De același autor
La ora actuală, 14 state din lume au legiferat căsătoria între persoane de același sex, majoritatea incluzând, cum se spune, „dreptul la copil“.
Dacă am fi în situația de a-i explica unui copil oricât de isteț din cine este alcătuită familia magnificului Elton John nu ar fi deloc ușor. Pe cât de limpede am putea descrie strălucita carieră a unui muzician pop intrat deja în istorie, inconfundabil încă de la primele acorduri ale unor hituri eterne precum Nikita, Candle in the Wind sau Sacrifice, pe atât de complicată s-ar dovedi sarcina de a explica pe scurt, unui outsider, statutul socio-parental al artistului. Ar trebui, bunăoară, precizat din start că familia sa e compusă din patru persoane de sex masculin. Doi tați și doi fii. Sau, mai exact, un tată-tată ( Elton J.) și un tată-mamă (David F.) - așa cum se specifică, pare-se, în actele de naștere ale micuților. Apoi ar fi de menționat că primul părinte are 65 de ani, celălalt 50, iar urmașii Zacharay și Elijah – 3 ani și respectiv 3 luni. Dar unde e mama adevărată? Cu o astfel de întrebare lucrurile se încurcă mai mult, întrucât mama există, dar... e secretă și, conform unui contract semnat cu cei doi tați, ea se angajează ca, după ce a purtat în pântec și a dat viață bebelușilor, să nu pretindă să-i mai vadă. De aici încolo, ar fi și mai greu de înțeles faptul că procrearea prin aportul unei terțe persoane s-a făcut nu doar pe bază de contract, dar și contra cost: circa 20.000 de euro pentru primul copil; circa 23.000 de euro pentru al doilea. Cum să justifici că un pui de om poate avea un preț, ca o marfă? Sau că respectivii „tați“ nici nu ar fi putut plăti mai mult, chiar să fi vrut, deoarece Center for Surrogate Parenting din California (care a patronat acțiunea) impune tarife fixe obligatorii... pentru a descuraja specula!
Povestea familiei Elton John este în felul ei exemplară. În 2005, „ceremonia civilă“ amplu mediatizată prin care legendarul cântăreț oficializa relația cu partenerul său relansa pe scară largă dezbaterea privind căsătoriile între persoane de același sex. Câțiva ani mai târziu, tot ca efect al popularității, același cuplu celebru spărgea gheața în chestiunea sensibilă a dreptului de a fi părinți, pentru partenerii de gen identic. Exercitarea maximalistă a acestui drept a generat, în cazul lor, o familie unisex, sporind astfel caracterul paradigmatic al unei povești care nu avea cum să rămână un fapt privat. Din 2005, timpul nu s-a scurs degeaba. La ora actuală, 14 state din lume au legiferat căsătoria între persoane de același sex, majoritatea incluzând, cum se spune, „dreptul la copil“. Dincolo însă de legislații, mai interesantă este amploarea pe care o ia modelul „eltonian“ în societatea de consum, plictisită de tradiție și disperată să inoveze noi permutări existențiale.
Pretenția de a instituționaliza un nou concept de familie reprezintă singurul argument real pentru o analiză publică a statutului cuplurilor homosexuale. Până în acest punct, libertatea democratic garantată oricui de a opta pentru formula de viață privată dorită anulează tentația moralizatoare, din simplul motiv că fiecare persoană își gestionează cum crede propria conștiință sau raportul cu Dumnezeu. Așa-numitul „drept la copil“, în schimb, marchează granița între morală și bioetică. Faptul că doi bărbați sau două femei (de ce nu chiar mai mulți?!) decid să trăiască marital poate contraria, la o adică, principiile religioase sau educaționale ale unuia sau altuia, dar nu poate în niciun caz fi incriminat ca atare și nici penalizat altfel decât orice derapaj de la bunul simț al unui heterosexual. Când însă participanții la o relație intimă dau peste cap etica vieții, contestând premisele ontologice ale venirii pe lume, oricine e îndreptățit să protesteze sau să comenteze, în aceeași deplină libertate de cuget. Domeniul tot mai invocat al bioeticii convinge tocmai prin finețea delimitărilor pe care le propune, atunci când e pusă în dubiu viața ca perpetuare a Creației. Un tip de „afront“ care nu vine doar dinspre homosexuali, ci și dinspre heterosexuali - fie că se intitulează avort, mamă-surogat, fecundare in vitro sau pruncucidere. Se va spune: dar copiii izvorâți din violuri? Dar nou-născuții abandonați? Dar părinții divorțați? E limpede că nimeni nu va putea contesta nici suferințele, nici devierile, nici accidentele existențiale care pun la încercare soarta omului din toate timpurile. Dacă, însă, întâmplările nefericite sunt în general forme de destin, cu care de altfel ne luptăm din greu, zămislirea prin procură sau adopția în homocupluri sunt acte deliberate, programatice, care modifică fundamentele vieții, pretinzând totodată acceptare unanimă. E de la sine înțeles că nu putem avea ceva contra fericirii familiei Elton John. Însă radicalismul obținerii ei este profund discutabil.
Reluând paradigma „eltoniană“ - doi tați, doi fii, o mamă-surogat anonimă -, constatăm că dreptul la copil (deși nestipulat încă prin lege, în Marea Britanie!) e adjudecat de facto și satisfăcut sută la sută. Cum rămâne însă cu dreptul copilului? Cine îi poate obliga pe micuții Zacharay și Elijah să aibă (contra firii) doi tați care le-ar putea fi bunici și nicio mamă? Nimeni... și totuși, acest lucru se petrece. Lipsa de viziune pe termen lung a celor implicați în asemenea loterii socio-umane mult prea ambițioase ignoră posibilul efect bumerang de peste 15-20 de ani, când copiii familiilor gay de azi vor deveni persoane conștiente. Viitor proxim, care merită anticipat printr-un minim efort de imaginație.
Fără a cădea în prejudecată, e suficient să proiectăm în viitor câteva posibile scenarii, ignorate azi cu superbie, ca și cum ar fi existat vreodată acțiune umană nepândită de „hybris“. Adopțiile de copii sau procrearea prin terțe mijloace în cuplurile homosexuale fiind fără precedent, ar trebui așteptată cu îngrijorare întâia generație maturizată a acestor vlăstare, pentru a aprecia corect consecințele. Din perspectiva actuală, cel mai evident risc pe termen mediu este criza identitară sau existențială, în adolescență sau tinerețe, când copilul a doi tați sau a două mame nu va înțelege al cui este de fapt. Sau, aflând sofisticatul alambic din care provine, va recurge la atitudini extreme...
Altă sursă de tensiune o poate reprezenta momentul opțiunilor sexuale, în cazul când părinții gay s-ar vedea contrariați de aplecarea heterosexuală a progeniturii. Ce discordii familiale și vindicte simbolice ar apărea! Dar dacă o mamă-surogat, zguduită chiar și tardiv de propria conștiință, pornește în căutarea copilului procreat contra cost și, găsindu-l, răstoarnă toate calculele reci din urmă cu 10-15 ani? Ce contract, oricât de legal, va putea stăvili răzvrătirea instinctului matern? Niciunul. Dimpotrivă, nodul oedipian în astfel de situații ar putea declanșa reale tragedii. Mai există însă un aspect bioetic esențial care privește nu viitorul, ci chiar prezentul „concepției“ din această gamă. Există deja cazuri de mame-surogat care află că poartă un făt cu malformații, refuzat de comanditari, și care le propulsează într-o dilemă nebănuită, agravată de supralicitarea pecuniară, de astă dată nu pentru a naște, ci, dimpotrivă, pentru... a avorta! Atingând palierul procentelor, ce ar fi să ne închipuim o lume în care minoritatea de azi a familiilor gay ar deveni preponderentă și unde „eșanjismul“ posturilor ar fi teoretic nelimitat: eu, tată biologic, cu mamă-surogat a unui copil, tu, tată biologic al altui copil, cu altă mamă-surogat. Eu, mamă-mamă cu un tată necunoscut al unui copil, tu, mamă-tată de facto. Frați de mamă secretă și de tați diferiți sau frați de tată donator, cu mame diferite - și așa mai departe. Riscul de a îngroșa unele tușe este, cred, justificat de avertismentul metaforic al ucenicului vrăjitor din poemul lui Goethe. „Duhurile tale / Doamne-și fac de cap / Le-am chemat și acuma / nu mai pot să scap!“
Deplasarea semantică de la pederastia antichității la homosexualitatea societății postmoderne implică în primul rând o mutație culturală și abia apoi una de cutumă socială. „Dragostea pentru băieți“ ca aspirație către uniunea ideală, inițiatică, între maestru și ucenic nu găsea în sexualitate rațiunea de a fi și nu a pus niciodată în discuție matrimoniul, ca fundament al procreației. Idolatrizarea plăcerii, în epoca noastră hedonistă, marginalizează în schimb miza culturală, în favoarea unei bunăstări pasagere destul de meschine, fără a ezita să pună în discuție întreg edificiul tradiției. Adică structura de rezistență a lumii în care trăim. //
Comentarii 18
marina - 06-13-2013
Tin să răspund mesajului dumneavoastră: orice aspect bioetic legat de fertilizare sau procreare( în toate tipurile de cuplu!) suportă nuanțe. Aceste nuanțe se leagă strict de cazuri concrete, speciale, cum este al dumneavoastră, așa cum îl descrieți. In aceeași logică trebuie spus nimeni nu va putea contesta un avort , de exemplu, la care se recurge în virtutea unei urgențe medicale ( deși e interesant că multe mame cărora li se recomandă întreruperea sarcinii pentru a/și conserva sănătatea preferă să/și riște viața pentru a aduce pe lume copilul). Astfel de delimitări și precizări nu anulează cred dezbaterea de principiu și mai cu seamă nu implică vreo acuză la adresa nimănui! TOATĂ lumea, sper, are dreptul la opinie. Vă doresc, sincer, toate cele bune. marina
RăspundeMaria - 06-12-2013
Peste cativa ani se vor legaliza si casatoriile intre om si maimuta, oi, capre, caini si alte animale... Consider ca este contra legii umane sa ajungem sa declaram normale aceste acte ... Libertare in gandire, dar pana unde. Hai sa fim toti gay si lesbiene si in cateva sute de ani poate disparem de pe planeta !
Răspundelarael - 06-11-2013
un copil care a crescut intr-un cuplu gay are foarte multe sanse sa fie respins si marginalizat de societate (la scoala sau la liceu de ex) in plus, adoptia nu a fost alegerea lui si exista o mare posibilitatel ca acel copil sa aiba de suferit din cauza faptului ca a fost educat de o familie diferita (compusa din doi tati de exemplu...). Acest fenomen nu mi se pare just din punctul de vedere al drepturilor umane...
Răspundearabela - 06-10-2013
Iti dau dreptate. Nu ar trebui sa ne jucam cu legile naturii. Cred ca in curand vor ajunge sa fie discriminati heterosexualii! Tu, homosexual, vrei sa-ti respect opiniile si modul de viata, dar tu de ce nu-mi respecti pozitia? Nu sunt de acord cu acest gen de relatie in public. In rest, nu ma intereseaza ce face fiecare in patul lui, indiferent de orientarea sexuala. Nu sunt de acord cu adoptia de copii de catre cuplurile monogen. Cred ca se va ajunge la o societate si mai confuza decat este acum, cel putin in ceea ce priveste rolurile sociale. Copiii apar in urma unei relatii dintre un barbat si o femeie. Daca un cuplu nu e in stare sa-si "faca" propriul copil, nu ar trebui sa infieze. MA REFER AICI LA CUPLURILE HOMOSEXUALE!!! Copilul este urmarea unei relatii dintre o femeie si un barbat, iar nu dintre doi parteneri de acelasi sex. De ce sa schimbam noi acest lucru acum? De ce trebuie sa acceptam manifestarile sexualitatii in public dintre doua persoana de acelasi sex? De ce TREBUIE? Cine zice ca "trebuie"? Dar dreptul meu de a nu fi violentata de astfel de manifestari, cine il apara? Nu am nimic cu indivizii in sine, ci cu manifestarile pe care, pana de curand, umanitatea le-a considerat deviante, cu toate ca s-au practicat, DAR, sa tinem cont de asta, nu in vazul tuturor. Repet, fiecare poate sa faca ce vrea IN SPATELE USILOR, nu e treaba mea.
Răspundexuxu - 06-10-2013
Toleranta trebuie sa aiba si limite.Asatzi permitem casatoriile intre homosexuali pt ca altfel sunt discriminati.Maine o sa vina un diliu care o sa spuna ca este atras de copii si este discriminat ca legea nu ii permite.De fapt a si venit un olandez cu ideea stralucita sa scada varsta la care copii sa faca sex pt ca lui ii plac mai tineri.Occidentul a deschis o cutie a pandorei.Bine ar fi ca noi sa o pastram inchisa si sa nu ne mai jucam cu legile naturii si ale universului.Barbatul si femeia sunt construiti pt a fi complementari.In rest, greseli ale naturii.
Răspundecristina - 06-07-2013
si in lumea hetero si in cea gay exista si au existat genii , ideea e ca pe duduia care a scris articolul nu ar trebui sa o intereseze ce fac altii in pat , in intimitate. nu asta e marea problema a lumii .
Răspundecristina - 06-07-2013
daca duduia care a scris articolul , ar avea mai mult de jumatate din populatia tarii de simpatizanti , copiii din romania nu ar mai fi maltratati si transformati in cei mai multi cersetori ai europei. toate cuplurile , hetero , mame singure , tati singuri , gay ,ce recurg la adoptie o fac pentru ca sunt impinsi de un singur sentiment : dragostea .si nu va faceti atatea griji de copiii adoptati , cum ca vor fi traumatizati , in mod cert nu mai mult ca zecile de mii de fete din moldova si toata tara care au fugit in europa si se prostitueaza gasind in asta o forma mult mai buna de viata decat cea care le -au oferit-o parintii inculti si drojdieri.STITI CA CELE MAI MULTE TARFE DIN EUROPA SUNT ROMANCELE?si , dragi demagogi sa ne reamintim ca majoritatea sunt copii nedoriti daca nu chiar toti . hai sa lasam etichetele ca suntem cei mai putin in masura sa ne dam cu parerea . nimic la noi nu merge exemplar si atunci ar trebui sa stam cuminti in banca noastra decat sa spunem idiotenii cum ar fi : sfideaza ordinea naturala a lucrurilor .in fond si la urma urmei scopul nostru in lume e sa invatam sa iubim si e si una din cele mai mari porunci .
Răspundehunter67 - 06-07-2013
@Ioana/ Aveti perfecta dreptate.
Răspundesosogigi - 06-07-2013
bigotism...oare duduia care a scris articolul o sa fie ingrozita cand afla ca un gay a inventat calculatorul pe care ea il foloseste?
Răspundeamsieuoparere - 06-06-2013
se pare ca are si revista22 limitele ei in ceea ce priveste deschiderea spre o societate occidentala toleranta... dar na.... probabil ca nu trebuie sa iesim din tiparul nostru, Acela de a adopta pana la urma mentalitatile occidentale dar cu 30-40 de ani intarziere..sa mai asteptam un pic asadar... si intre timp sa analizam problema prin prisma antichitatii sau a lui Goethe..
RăspundeLucian Petrescu - 06-06-2013
Et tu, Revista 22? Nu vă supărați, dar de cînd publică GDS filipici homofobe și militează împotriva avortului și a procreației medical asistate? De cînd pune linkuri la situri fascistoide ca inliniedreapta.net? Atenție, 22, usturoiul la gît miroase urît...
RăspundeMiruna - 06-06-2013
Asadar, doamna Marina Dumitrescu ar trebui sa-mi fie rusine ca am un copil conceput prin ferilizare in vitro, deoarece in urma unui accident auto, cind un individ beat ne-a accidentat, mi-am pierdut ambele ovare? Ar fi trebuit sa ma lamentez ca asta a fost voia Domnului si sa refuz interventia medicilor in conceperea copilului meu? Foarte bine as putea spune ca Domnul m-a ajutat si mi-a daruit acest copil cu ajutorul medicilor!
RăspundeIoana - 06-06-2013
@hunter 67 / Subscriu intru totul celor scrise de dvs. insa, in privinta inlcuderii obligativitatii testelor genetice in setul de analize prenuptiale, nu putem ignora faptul ca numarul cuplurilor hetero care hotarasc sa-si puna pirostriile pe cap e in scadere accelerata, si nu atat la noi cat in restul lumii occidentale. In consecinta, putine cupluri hetero ajung in stituatia de a-si face analizele prenuptiale, ori, daca si le fac, o imensa majoritate recurge la analize mult dupa inceperea convieturii. Desigur, asta nu ar fi singura problema de rezolvat in cazul sanselor la viata - decenta! - a copiilor, dar presupun ca o sa fie cel putin una in plus si, probabil, la fel de greu de rezolvat ca toate celelalte.
Răspundehunter67 - 06-06-2013
Probabil ca testele genetice vor face parte din setul de analize prenuptiale obligatorii. Din pacate problema incesturilor involuntare a aparut odata cu fertilizarea in vitro si cu donarea embrionilor ramasi disponibili. Din pacate, bioetica a ramas o vorba goala in Romania, si in goana dupa bani si succes profesional, medicii accepta ca tinere de 20 si ceva de ani sa apeleze la aceasta metoda de conceptie, lasandu-le apoi cu dilema ingrozitoare a donarii embrionilor (cu riscul incestului involuntar) sau a distrugerii lor (a uciderii propriilor copii).
RăspundeIoana - 06-06-2013
Totusi, cu sau fara dl Cernea drept tag, articolul ridica unele probleme reale. Eu, de pilda, am o mare intrebare: cum poate fi evitat incestul (fie el homo sau hetero) intre acesti copii adoptati, nascuti din tata donator si mama surogat, dat fiind ca parintii biologici sunt tinuti "la secret"? E adevarat, problema nu a aparut doar odata cu legalizarea adoptiilor in cadrul cuplurilor homosexuale, dar, dat fiind faptul ca aceste familii nu pot avea copii altfel, riscul incesturilor (in necunostinta de cauza) intre frati biologici va creste semnificativ, nu? In plus, autoarea articolului are inca o data dreptate amintind de Platon, care face apologia relatiilor barbat - barbat, mai exact maestru - discipol, dar nu ia in calcul si casatoria in astfel de situatii si cu atat mai putin adoptiile de copii! Cred ca niciun om scolit nu mai neaga astazi obiectivitatea incidentei homosexualitatii si niciun democrat nu le poate interzice homosexualilor dreptul fundamental la fericire, dar legalizarea adoptiilor in cupluri homosexuale deschide calea unor probleme ale caror consecinte ne sunt complet necunoscute, neexistand asemenea precedente in istoria omenirii, cel putin in istoria scrisa.
Răspundecris - 06-04-2013
@netaliban - ti-as fi dat dreptate daca in articol se regasea fie si o singura fraza atribuita dumnealui, sau macar o referire de departe. Altfel, e doar o asociere de metadate. Nu ii gasesc relevanta ca si cuvant cheie pentru acest articol, dimpotriva, simt o legatura fortata. Parerea mea.
Răspundenetaliban - 06-04-2013
Cris, de ce sa fie lipsit de etica. D-l Remus Cernea este politicianul carea pus pe tapet in mod serios dezbaterea despre homosexuali in Romania. E vorba de subiectul de fond, ca atare.
Răspundecris - 06-04-2013
Mi se pare lipsit de etica sa folositi numele lui Remus ca si cuvant cheie intr-un articol legat strict de familiile gay.
Răspunde