De același autor
Matrasirea lui Lucian Papici si a Marianei Alexandru, doi dintre procurorii care au instrumentat cu succes cele mai mari cazuri de coruptie din ultimii ani, exact in momentul in care Dosarul Dragnea era finalizat si pus pe teava catre instanta, este una dintre cele mai brutale interventii in actul de justitie. Nicio justificare, niciun argument, nicio minima reticenta, o simpla executie in stilul epocii Nastase (amintiti-va de cazurile Panait si Budusan), cu atit mai batatoare la ochi cu cit celor doi le fusesera prelungite delegarile la sefia Sectiei I cu doua saptamini inainte. E drept, atunci erau in tara expertii Comisiei Europene. Acum nu mai sunt. Acum Schengenul e pus in cui si lui Ponta nu-i mai pasa de MCV.
DNA-ul a fost pus la pamint, asa cum era planul initial, din vara lui 2012, pe care Ponta doar l-a temporizat ipocrit si pentru refacerea imaginii externe. Procurorii de forta au cazut rind pe rind, ca la popice. Primul a fost Morar, omul cel mai urit de coruptii din toate partidele, au urmat Doru Tulus, ras si el de la sefia Sectiei a II-a, acum Papici si Alexandru. Vor urma altii si altii. Este semnalul cel mai dur dat justitiei, o copita politica trasa independentei acesteia, dar si un mesaj catre majoritatea uselista, disperata si furioasa ca anchetele si condamnarile n-o ocolesc. E si semnalul dat magistratilor ca bratul politic va lovi din nou, ca pretul instrumentarii dosarelor grele va fi functia si chiar postul. Pentru un sistem reformat pe sfert, care a depins mereu de citiva oameni de exceptie, este lovitura care il va arunca in genunchi.
Sa incerci sa ingropi dosarul numarului doi din partid, personaj care, nu e vreun secret, tine in mina majoritatea baronilor, indepartind procurorul care a facut dosarul, e un gest riscant pentru Ponta, mai ales din punctul de vedere al campaniei de refacere a imaginii pe plan extern. Ce explicatii va oferi oare la Washington in vizita de peste doua saptamini? Chestia cu expirarea mandatelor nu e pentru export, poate fi vinduta, in cel mai fericit caz, loco. Miza trebuie sa fi fost deci uriasa. Undeva, dincolo de cazul Dragnea, de care, in paranteza fie spus, Ponta ar fi fericit sa se debaraseze in contextul in care, daca ar candida la prezidentiale, partidul ar incapea pe mana acestuia. In aceasta perspectiva, Ponta nu-si poate permite sa aiba nici cea mai mica disfunctionalitare in PSD pe tema justitiei, nemultumirile fiind oricum in crestere pe alte zone. Asadar, miza aminatei rafuieli cu DNA e sa dea asigurari partidului si intregului sistem de retele corupte ca Justitia e pe cale sa fie cucerita. Ca nu vor mai fi deranjati si ca epoca dosarelor apune.
Ceva totusi scirtiie, nu se leaga: momentul si stilistica. Nu era mai simplu pentru Ponta sa nu prelungeasca delegarea procurorului Papici, situatie in care argumentul cu expirarea mandatelor ar fi avut cit de cit logica si nu ar mai fi fost atit de batatoare la ochi stradania de a-l proteja pe Dragnea cu orice pret. Chiar si cu expertii CE aici puteau invoca argumentul (oricum trebuie sa ai putina minte in cap sa-ti inchipui ca nu se afla oricum, cam tot atita cita ai avut cind ai plagiat). In al doilea rind, chiar sa nu fi stiut Nitu, Cazanciuc si Ponta ca Papici trimisese deja dosarul la Codruta Kovesi? Ca, deci, inlaturarea brutala a lui Papici nu mai era utila in blocarea dosarului? Aici sunt doua variante. Prima, ca, intr-adevar, nu au stiut (desi presa scria de cel putin o saptamina ca dosarul este finalizat, iar Papici il va trimite in instanta cu toate ca Dragnea nu a semnat materialul de urmarire penala) - au intrat in panica si l-au schimbat peste noapte. Asta ar putea insemna ca de acum inainte presiunile se vor concentra pe Codruta Kovesi, care deja a reclamat public faptul ca nu exista motive pentru revocarea celor doi si nu a fost consultata in privinta noilor numiri, asa cum cere regulamentul DNA. Daca este vorba de asa ceva, ramine sa vedem in ce masura doamna Kovesi va face fata. In tot cazul ii va fi foarte complicat sa infirme decizia lui Papici si sa retrimita dosarul la Sectia I. Cel mai probabil este ca Dosarul Dragnea isi va urma cursul.
A doua varianta este cea a unei demonstratii pentru uzul lui Dragnea si al partidului. Declaratiile halucinante de miercuri seara converg spre asta. Este pentru prima oara dupa mult timp cind Ponta revine la discursul cu “procurorii basisti”, “dosare politice” facute la comanda, la limbajul care i-a adus faima in timpul puciului de vara trecuta. I s-a reprosat apasat in USL coabitarea, faptul ca nu a reusit sa-i salveze pe corupti de anchetele procurorilor, iar acest tip de mesaj este destinat sa linisteasca spiritele, sa arate activului si lui Dragnea in mod special ca lucrurile vor reveni la normalitatea placuta a epocii Nastase. Ca este dispus sa taie “raul basismului” de la radacina. Ca n-are nicio dovada, totul reducindu-se la o retorica toxica, nici nu mai are importanta in context. Dragnea nu-i insa prost, stie bine ca daca Ponta voia cu adevarat sa-l scape (de trimiterea in judecata si, implicit, de demiterea din functie) putea sa-l rada pe Papici in timp util. Partidul insa a capatat o garantie, care cintareste valoarea in aur a lui Papici si Alexandru la un loc. Chiar daca si pina acum Ponta a intervenit in justitie, este prima oara cind trece la fapte. Sa ne aducem aminte doar de episodul cu frauda la bacalaureat, cind premierul i-a dat ordin lui Nitu sa stopeze ancheta in desfasurare a procurorilor, de repetatele critici la adresa “dosarului referendumul”, pe care l-a calificat mereu ca fiind unul “politic”, sau de “sperantele” ca Becali si Fenechiu nu vor fi condamnati. Acum insa a intervenit institutional si a incalcat angajamentele facute pe plan extern ca va respecta independenta justitiei si statul de drept.
Din punct de vedere politic, lucrurile se clarifica si ele, se iese din duplicitate. Prin matrasirea lui Papici si Alexandru, premierul a incalcat in mod clar pactul de coabitare, fapt care l-a impins practic pe Traian Basescu sa-l denunte. Reintrat de ceva vreme in jocul politic, renuntind la ipostaza de coabitac docil, presedintele nu putea trece peste acest episod fara sa ia o atitudine transanta. Atacurile din ultima perioada la adresa lui Ponta s-au inmultit pe fondul tot mai deselor greseli ale premierului - cu apogeu pe Rosia Montana -, a deteriorarii economiei si a vietii de zi cu zi, asa incit denuntarea pactului se impunea. Asta mai ales pentru ca Traian Basescu este decis sa se implice in coagularea dreptei, asa cum a repetat si in interviul de la Evenimentul zilei. Din punct de vedere electoral este clar un cistig. Dar atit.
Dincolo de asta insa culege exact ce a semanat. Degeaba constata acum ca Nitu este locotenentul lui Ponta, degeaba il reevalueaza a treia oara in decurs de 6 luni. Acum spune ca “Independenta justitiei s-a prabusit cu binecuvintarea dlui Ponta”, ca “Nitu a avut comandamente politice” si “cineva s-a urcat cu piciorusele pe el”, marturiseste ca a discutat personal cu procurorul general si i-a spus ca “nu e bine” ce face. In mai 2013, cind ii semna numirea in functie, desi i-o respinsese cu doar citeva luni inainte, sustinea ca s-a “convins” ca “justitia nu se va prabusi” si Nitu “poate face fata functiei”, ca “nu poate fi controlat politic”. S-a inselat fundamental. Atacurile si denunturile de acum nu-i mai folosesc la nimic, in tot cazul nu la minimalizarea greselii facute in trocul pe justitie. Grav este ca nu folosesc nici DNA, nici lui Papici, Morar, Tulus, Alexandru si multor altora. Dar mai ales nu folosesc Justitiei. E prea tirziu. Raul a fost facut. Traian Basescu invata pe pielea lui pretul compromisului pe care se jura cindava sa nu-l faca niciodata.
Interesante vor mai fi doua lucruri in acest scandalos atentat la Justitie: reactia protestarilor din Piata Universitatii si a CSM. Vom vedea duminica asta daca manifestantii isi vor mentine “apolitismul”, daca in valorile lor intra si Justitia, si statul de drept sau doar Rosia Montana si ecologismul. E interesant tocmai pentru ca e vorba de protestatari proveniti dintr-o categorie informata, educata si nedependenta de stat. Va fi un test pentru ambele parti: protestatari si putere. Daca in acest context, Piata isi va pastra dezgustul pentru intreaga clasa politica si va refuza implicarea, asa cum a facut vara trecuta, puterea isi va putea permite cam orice de acum inainte. Daca insa protestele se vor redirectiona, justitia va putea fi salvata. In ce priveste CSM, astept sa vad daca Daniel Morar avea dreptate atunci cind spunea, in interviul pentru Revista 22 din martie 2013 (care poate fi citit aici), ca “CSM va fi unul comod pentru puterea politica”, unul care “nu va reactiona la acuzele oamenilor politici” si la “ingerintele in justitie”. Altfel spus, un CSM tacut si coabitac. Este in atributiile CSM sa intervina in acest caz, sa reactioneze public, asa cum a facut vara trecuta. Probabil imi fac iluzii.
P.S. Dan Tapalaga, in scepticismul sau care nu s-a lasat amagit nici de dosare, nici de tacere, a avut dreptate. Urmeaza restauratia.
