De același autor
Arestarea lui Horia Georgescu, acuzat de abuz in serviciu pe vremea cind facea parte din comisia de retrocedari de la ANRP, perioada Tariceanu, a dat, previzibil, o gura de aer proaspat mardeiasilor de profesie, care au incercat ani de zile sa smulga cu clestele legislativ si mediatic unghiile si dintii Agentiei Nationale de Integritate. Clanul antijustitie, care vad ca a facut noi angajari de ospatari full time pentru masa de ingropaciune a ANI, isi freaca mainile. O adevarata pleasca, vorba unui deja clasic. Vedeti, v-am spus noi ca la ANI nu e treaba curata, ca lucra la comanda basista, iar ceea ce se intimpla acum e manevra binomului SRI-DNA in folosul lui Iohannis? Am avut dreptate, noi, penalii fara vina, incompatibilii urgisiti, borfasii cu suflete si conturi curate, prigonitii de la Tubulatura! Dovada e facuta, intoneaza corul victimelor-papusari, ANI egal Horia Georgescu.
Sigur ca imaginea institutiei e afectata, asa cum a fost si cea a DIICOT, cu deosebirea majora ca arestata Alina Bica a comis faptele de care o acuza procurorii intr-unul dintre dosare din functia de sefa antimafia. Sigur ca e grav sa-l vezi pe ditamai seful integritatii bagat in duba cu catuse la maini si arestat pentru 30 zile sub acuze grave, dar de aici si pina la a pune sub semnul intrebarii activitatea ANI e cale lunga. E distanta dintre buna-credinta si o campanie murdara, una dintre multele din ultimii ani, dirijata impotriva uneia dintre cele mai active si mai apreciate institutii. Toate rapoartele MCV si evaluarile facute de Washington au laudat ANI in termeni care au atins superlativul, majoritatea dosarelor trimise in instante, peste 90%, au avut cistig de cauza, iar portalul declaratiilor de avere si de interese a asigurat indispensabila transparenta ceruta de opinia publica. Ce au toate astea de-a face cu lucrurile de care e acuzat Georgescu? Nimic. Nu stiu daca fostul sef al ANI e vinovat (personal, mi se pare de neconceput ca un membru in comisia de la ANRP sa semneze documente de retrocedare supraevaluate atit de nesimtit, 80 de milioane de euro, incit orice profan si-ar fi dat seama de la prima ochire ca e ceva in neregula; nicio scuza nu mi se pare ca sta in picioare), dar incercarea de a transfera culpa lui Georgescu asupra institutiei este una dintre marile mizerii si manipulari la care asist.
Dincolo de responsabilitatea juridica pentru jaful organizat la retrocedarea proprietatilor confiscate de comunisti, prin ANRP si Fondul Proprietatea, si pentru care sper ca vinovatii sa infunde ani grei puscaria, mai este vorba si de o responsabilitate politica. Pe care nu si-o asuma nimeni, e omerta. Sub Calin Popescu Tariceanu s-au pus bazele mafiotismului devoalat acum, tot ceea ce a tinut de retrocedari, toate functiile-cheie din zona asta au fost de la bun inceput in mainile, vedem cit de haraparete, ale liberalilor. ANRP si comisia aferenta, Fondul Proprietatea, comisiile din primarii, evaluatorii, absolut tot a fost impuiat timp de 4 ani cu penelisti. Chiar n-a stiut nimeni nimic? Premier, guvern, corp de control, Curte de Conturi, DNA, Parchet general, SRI, Doi si un sfert, mama Omida, au fost toti hipnotizati, vinduti, idioti? Care o fi explicatia? Presa a scris in draci despre ilegalitatile, hotiile, abuzurile, umilintele la care erau supusi proprietarii, spagile uriase pe care trebuiau sa le verse in buzunarele autoritatilor sau ale samsarilor aflati mina in mina cu acestea, despre reteaua fabuloasa prin care adevaratii proprietari erau deposedati si jecmaniti a doua oara in folosul potentatilor vremii. S-a scris si despre salariile fabuloase ale celor care patronau sistemul, va aduceti aminte de Daniela Lulache, fosta sefa la Fondul Proprietatea, care cistiga anual 450.000 de euro, (dupa reiese din declaraţia de avere depusă în 2009), sau de Ingrid Zaarour, fosta sefa de cabinet a lui Tariceanu, ajunsa prima presedinta a ANRP, care, mai modesta, lua doar vreo 10.000 euro pe luna. Acum Tariceanu exceleaza in filosofari de cafenea pe tema libertatii omului, a omului Sova, pe care nu l-ar vrea pe “esafodul” justitiei (“Parlamentul nu este fabrica de trimis la esafod. Nu ne jucam cu libertatea oamenilor" care "sunt nascuti liberi si trebuie sa traiasca liberi"). Nici Emil Boc nu pare sa aiba vreo problema politica ori morala in fata jafului petrecut sub guvernarea sa si a faptului ca retrocedarile au fost blocate timp de 3 ani. Si Tariceanu, si Boc erau liberali sadea, adepti infocati ai dreptului de proprietate si ai restitutio in integrum. O crunta ironie!
Decredibilizarea ANI nu este insa singura strategie de carotare a anticoruptiei. Pe masura ce anchetele DNA avanseaza intr-un ritm dadator de cosmaruri si intra in zone ce pareau aflate sub o umbrela protectoare, pe masura ce arestul devine tot mai neincapator, abservam ca si contraatacul devine tot mai furibund si diversificat. Politicienii se feresc sa mai critice ca alta data procurorii si judecatorii, opinia publica e de partea lor si cit timp curentul acesta va fi majoritar vor adopta metode mai sofisticate. Pozeaza in mari aparatori ai independentei justitiei, scapata, vezi doamne din haturile lui Basescu, se uimesc ipocrit in fata sumelor uriase din dosare, vorbesc de reforma partidelor si de masuri care sa-i puna pe coji de nuca pe cei cu probleme penale. Ce mai, zici ca intreaga clasa politica s-a convertit la cultul DNA. In fapt, ce sa vezi? Ponta il tine in guvern pe demisionarul urmarit penal pentru o modesta spaga de 2 milioane de euro, lumina Codului fiscal, Darius Vilcov. Fara el, va dati seama ce s-ar intimpla, caci, nu-i asa, greu de gasit in vremurile astea de restriste un “kamikaze”. Vorbeste doctoral despre constiinta parlamentarilor la votul in cazul Dan Sova, constiinta in privinta careia, se stie, nu are niciun control, desi fusese ingradita de decizia unanima a PSD de a vota favorabil toate cererile venite de la procurori. Nu poate urma decit o noua dedublare- ca premier i-a acceptat demisia, ca deputat voteaza contra arestarii.
Dar nimic nu se poate compara cu vaietul ce rasuna din strafundurile constiintelor politice si care anunta apocalipsa: Romania moare, semnaturile au inghetat de frica DNA, blocaj pe toata linia, ne facem de ris in Europa, America, Rusia, Coreea de Nord, ni s-a dus faima de “tara catuselor” de-a lungul si de-a latul planetei, vai de imaginea noastra. Mesajul bate saua sa priceapa electoratul care tine 80% cu anchetele DNA. E prea mult, asa nu se mai poate, unde o sa ajungem! In ajutor sar tot felul de adepti ai teoriilor udriste: ba ca Iohannis vrea sa schimbe majoritatea cu DNA, ba ca Laura Codruta Kovesi, o biata unealta bine platita sa curete terenul pentru Iohannis, isi rade concurentii – dupa Bica, personificarea onestitatii, a urmat Georgescu, pedepsit, ni se spune, ca a grabit procesul de la ICCJ al lui Iohannis. Concluzie: stop si de la capat cu anticoruptia limitata, aia care nu sarea pirleazul in zonele marcate cu “anchetatul interzis”. Zone, pe care multi le intuiau dar nu le venea a crede ca pot coexista in paralel cu apararea statului de drept.
In aceasta ordine de idei, deloc suprinzator pentru cei care i-au urmarit evolutia in ultimul an, Traian Basescu da semne ca si-a pierdut cumpatul de cind cu arestarea “celei mai oneste”. Desigur, are incredere in justitie si o sustine, ca doar e copilul lui, nu-l poate trimite direct la orfelinat, dar nu trece zi fara sa-i aplice o corectie parinteasca. Procurorii se “bazeaza prea mult pe denunturi”, evident, din cauza presiunii de a face pe repede inainte dosare, care erau insa foarte bune cind le practicau pesedistii si faceau victime de calibrul lui Nastase. Denunturi care, ne spune Basescu, trebuie sa fie coroborate cu probe, inducind suspiciunea, la unison toti penalii si aparatorii lor, ca acestea nu ar exista. Sechestrul pe mosia de la Nana e “politic”, iar Tiberiu Nitu a tras la revolutie si a "omorit oameni". Pai, nu trasese si cind l-a numit in functia de procuror sef in 2013? Ca doar au scris despre asta si despre multe alte “calitati” care nu-l recomandau in niciun fel pentru functie ziaristii pe care astazi ii injura gros. Documentele cu pricina ( in spatele certificatului de revolutionar se pitea declaratia olografa cu ispravile de la revolutie) erau publice cu mult timp inainte de marea reevaluare a lui Nitu, (vezi AICI si AICI) iar caracterul dubios al omului era de notorietate, ca doar din cauza asta s-a suparat pe toti cei care i-au spus ca macar “trocul” putea fi negociat mai bine, daca tot a aruncat la gunoi proceduri si recomadari ale Comisiei Europene. Reevaluatul il da acum in vileag ca l-a sunat cind cu sechestrul de la Nana. Daca l-o fi sunat a fost probabil ca sa-i bata obrazul ca din comunicatul Parchetului general se subintelegea ca sechestrul e pus intr-un dosar in care se ancheteaza felul in care a achizionat familia Basescu terenul de la Nana si nu modul in care s-au facut retrocedarile acum ani buni. Ceea ce, a fost o magarie din partea lui Nitu, pentru care batutul obrazului e doar un gest finut.
In fine, dincolo de acest detaliu, din pacate pentru el si istorie, Basescu e Basescu. N-ai ce-i face. De altfel, nici nu prea mai conteaza, raul e deja facut si fiecare are dreptul sa-si organizeze mostenirea cum crede. Un lucru e insa clar, se inscrie si el in miscarea mai ampla de subminare nu atit a DNA si anchetelor, cit a sustinerii publice de care se bucura acestea.
