Creditul de consum: prosperitate falsa si pasagera

Chiar daca beneficiaza de un "lobby" co­plesitor din partea bancilor din Ro­ma­nia, aproape toate straine, care fac bani fru­mosi folosindu-l cu motoarele turate, pre­cum si de o sustinere puternica din par­tea oamenilor care, fara sa se gan­deas­ca la consecinte, apeleaza masiv la el pentru a-si satisface dorintele de con­sum neimplinite de decenii, creditul, ca­ru­ia i s-a "dat drumul" in Romania doar de cati­va ani, reprezinta o problema extrem de controversata pentru cei care nu ra­man sa priveasca doar la suprafata lu­cru­ri­le si care se gandesc si la viitorul eco­no­mi­ei din aceasta tara. Bineinteles, in ca­zul in care se mai gandesc la Romania ca la o tara, si nu ca la un simplu teritoriu, nu conteaza daca sau de catre cine ad­mi­nis­trat si unde capitalul de aiurea face ex­pe­rimente economice si sociale, fara vreo im­portanta daca vor fi sau nu fericite.

Pentru menestrelii creditului in general si in special ai creditului de consum, la care ne referim indeosebi, nu exista nici pro­bleme, nici indoieli. Creditul "ne dez­vol­ta"! Si trebuie sa multumim bancilor strai­ne care au venit aici cu bani supli­men­tari, peste cei pe care ii colecteaza de pe piata de aici, pentru a "ne impru­mu­ta", caci astfel "ne vom dezvolta". Pentru acesti menestreli, pe care nu-i greu sa-i aso­ciem cu interesele bancilor straine din Romania, nu conteaza nici ca productia nu poate tine pasul cu consumul stimulat de creditele de consum, nici ca acest con­sum se realizeaza covarsitor din import, nici ca astfel tot cresc si iar cresc deze­chi­li­brele profunde din economie, atat pe plan intern, cat si pe plan extern, nici ca in conditiile unor astfel de dezechilibre nu prea se mai poate vorbi de dezvoltare. Nu conteaza, evident, decat ca bancile strai­ne fac profit, si inca unul substantial, dar, si mai important, in mod lejer si rapid. Nu conteaza nici macar daca debitorii isi vor putea rambursa imprumuturile. Nu con­teaza pentru ca, bancile, straine fiind, isi pot lua talpasita de indata ce nu le va mai merge ca pe roate in teritoriul cu nu­me­le (inca) Romania.

Creditul este neindoios un vector al dez­voltarii. Ceea ce este in teorie valabil este si in practica, daca anumite cerinte struc­turale, concurentiale si, de ce nu, mo­rale sunt indeplinite. La acest capitol, creditul sta insa cam prost, din mai toate punctele de vedere, in Romania.

In Romania nu se respecta regula de baza "deposits make loans" (creditele se dau din depozite). Volumul creditelor sur­claseaza in Romania volumul depozi­te­lor prin aducerea de bani din afara pen­tru a fi imprumutati in Romania, vehiculul fiind bancile care formeaza sistemul ban­car si care sunt practic toate subsidiarele lo­cale ale unor banci straine. S-ar zice ca este chiar bine! Se pot imprumuta astfel clientilor din Romania mai multe resurse decat cele de care se dispune in Ro­ma­nia. Nu este deloc asa! Aducandu-si bani din afara pentru imprumuturi, bancile strai­­ne nu mai sunt neaparat interesate de atragerea disponibilitatilor de bani de pe piata romaneasca. Drept consecinta, se pot mentine diferente imense, neu­zua­le si neconcurentiale, intre dobanzile la cre­dite si dobanzile la depozite, care asi­gu­ra profituri uriase bancilor, dar care sunt demolatoare pentru clientii din Ro­ma­nia, transformandu-i pe acestia in victi­me­le unui fel de camatarie moderna. Tot ca urmare, piata nu este de fapt concu­ren­tiala. Sistemul bancar nu poate fi guver­nat prin dobanda, iar Banca Nationala, pentru a influenta sistemul bancar, folo­ses­te aproape degeaba dobanda, avand la dispozitie in scopurile sale doar mijloa­ce administrative, bineinteles vehement cri­ticate de catre banci.

In mod firesc, creditele acordate de ca­tre banci sunt indreptate catre sectoarele care ofera profit lejer si rapid. Grosul co­ple­sitor al creditelor acordate companiilor se indreapta catre imobiliar, retail si ad­mi­nis­tratia publica. Industria este prezenta in proportii derizorii, iar agricultura este prac­tic absenta. Nimic de reprosat din acest punct de vedere bancilor straine. Ele au venit in Romania sa faca profit, si nu sa dez­volte Romania. Ca Romania are ne­vo­ie de finantari in industrie si agricultura nu este treaba bancilor straine din Romania. Inca o data, clar: nimic de reprosat aces­to­ra! Dar faptul nu inseamna ca finantarile bancilor straine din Romania duc la dez­vol­tarea Romaniei. Nu duc! Nici n-au cum sa duca in conditiile actualelor coordo­nate si structuri ale acestor finantari.

Structura mentionata a creditului zis "corporate" este doar un aspect si nu cel mai important si relevant. Pe ansamblu, creditul neguvernamental (adica cel acor­dat structurilor neguvernamentale) este do­minat, ca o anomalie extrem de pagu­boa­sa pentru economie, de creditul de con­sum. Si, esential de subliniat, desfasu­ran­du-se cu o viteza ametitoare, niciun pro­ces economic (si, inainte de toate, cel al productiei) nu poate tine pasul cu efec­te­le de expansiune a consumului pe care acest credit le provoaca. Astfel, creditul de consum, in conditiile in care se extinde in Romania, duce la o dezarticulare a eco­nomiei, pur si simplu pentru ca adanceste consumul fara productie. Neexistand aco­pe­rirea productiei interne, consumul in­dus de cresterea creditului este acoperit din import. Astfel incat, creditul de con­sum din Romania a ajuns un factor (prin­ci­pa­lul) al ruinatorului deficit extern.

Cresterea economica - pe care, fara in­­­doiala, creditul o determina in Romania - este, din pacate, una nesanatoasa, pen­tru ca se bazeaza pe dezarticularea eco­no­miei si pe adancirea deficitului extern.

Nu in general, dar asa cum a ajuns sa se deruleze in Romania, creditul nu duce aici la dezvoltare. Prosperitatea relativ ra­pi­da pe care o aduce unora - si pe care o exploateaza cantaretii creditului, toti le­gati de interesele bancilor straine - este falsa si pasagera.