Dilemele Turciei

În lungul an electoral pe care îl străbate Turcia, lupta împotriva Statului Islamic este primul test important pe care președintele Erdoğan este nevoit să îl treacă cu abilitate.

Prima criză majoră în vecinătatea apro^­pia­tă, de la alegerea lui Recep Tayyıp Er­do­ğan în funcția de șef al statului și de la nu­mirea fostului șef al diplomației, Ahmet Da­voutoğlu, în funcția de prim-ministru, lasă Turcia în aceeași dilemă în fața că­reia a fost pusă și la in­ter­vențiile precedente ale co­alițiilor occidentale în Ori­­ent: aliată a Vestului, Tur­cia are frontiere co­mu­ne cu statele care, de-a lun­gul timpului, au fost su­biectul acțiunilor occi­den­ta­le. De aici, și dilemele le­gate de de­cizia Turciei de a se alătura Ves­tului în­tr-o luptă directă împotriva Sta­tu­lui Isla­mic. După o perioadă lungă de ezi­tare, Tur­cia a aprobat, la începutul lunii oc­tombrie, legea prin care este autorizată tri­miterea de trupe în Siria și Irak. Decizia a fost con­si­de^­rată un semn important al spri­jinului pe care Ankara este pregătită să îl dea coa­li­ți­ei occidentale, însă, până acum, Turcia nu a trimis niciun soldat în afara gra­ni­țelor sale. În condițiile în care rai­du­rile ae­riene par să nu fie suficiente pentru a lup­ta îm­potriva Statului Islamic, sarcina Tur­ciei pa­re să fie obligația de a tri­mite tru­pe pe te­ren, deși alte state occi­den­tale s-au ară­tat mult mai ezitante în această pri­vință. Tur­cia trebuie, astfel, să cân­tă­reas­că atent de­ci­ziile pe care le va lua, fi­indcă, dincolo de complexitatea in­ter­ve­n­ției pro­priu-zi­se, si­tuația este mult mai com­ple­xă, iar axul cen­tral este legat de problema istorică a mi­no­ri­tății kurde afla­te pe te­ri­toriul statului turc.

De ce este orașul Kobane atât de im­por­tant pentru kurzii din Turcia? „Căderea ora­șului Kobane ar putea însemna că­de­rea Kurdistanului“, a spus presei in­ter­na­ționale un tânăr kurd din Turcia. Gândind probabil la fel ca el, potrivit unor rapoarte ale presei, mulți tineri kurzi din Tur­cia au trecut granița în Si­ria pentru a se alătura lup­tei împortiva Statului Isla­mic, iar, în ultima lună, aproximativ 35 de persoane și-au pierdut viața în Tur­cia în urma protestelor prin care i se cerea gu­ver­nului de la Ankara să in­ter­vină pentru a evita ca orașul Kobane să cadă în mâinile Statului Islamic. Aflat la granița dintre Siria și Turcia, Kobane este unul dintre primele orașe care, în 2012, au reușit să îndepărteze trupele lui Bashar al Assad din zonă, formând acolo o en­cla­vă, controlată de PYD, un partid con­si­de­rat apropiat de PKK, de unde și o parte din temerile Ankarei legate de securitatea sa. În acest context, Turcia a anunțat, încă din 2013, că a demarat negocieri cu liderul PKK, Abdullah Öcalan, aflat în închisoare, iar, imediat, un acord de încetare a fo­cu­lui a fost urmat de anunțul PKK că trupele sale se vor muta din Turcia în nordul Ira­kului. Printre motive trebuie să se fi nu­mărat, la vremea respectivă, și faptul că procesul de pace demarat în Turcia ar pu­tea aduce liniștea și la frontiera de sud-est, unde Kobane era sub autoritatea kurzilor din PYD. Premierul Davoutoğlu a spus, recent, într-o întâlnire care a avut loc în ca­drul procesului de pace cu minoritatea kurdă aflată pe teritoriul Turciei, de ce criza din orașul sirian Kobane nu poate oferi decât două opțiuni. „Fie alegem o ati­tudine pașnică și unificatoare în aceas­tă regiune, bazată pe respect reciproc, fie vom rămâne sub influența terorii gru­purilor radicale“, a spus premierul Da­vo­u­­toğlu, potrivit cotidianului turc Hürriyet, explicând că liniile de frontieră nu pot re­prezenta o pavăză împotriva problemelor generate de conflicte nici în această re­giu­ne, dar nici în Balcani sau Caucaz.

Iar Kobane a servit drept proxi în diver­gen­țele între Turcia și regimul lui Assad, după cum scriu și analiștii de la Carnegie. Prin urmare, atunci când Ankara a în­cer­cat să ajute opoziția din Siria, regimul lui Assad a jucat cartea kurzilor din Siria, iar numeroase atacuri cu bombe au ajuns și în partea turcă. Președintele Erdoğan a spus, recent, că nu va permite niciun transfer de arme de pe teritoriul Turciei către luptătorii kurzi, fiindcă, în opinia sa, „PYD este pentru noi la fel ca PKK. Es­te o organizație teroristă“. Mai mult, șeful statului turc a argumentat că sursa problemelor din Siria, inclusiv a existenței Statului Islamic, este regimul Assad. Astfel că una dintre cele patru condiții pentru cooperare deplină a Turciei împotriva Sta­tului Islamic este înlăturarea regimului dic­tatorului sirian. La rândul lor, kurzii din Turcia susțin că eventuala cădere a ora­șului Kobane ar putea însemna oprirea procesului de pace, însă turcii se tem că Sta­tul Islamic ar fi putut dezvolta rețele sub­terane în Turcia, iar o eventuală re­primare ar putea genera un lanț de aten­tate și dezordine interioară.

Într-un asemenea scenariu, calculul elec­toral pregătit de Ankara, încă de la decizia istorică de a începe procesul de pace cu mi­noritatea kurdă, ar putea întâmpina erori. Iar pentru lungul an electoral pe care îl parcurge și al cărui ultim test va fi în pri­mă­vara anului viitor, când sunt alegerile legislative, deosebit de importante pentru crearea unui sistem prezidențial „tur­cesc“, susținerea kurzilor turci pentru AKP, li­mi­tarea numărului de refugiați care vin din Siria și menținerea Turciei în afara unui conflict în Orientul Mijlociu, ale cărui con­secințe sunt greu de prezis, par a fi esen­țiale. Pe plan internațional, lipsa de pre­dic­tibilitate în ceea ce privește alăturarea la o intervenție – fapt care nu este o pre­mieră, de altfel – va face Turcia să pară în ochii cancelariilor occidentale un actor pe care nu se pot baza, dar pe care nici nu îl pot înțelege pe deplin. //

CITIȚI ȘI

• Siria: 14 lovituri aeriene, lansate de SUA impotriva teroristilor Stat Islamic
• SIRIA: Teroristii Stat Islamic, vizati de 21 de raiduri aeriene