Coruptia bate Raportul CE

Din perioada ministeriatului Monicai Macovei, Romania nu a mai avut un raport favorabil pe justitie, iar progresele lente si insuficiente, dublate de criticile blande, au devenit dulci amintiri. Ultimul raport al Comisiei Europene constata regresele si atentioneaza cu blocarea fondurilor. Cu toate acestea, raportul este departe de a surprinde amploarea fenomenului coruptiei si esecul justitiei pe toate palierele. Motivul este simplu: Comisia monitorizeaza marea coruptie si functionarea institutiilor din zona justitiei. Acesta este motivul pentru care furtul institutionalizat cu legea in mana, coruptia mica si cea mijlocie, spolierea banului public prin servirea clientelei politice sau noua smecherie a contestatiilor la Curtea Constitutionala, care duce la suspendarea proceselor si la durata nepermis de lunga a acestora, nu fac obiectul Raportului si, in general, al niciunei monitorizari. Realitatea coruptiei este cu mult mai sumbra si depaseste bietele benchmark-uri monitorizate de Comisia Europeana.

Comisia Europeana reproseaza, in primul rand, blocarea in parlament a dosarelor de mare coruptie, pasivitatea CSM, loviturile sub centura aplicate DNA si Codurilor - penal si civil. Toate duc, spune raportul, la ineficienta sistemului si la regrese. "Este important ca autoritatile romane sa se reincadreze pe linia dinamica a reformarii sistemului judiciar si a luptei impotriva coruptiei, astfel incat sa contrabalanseze regresele din ultimele luni."
In mod concret, recomandarile sunt cele deja bine cunoscute de autoritatile romane, nimic nou sub soare din acest punct de vedere. Autoritatile au avut, insa, ca principal scop depistarea acelor portite prin care Comisia sa fie pacalita si lucrurile sa-si mentina statu-quo-ul.

Sacrificarea ritualica a lui Nastase, praf in ochii Comisiei

Desi nu vorbeste explicit despre cazul Adrian Nastase cu cele trei dosare blocate de parlament, este clar ca Raportul Comisiei aici bate. Constienti de sensibilitatea cazului, dar si de faptul ca este necesar un sacrificiu ritualic pe altarul luptei impotriva coruptiei de rang inalt, pesedistii s-ar putea decide, in extremis, sa-l ofere pe Nastase judecatorilor. Desigur, la mijloc sunt, in primul rand, socoteli electorale, cele ale lui Nastase insusi, care vrea sa candideze la prezidentiale despovarat de acuza ca se ascunde de justitie sub fustele colegilor din PSD, plus cele ale aripii care nu doreste ruperea aliantei cu PD-L, din cauza acestuia. Socoteala e simpla si a expus-o chiar Nastase: procesele vor dura cu anii, eventual, pana la prescrierea faptelor.
Nastase este cel mai eficient praf in ochii Comisiei, dar asta nu inseamna o schimbare a cutumei potrivit careia toti dosariabilii din parlament sau din guverne trebuie protejati cu orice pret de justitie.

"Marii rechini" evadeaza la Curtea Constitutionala

Raportul Comisiei critica de ani buni durata nepermis de lunga a proceselor, faptul ca nu se ajunge la condamnari. Ei si? Nu doar ca autoritatile nu au facut nimic in acest sens, dar au fost inventate noi si inedite forme de taraganare. Cea in voga, utilizata pe scara larga exact dupa aderare, este ridicarea unor exceptii de neconstitutionalitate si suspendarea proceselor cat timp Curtea Constitutionala judeca, uneori cu anii.
Judecatorii Inaltei Curti si-au facut un obicei de a pasa dosarele complexe si intens mediatizate Curtii Constitutionale, mai toti "marii rechini" beneficiind de suspendari lungi si dese. Deschizatorul de drumuri a fost Dan Ioan Popescu, care in 2006 a sesizat Curtea Constitutionala, procesul fiind suspendat noua luni de zile. George Copos a folosit aceeasi stratagema in dosarul "Loteria", care a fost pus in stand-by de Curtea Constitutionala pe motiv ca prejudiciul a fost calculat in lei, si nu in euro.
O exceptie de neconstitutionalitate, acceptata de Curte, referitoare la lipsa aparatorului in timpul tuturor actelor de urmarire penala, ridicata in timpul procesului in care fostul procuror Ioan Ciofu este judecat de coruptie, a deschis larg usa restituirii dosarelor catre procurori pentru refacerea actelor.
Practic, niciun mare dosar de mare coruptie nu a ocolit Curtea Constitutionala, lucru in fata caruia Comisia Europeana asista neputincioasa.
In mai multe randuri, autoritatile, premierul Tariceanu si ministrii Chiuariu si Predoiu au criticat suspendarea proceselor prin mecanismul contestarilor la Curte, amenintand cu schimbarea legislatiei, dar nu au facut nimic. Pana una-alta, pe masa Curtii zac sute de dosare care isi asteapta randul.

Toata lumea buna ajunge la Curte

Serban Mihailescu a ridicat, in mai 2007, o exceptie de neconstitutionalitate pe motiv ca a fost anchetat de DNA fara avizul parlamentului. La fel a procedat si Adrian Nastase in dosarul "Zambaccian", procesele ambilor fiind suspendate luni bune. Mai nou, si dosarul "Caltabosul" a fost suspendat si trimis Curtii, dupa modelul patentat de Dinu Patriciu in dosarul interceptarilor. Fostul ministru Ioan Avram Muresan a contestat faptul ca un articol din Codul de Procedura Penala, privind efectuarea interceptarilor si inregistrarilor, incalca legea fundamentala.
In septembrie 2008, Tribunalul Bucuresti a decis suspendarea procesului dintre Dan Voiculescu si CNSAS si trimiterea lui la Curtea Constitutionala, admitand exceptia de neconstitutionalitate potrivit careia anumite articole din legea CNSAS ar intra in contradictie cu o serie de drepturi fundamentale. Nici pana acum Curtea nu s-a pronuntat, procesul fiind in continuare suspendat.

ANI se ocupa de pestisori. Comisia e multumita

Raportul Comisiei Europene a dat o bila alba Agentiei Nationale de Integritate, despre care spune ca "si-a constituit un istoric operational de cazuri care trebuie mentinut". "ANI va trebui sa demonstreze ca este capabila sa-si extinda anchetele fara interferente exterioare si beneficiind de cooperarea deplina a altor autoritati de stat. Este prea devreme pentru a vedea daca sistemul judiciar va da curs anchetelor sale in mod eficient."
Aprecierea din raport seamana cu un oftat de usurare dupa o indelungata si sistematica hartuiala, care, iata, in sfarsit, a incetat. Ca si Parchetul National Anticoruptie de pe vremea lui Nastase, creat tot la presiunile Comisiei Europene, ANI a inceput sa functioneze dupa acelasi tipar: prinde in plasa doar pestisorii mici. Pe site-ul ANI se poate vedea cum primari, viceprimari, consilieri locali, consilieri juridici sau tot felul de functionarasi au fost luati in vizor pentru conflicte de interese sau incompatibilitati. E minunat, dar insuficient! Din peisaj lipsesc toti acei domni si doamne parlamentari, ministri, secretari sau subsecretari de stat, despre ale caror averi si declaratii de avere presa a scris din greu si a semnalat inadvertente care ar merita o analiza mai atenta din partea ANI. Nu s-a mai auzit nimic, de exemplu, despre cercetarea averilor lui Blaga, Videanu, Udrea, Tariceanu sau a unor milionari recent alesi uninominal ai neamului.
Comisia nu poate decat sa constate "istoricul operational" si sa se roage la Dumnezeu ca macar o parte dintre pestisori sa ajunga in fata judecatorilor.

Coruptia, intre realitate si Rapoarte

Comisia Europeana monitorizeaza doar marea coruptie si functionarea institutiilor statului care se ocupa de justitie din perspectiva benchmark-urilor agreate inainte de aderare si dupa. Daca ar fi fost monitorizata mai mult, Romania nu ar fi intrat niciodata in Uniunea Europeana. Asa cum constatau ziare de mare tiraj din Germania si Austria, Romania si Bulgaria au intrat "mai devreme cu o suta de ani in UE", iar dupa aderare "prea putine s-au intamplat in reforma justitiei", fondurile europene nefacand altceva decat "sa stimuleze raspandirea coruptiei si intensificarea luptelor pentru impartirea prazii".
Presa sesizeaza ceea ce raportul nu poate nici face, nici spune: faptul ca in cele doua tari coruptia este generalizata, iar viitorul este sumbru din acest punct de vedere.
Afacerea Sterling si tabloul mai larg al concesiunilor date prin hotarari de guvern pun un mare semn de intrebare asupra legislatiei si modului in care aceasta faciliteaza coruptia. Abuzul de ordonante si hotarari in domenii care privesc avutia nationala, o Lege a raspunderii ministeriale protectoare sunt lucruri care scapa monitorizarii Comisiei. Comisia stie, dar nu are ce face. In Romania se fura vartos cu legea in mana.
La fel, mica coruptie, cea a spagilor de la ghisee, de pe culoarele spitalelor sau din birourile profesorilor universitari fac doar obiectul studiului unor ONG-uri sau, sporadic, campaniilor de presa. Rezultatele sunt nule si Romania ocupa cu mandrie, in continuare, locuri fruntase in topul celor mai corupte tari.
Asa cum bine remarca Mircea Kivu intr-un articol din Romania libera, dimensiuni halucinante si neanalizate de niciun raport are asa-numita coruptie mijlocie. Adica acea zona gri, formata de aparatnicii de rang doi si trei, din sefuleti, directorasi, functionari care tin painea si cutitul in mana si care sunt in cardasie cu sefii cei mari. Acestia sunt cureaua de transmisie dintre coruptia mica si cea mare. Dezvaluirile legate de coruptia mijlocie, cum este cazul Gorbunov, ca sa dam doar ultimul exemplu, sunt doar intamplatoare, din simplul motiv ca este cea mai bine protejata zona.

AGA si spaga pentru clientela politica

Un alt aspect al coruptiei care, din motive lesne de inteles, scapa oricaror monitorizari si este doar sporadic obiect de campanie media este clientela politica. Mai precis, adaptarea clientelei cu functii si bani publici.
Scandalul "salariilor nesimtite" din toamna anului trecut a scos la iveala nu doar veniturile uriase pe care le obtineau buna parte dintre cei angrenati in sistemul agentiilor si companiilor de stat, ci si caracatita clientelei politice, servita cu sinecuri in consiliile de administratie. Incepand cu cei de la Cabinetul lui Calin Popescu Tariceanu, continuand cu zecile de consilieri si secretari de stat din ministere si terminand cu deconcentratele din plan local, o intreaga armata clientelara s-a hranit din banul public. A disparut ea? Nici vorba. O parte a fost inlocuita cu noua si hamesita clientela, alta a ramas pe pozitii.
Nici Comisia Europeana, nici ANI, nici ONG-urile care se ocupa de coruptie nu au surprins vreodata fenomenul in intreaga sa amploare, desi este vorba, in multe cazuri, de capusarea statului, de conflicte de interese si de fals in declaratiile de avere.