De același autor
Dovedind un tupeu greu de imaginat chiar și la noi, d-l Victor Ponta răspunde marți acuzațiilor de plagiat, mai întîi arătînd cu degetul spre Traian Băsescu, Funeriu etc. E clar că deja nu mai e capabil să judece limpede, căci nu are nicio importanță de unde vin informațiile, dacă ele sunt sau nu „securistice”, sau cine a semnalat plagiatul la Nature și la FAZ. Contează numai dacă există faptul. Și el există, din cîte poate deja verifica oricine.
Apoi, recunoscînd că multe pagini din lucrarea sa de doctorat sunt copiate după cele ale profesorului Diaconu, d-l Ponta reduce numărul acestora la 30, omițînd să amintească și de alte surse pe care le-ar fi copiat.
Negînd în continuare plagiatul, susține că nu a pus între ghilimele pasajele copiate, deoarece ar fi indicat autorii respectivi în lista bibliografică de la finele lucrării. Procedeul este însă inacceptabil după orice normă academică și echivalează cu un plagiat cras. Un citat, lung sau scurt, trebuie indicat în mod clar ca atare, cu început și sfîrșit, pentru ca să nu existe nicio confuzie între ceea ce au scris sursele și ceea ce a scris autorul respectiv. De fapt, dacă d-l Ponta ar fi pus conștiincios ghilimele pretutindeni, s-ar fi văzut că jumătate din lucrarea sa – 130 de pagini din 300, fără introducere și bibliografie, scrie FAZ, au fost preluate aproape fără modificări din altă parte. În acest caz, d-l Ponta nu ar fi putut să obțină un doctorat în drept la Universitatea București. Mai mult, asemenea citate lungi, acoperind pagini întregi, încalcă dreptul de autor al autorilor copiați. Suntem curioși să știm dacă aceștia vor avea curajul să protesteze.
D-l Ponta mai spune că reglementările legale relative la plagiat și citare sunt posterioare anului 2003, cînd și-a susținut teza. Afirmație ridicolă și cinică: nimeni nu poate pretinde că a pune sub ochii unei comisii de doctorat o lucrare din care jumătate aparține în literă altor autori are vreo legătură cît de mică cu cele mai elementare norme academice, așa cum nu are nici cu morala comună.
În fine, d-l Ponta susține că e gata să renunțe la titlul de doctor, dacă va fi găsit vinovat (de comisia de etică a MEC pe care abia a numit-o ministrul său), că „nu ține la titlu”. Asta e evident. Dacă ar fi ținut la titlu, nu ar fi plagiat. Ține în schimb cu dinții la scaunul de prim-ministru, dînd cu tifla tuturor celor care și-au obținut un titlu, chiar și pe cel de absolvență de opt clase primare, cu efort personal și în mod onest. Bășcălios cît cuprinde, dar încurcîndu-se în acuzații și explicații neconvingătoare, d-l Ponta ar trebui să renunțe și la titlu, și la scaun.
Mai e ceva: deși acum nu mai ia în serios cazul Mang, d-l Ponta, cînd l-a demis pe fostul ministru al educației pentru plagiat, a creat un precedent în România: un înalt demnitar acuzat convingător de plagiat va pleca din post. În conformitate cu acest precedent, stabilit de el însuși, d-l Ponta trebuie să demisioneze cît mai repede.
Și în final: Sper că acum, cînd se pregătește să plece la Bruxelles la Consiliul European, „doctorul” Ponta a aflat că d-na Merkel citește conștiincios FAZ.
