Pe aceeași temă
Una dintre cele mai de succes organizații ale Europei Centrale, Grupul de la Vișegrad, scârțâie din toate încheieturile sub presiunea războiului declanșat de Rusia în Ucraina.
Înființată în februarie 1991 de Polonia, Cehoslovacia și Ungaria, pe când Ion Iliescu se pregătea să semneze un tratat politic cu URSS-ul lui Mihail Gorbaciov, Grupul de la Vișegrad a fost vehiculul instituțional prin care s-a realizat aderarea fostelor state socialiste, membre ale Tratatului de la Varșovia și CAER, la NATO și Uniunea Europeană. La 23 de ani de la înființarea Grupului a cărui misiune era să scoată statele respective de sub influența Moscovei, Ungaria se întrece în reverențe la adresa Kremlinului.
La 25 septembrie, operatorul maghiar LGSZ Ltd a anunțat sistarea livrărilor de gaz către Ucraina, pretextând cu nevoia de a mări volumul de gaz pe piața internă. De la începutul verii, Gazprom a oprit exportul de gaz către Ucraina, aceasta procurând gaz de la vecinii aflați la granița de Vest, care importă ei gaz din Rusia și-l revând Ucrainei. Moscova nu putea să fie fericită, de vreme ce principalul element de șantaj la adresa Ucrainei, gazul, era acum procurat de la vecinii din vest, Ungaria, Slovacia și Polonia. Decizia Budapestei de a întrerupe livrarea gazului venea după întâlnirea din 22 septembrie dintre A. Miller, președintele Gazprom, și premierul Viktor Orbán și era înainte cu o zi de runda de consultări de la Berlin dintre Rusia, Ucraina, UE și Gazprom. Mai mult chiar, în ziua în care la Berlin avea loc întâlnirea amintită, Orbán vizita Transcarpatia, sub pretextul deschiderii anului școlar într-un institut maghiar. Miza însă este mai mare: reprezentarea minorității maghiare în viitoarea Radă Supremă, care se va alege la 26 octombrie. Pe lângă faptul că sunt două organizații aflate în competiție, Societatea Culturală a Maghiarilor din Transcarpatia și Partidul Democratic al Maghiarilor din Ucraina, la alegerile din 2012 au fost modificate contururile circumscripțiilor electorale, astfel încât maghiarii sunt dezavantajați. Soluția găsită a fost includerea candidatului ungur pe listele Blocului Poroșenko. Toate aceste mișcări întăresc impresia că Budapesta se află în tandem revizionist cu Moscova, împotriva Kievului.
Cehia, sub presiunea social-democraților, parteneri cheie în coaliție de guvernare, a blocat cât a putut adoptarea de sancțiuni împotriva Rusiei, în vreme ce primul ministru slovac, Robert Fico, a amenințat că se opune cu veto sancțiunilor pe care le consideră fără noimă și contraproductive. Pe lângă Cipru, piese centrală în circuitul banilor rusești prin lume, Ungaria, Cehia și Slovacia s-au dovedit cele mai pro-Putin state din UE. De cealaltă parte, Polonia formează un alt grup alături de Țările Baltice, cerând trupe americane pe teritoriul său, care să o apere de amenințările Moscovei. Argumentul cel mai des invocat de la Budapesta, Praga și Bratislava este că sancțiunile economice împotriva Rusiei nu vor avea niciun efect pe termen scurt, nu vor opri agresiunea lui Putin din Ucraina, iar aceste țări vor înregistra pierderi economice de pe urma sancțiunilor. Plutește în aer un soi de neîncredere în promisiunile Occidentului de asigurare a securității țărilor din Grupul de la Vișegrad. Trei din cele patru, Cehia, Slovacia și Ungaria au urmat modelul Germaniei în politica față de Rusia și au pus argumentele economice deasupra intereselor strategice. Cooperarea cu Moscova s-a extins până la domenii sensibile, care afectează securitatea energetică și sporesc dependența acestor țări de livrările din Rusia. Piața estică a fost destinație favorită pentru multe dintre produsele agricole sau autoturismele produse în aceste țări, care nu-și găseau ușor loc în Vestul lovit de o lungă criză economică.
Și totuși, de unde neîncrederea Cehiei, Slovaciei, Ungariei și chiar a Poloniei în capacitatea Vestului de a le asigura securitatea? Vreme de aproape două decenii, de la Bush senior la Bush junior, Budapesta, Praga, Varșovia s-au remarcat drept aliați fideli ai SUA în Europa. Au fost dați de exemplu Vechii Europe, Grupul de la Vișegrad formând Noua Europă, proamericană, spre deosebire de cea Veche, câștigată de retorica antiamericană.
Cel mai probabil, neîncrederea Noii Europe în SUA a fost generată de reset-ul Moscova-Washington, de după războiului ruso-georgian din august 2008, în contextul venirii la putere a unor lideri noi, Obama la Casa Albă și Medvedev la Kremlin. În iulie 2009, mai mulți intelectuali și oameni politici din Europa Centrală au adresat o scrisoare lui Obama, în care criticau retragerea americană din regiune, afirmând că astfel întreaga zonă se va afla sub presiunea revizionistă a Rusiei, care va urmări o agendă de secol XIX cu mijloace tactice ale secolului al XXI-lea. După 2009, treptat, regiunea a încetat să fie cea mai proatlantică voce din UE, iar scrisoarea din vara acelui an, în lumina recentelor evoluții din Ucraina, se dovedește a fi fost profetică. //
CITIȚI ȘI
