Familia Elton John

Marina Dumitrescu 04.06.2013
SHARE 18

La ora actuală, 14 state din lume au legiferat căsătoria între persoane de același sex, majoritatea incluzând, cum se spune, „dreptul la copil“.

Dacă am fi în situația de a-i explica unui co­pil oricât de isteț din cine este alcătuită familia magnificului Elton John nu ar fi deloc ușor. Pe cât de limpede am putea des­crie strălucita carieră a unui muzician pop intrat deja în istorie, inconfundabil în­că de la primele acorduri ale unor hituri eterne precum Nikita, Candle in the Wind sau Sacrifice, pe atât de complicată s-ar dovedi sarcina de a explica pe scurt, unui outsider, statutul socio-parental al ar­tis­tu­lui. Ar trebui, bunăoară, precizat din start că familia sa e compusă din patru per­soa­ne de sex masculin. Doi tați și doi fii. Sau, mai exact, un tată-tată ( Elton J.) și un ta­tă-mamă (David F.) - așa cum se specifică, pare-se, în actele de naștere ale micuților. Apoi ar fi de menționat că primul părinte are 65 de ani, celălalt 50, iar urmașii Za­charay și Elijah – 3 ani și respectiv 3 luni. Dar unde e mama adevărată? Cu o astfel de întrebare lucrurile se încurcă mai mult, întrucât mama există, dar... e secretă și, conform unui contract semnat cu cei doi tați, ea se angajează ca, după ce a purtat în pântec și a dat viață bebelușilor, să nu pretindă să-i mai vadă. De aici încolo, ar fi și mai greu de înțeles faptul că pro­cre­area prin aportul unei terțe persoane s-a făcut nu doar pe bază de contract, dar și con­tra cost: circa 20.000 de euro pentru primul copil; circa 23.000 de euro pentru al doilea. Cum să justifici că un pui de om poate avea un preț, ca o marfă? Sau că res­pectivii „tați“ nici nu ar fi putut plăti mai mult, chiar să fi vrut, deoarece Center for Surrogate Parenting din California (care a patronat acțiunea) impune tarife fixe obli­gatorii... pentru a descuraja specula!

Povestea familiei Elton John este în felul ei exemplară. În 2005, „ce­remonia civilă“ amplu me­diatizată prin care legendarul cân­tăreț oficializa relația cu par­te­nerul său relansa pe scară largă dezbaterea privind căsătoriile între persoane de ace­lași sex. Câțiva ani mai târziu, tot ca efect al popularității, același cuplu celebru spă­r­gea gheața în chestiunea sensibilă a drep­tului de a fi părinți, pentru partenerii de gen identic. Exercitarea maximalistă a aces­tui drept a generat, în cazul lor, o familie unisex, sporind astfel caracterul pa­radigmatic al unei povești care nu avea cum să rămână un fapt privat. Din 2005, timpul nu s-a scurs degeaba. La ora ac­tuală, 14 state din lume au legiferat căsă­toria între persoane de același sex, ma­jo­ritatea incluzând, cum se spune, „dreptul la copil“. Dincolo însă de legislații, mai in­teresantă este amploarea pe care o ia mo­delul „eltonian“ în societatea de consum, plictisită de tradiție și disperată să inoveze noi permutări existențiale.

Pretenția de a instituționaliza un nou con­cept de familie reprezintă singurul ar­gu­ment real pentru o analiză publică a sta­tutului cuplurilor homosexuale. Până în acest punct, libertatea democratic garan­tată oricui de a opta pentru formula de via­ță privată dorită anulează tentația mo­ralizatoare, din simplul motiv că fiecare persoană își gestionează cum crede pro­pria conștiință sau raportul cu Dumnezeu. Așa-numitul „drept la copil“, în schimb, marchează granița între morală și bio­etică. Faptul că doi bărbați sau două femei (de ce nu chiar mai mulți?!) decid să tră­iască marital poate contraria, la o adică, principiile religioase sau educaționale ale unuia sau altuia, dar nu poate în niciun caz fi incriminat ca atare și nici penalizat altfel decât orice derapaj de la bunul simț al unui heterosexual. Când însă par­ti­ci­panții la o relație intimă dau peste cap etica vieții, contestând premisele onto­logice ale venirii pe lume, oricine e în­dreptățit să protesteze sau să comenteze, în aceeași deplină libertate de cuget. Do­meniul tot mai invocat al bioeticii con­vinge tocmai prin finețea delimitărilor pe care le propune, atunci când e pusă în du­biu viața ca perpetuare a Creației. Un tip de „afront“ care nu vine doar dinspre ho­mosexuali, ci și dinspre heterosexuali - fie că se intitulează avort, mamă-surogat, fe­cundare in vitro sau pruncucidere. Se va spune: dar copiii izvorâți din violuri? Dar nou-născuții abandonați? Dar părinții di­vorțați? E limpede că nimeni nu va putea contesta nici suferințele, nici devierile, nici accidentele existențiale care pun la încercare soarta omului din toate tim­purile. Dacă, însă, întâmplările nefericite sunt în general forme de destin, cu care de altfel ne luptăm din greu, zămislirea prin procură sau adopția în homocupluri sunt acte deliberate, programatice, care mo­difică fundamentele vieții, pretinzând totodată acceptare unanimă. E de la sine înțeles că nu putem avea ceva contra fe­ricirii familiei Elton John. Însă ra­di­ca­lis­mul obținerii ei este profund discutabil.

Reluând paradigma „eltoniană“ - doi tați, doi fii, o mamă-surogat anonimă -, constatăm că dreptul la copil (deși nestipulat încă prin lege, în Marea Bri­ta­nie!) e adjudecat de facto și satisfăcut sută la sută. Cum rămâne însă cu dreptul co­pilului? Cine îi poate obliga pe micuții Zacharay și Elijah să aibă (contra firii) doi tați care le-ar putea fi bunici și nicio ma­mă? Nimeni... și totuși, acest lucru se pe­trece. Lipsa de viziune pe termen lung a celor implicați în asemenea loterii socio-umane mult prea ambițioase ignoră po­si­bilul efect bumerang de peste 15-20 de ani, când copiii familiilor gay de azi vor de­veni persoane conștiente. Viitor pro­xim, care merită anticipat printr-un mi­nim efort de imaginație.

Fără a cădea în prejudecată, e suficient să proiectăm în viitor câteva posibile sce­narii, ignorate azi cu superbie, ca și cum ar fi existat vreodată acțiune umană ne­pândită de „hybris“. Adopțiile de copii sau procrearea prin terțe mijloace în cu­plurile homosexuale fiind fără precedent, ar trebui așteptată cu îngrijorare întâia ge­nerație maturizată a acestor vlăstare, pen­tru a aprecia corect consecințele. Din pers­pectiva actuală, cel mai evident risc pe ter­men mediu este criza identitară sau existențială, în adolescență sau tinerețe, când copilul a doi tați sau a două mame nu va înțelege al cui este de fapt. Sau, aflând sofisticatul alambic din care pro­vi­ne, va recurge la atitudini extreme...

Altă sursă de tensiune o poate reprezenta momentul op­țiu­ni­lor sexuale, în cazul când pă­rinții gay s-ar vedea contrariați de aplecarea heterosexuală a progeniturii. Ce discordii familiale și vin­dicte simbolice ar apărea! Dar dacă o ma­mă-surogat, zguduită chiar și tardiv de propria conștiință, pornește în căutarea copilului procreat contra cost și, găsindu-l, răstoarnă toate calculele reci din urmă cu 10-15 ani? Ce contract, oricât de legal, va putea stăvili răzvrătirea instinctului ma­tern? Niciunul. Dimpotrivă, nodul oe­di­pian în astfel de situații ar putea declanșa reale tragedii. Mai există însă un aspect bioetic esențial care privește nu viitorul, ci chiar prezentul „concepției“ din această gamă. Există deja cazuri de mame-surogat care află că poartă un făt cu malformații, refuzat de comanditari, și care le pro­pul­sează într-o dilemă nebănuită, agravată de supralicitarea pecuniară, de astă dată nu pentru a naște, ci, dimpotrivă, pen­tru... a avorta! Atingând palierul pro­cen­telor, ce ar fi să ne închipuim o lume în care minoritatea de azi a familiilor gay ar deveni preponderentă și unde „eșan­jis­mul“ posturilor ar fi teoretic nelimitat: eu, tată biologic, cu mamă-surogat a unui copil, tu, tată biologic al altui copil, cu altă mamă-surogat. Eu, mamă-mamă cu un tată necunoscut al unui copil, tu, ma­mă-tată de facto. Frați de mamă secretă și de tați diferiți sau frați de tată donator, cu mame diferite - și așa mai departe. Riscul de a îngroșa unele tușe este, cred, jus­ti­ficat de avertismentul metaforic al uce­ni­cului vrăjitor din poemul lui Goethe. „Du­hurile tale / Doamne-și fac de cap / Le-am chemat și acuma / nu mai pot să scap!“

Deplasarea semantică de la pederastia an­tichității la homosexualitatea societății post­moderne implică în primul rând o mu­tație culturală și abia apoi una de cutumă socială. „Dragostea pentru băieți“ ca as­pirație către uniunea ideală, inițiatică, în­tre maestru și ucenic nu găsea în sexu­a­litate rațiunea de a fi și nu a pus niciodată în discuție matrimoniul, ca fundament al procreației. Idolatrizarea plăcerii, în epoca noastră hedonistă, marginalizează în schimb miza culturală, în favoarea unei bunăstări pasagere destul de meschine, fără a ezita să pună în discuție întreg edificiul tra­diției. Adică structura de rezistență a lu­mii în care trăim. //

TAGS:

Comentarii 18

marina - 06-13-2013

Tin să răspund mesajului dumneavoastră: orice aspect bioetic legat de fertilizare sau procreare( în toate tipurile de cuplu!) suportă nuanțe. Aceste nuanțe se leagă strict de cazuri concrete, speciale, cum este al dumneavoastră, așa cum îl descrieți. In aceeași logică trebuie spus nimeni nu va putea contesta un avort , de exemplu, la care se recurge în virtutea unei urgențe medicale ( deși e interesant că multe mame cărora li se recomandă întreruperea sarcinii pentru a/și conserva sănătatea preferă să/și riște viața pentru a aduce pe lume copilul). Astfel de delimitări și precizări nu anulează cred dezbaterea de principiu și mai cu seamă nu implică vreo acuză la adresa nimănui! TOATĂ lumea, sper, are dreptul la opinie. Vă doresc, sincer, toate cele bune. marina

Răspunde

Maria - 06-12-2013

Peste cativa ani se vor legaliza si casatoriile intre om si maimuta, oi, capre, caini si alte animale... Consider ca este contra legii umane sa ajungem sa declaram normale aceste acte ... Libertare in gandire, dar pana unde. Hai sa fim toti gay si lesbiene si in cateva sute de ani poate disparem de pe planeta !

Răspunde

larael - 06-11-2013

un copil care a crescut intr-un cuplu gay are foarte multe sanse sa fie respins si marginalizat de societate (la scoala sau la liceu de ex) in plus, adoptia nu a fost alegerea lui si exista o mare posibilitatel ca acel copil sa aiba de suferit din cauza faptului ca a fost educat de o familie diferita (compusa din doi tati de exemplu...). Acest fenomen nu mi se pare just din punctul de vedere al drepturilor umane...

Răspunde

arabela - 06-10-2013

Iti dau dreptate. Nu ar trebui sa ne jucam cu legile naturii. Cred ca in curand vor ajunge sa fie discriminati heterosexualii! Tu, homosexual, vrei sa-ti respect opiniile si modul de viata, dar tu de ce nu-mi respecti pozitia? Nu sunt de acord cu acest gen de relatie in public. In rest, nu ma intereseaza ce face fiecare in patul lui, indiferent de orientarea sexuala. Nu sunt de acord cu adoptia de copii de catre cuplurile monogen. Cred ca se va ajunge la o societate si mai confuza decat este acum, cel putin in ceea ce priveste rolurile sociale. Copiii apar in urma unei relatii dintre un barbat si o femeie. Daca un cuplu nu e in stare sa-si "faca" propriul copil, nu ar trebui sa infieze. MA REFER AICI LA CUPLURILE HOMOSEXUALE!!! Copilul este urmarea unei relatii dintre o femeie si un barbat, iar nu dintre doi parteneri de acelasi sex. De ce sa schimbam noi acest lucru acum? De ce trebuie sa acceptam manifestarile sexualitatii in public dintre doua persoana de acelasi sex? De ce TREBUIE? Cine zice ca "trebuie"? Dar dreptul meu de a nu fi violentata de astfel de manifestari, cine il apara? Nu am nimic cu indivizii in sine, ci cu manifestarile pe care, pana de curand, umanitatea le-a considerat deviante, cu toate ca s-au practicat, DAR, sa tinem cont de asta, nu in vazul tuturor. Repet, fiecare poate sa faca ce vrea IN SPATELE USILOR, nu e treaba mea.

Răspunde

xuxu - 06-10-2013

Toleranta trebuie sa aiba si limite.Asatzi permitem casatoriile intre homosexuali pt ca altfel sunt discriminati.Maine o sa vina un diliu care o sa spuna ca este atras de copii si este discriminat ca legea nu ii permite.De fapt a si venit un olandez cu ideea stralucita sa scada varsta la care copii sa faca sex pt ca lui ii plac mai tineri.Occidentul a deschis o cutie a pandorei.Bine ar fi ca noi sa o pastram inchisa si sa nu ne mai jucam cu legile naturii si ale universului.Barbatul si femeia sunt construiti pt a fi complementari.In rest, greseli ale naturii.

Răspunde

cristina - 06-07-2013

si in lumea hetero si in cea gay exista si au existat genii , ideea e ca pe duduia care a scris articolul nu ar trebui sa o intereseze ce fac altii in pat , in intimitate. nu asta e marea problema a lumii .

Răspunde

cristina - 06-07-2013

daca duduia care a scris articolul , ar avea mai mult de jumatate din populatia tarii de simpatizanti , copiii din romania nu ar mai fi maltratati si transformati in cei mai multi cersetori ai europei. toate cuplurile , hetero , mame singure , tati singuri , gay ,ce recurg la adoptie o fac pentru ca sunt impinsi de un singur sentiment : dragostea .si nu va faceti atatea griji de copiii adoptati , cum ca vor fi traumatizati , in mod cert nu mai mult ca zecile de mii de fete din moldova si toata tara care au fugit in europa si se prostitueaza gasind in asta o forma mult mai buna de viata decat cea care le -au oferit-o parintii inculti si drojdieri.STITI CA CELE MAI MULTE TARFE DIN EUROPA SUNT ROMANCELE?si , dragi demagogi sa ne reamintim ca majoritatea sunt copii nedoriti daca nu chiar toti . hai sa lasam etichetele ca suntem cei mai putin in masura sa ne dam cu parerea . nimic la noi nu merge exemplar si atunci ar trebui sa stam cuminti in banca noastra decat sa spunem idiotenii cum ar fi : sfideaza ordinea naturala a lucrurilor .in fond si la urma urmei scopul nostru in lume e sa invatam sa iubim si e si una din cele mai mari porunci .

Răspunde

hunter67 - 06-07-2013

@Ioana/ Aveti perfecta dreptate.

Răspunde

sosogigi - 06-07-2013

bigotism...oare duduia care a scris articolul o sa fie ingrozita cand afla ca un gay a inventat calculatorul pe care ea il foloseste?

Răspunde

amsieuoparere - 06-06-2013

se pare ca are si revista22 limitele ei in ceea ce priveste deschiderea spre o societate occidentala toleranta... dar na.... probabil ca nu trebuie sa iesim din tiparul nostru, Acela de a adopta pana la urma mentalitatile occidentale dar cu 30-40 de ani intarziere..sa mai asteptam un pic asadar... si intre timp sa analizam problema prin prisma antichitatii sau a lui Goethe..

Răspunde

Lucian Petrescu - 06-06-2013

Et tu, Revista 22? Nu vă supărați, dar de cînd publică GDS filipici homofobe și militează împotriva avortului și a procreației medical asistate? De cînd pune linkuri la situri fascistoide ca inliniedreapta.net? Atenție, 22, usturoiul la gît miroase urît...

Răspunde

Miruna - 06-06-2013

Asadar, doamna Marina Dumitrescu ar trebui sa-mi fie rusine ca am un copil conceput prin ferilizare in vitro, deoarece in urma unui accident auto, cind un individ beat ne-a accidentat, mi-am pierdut ambele ovare? Ar fi trebuit sa ma lamentez ca asta a fost voia Domnului si sa refuz interventia medicilor in conceperea copilului meu? Foarte bine as putea spune ca Domnul m-a ajutat si mi-a daruit acest copil cu ajutorul medicilor!

Răspunde

Ioana - 06-06-2013

@hunter 67 / Subscriu intru totul celor scrise de dvs. insa, in privinta inlcuderii obligativitatii testelor genetice in setul de analize prenuptiale, nu putem ignora faptul ca numarul cuplurilor hetero care hotarasc sa-si puna pirostriile pe cap e in scadere accelerata, si nu atat la noi cat in restul lumii occidentale. In consecinta, putine cupluri hetero ajung in stituatia de a-si face analizele prenuptiale, ori, daca si le fac, o imensa majoritate recurge la analize mult dupa inceperea convieturii. Desigur, asta nu ar fi singura problema de rezolvat in cazul sanselor la viata - decenta! - a copiilor, dar presupun ca o sa fie cel putin una in plus si, probabil, la fel de greu de rezolvat ca toate celelalte.

Răspunde

hunter67 - 06-06-2013

Probabil ca testele genetice vor face parte din setul de analize prenuptiale obligatorii. Din pacate problema incesturilor involuntare a aparut odata cu fertilizarea in vitro si cu donarea embrionilor ramasi disponibili. Din pacate, bioetica a ramas o vorba goala in Romania, si in goana dupa bani si succes profesional, medicii accepta ca tinere de 20 si ceva de ani sa apeleze la aceasta metoda de conceptie, lasandu-le apoi cu dilema ingrozitoare a donarii embrionilor (cu riscul incestului involuntar) sau a distrugerii lor (a uciderii propriilor copii).

Răspunde

Ioana - 06-06-2013

Totusi, cu sau fara dl Cernea drept tag, articolul ridica unele probleme reale. Eu, de pilda, am o mare intrebare: cum poate fi evitat incestul (fie el homo sau hetero) intre acesti copii adoptati, nascuti din tata donator si mama surogat, dat fiind ca parintii biologici sunt tinuti "la secret"? E adevarat, problema nu a aparut doar odata cu legalizarea adoptiilor in cadrul cuplurilor homosexuale, dar, dat fiind faptul ca aceste familii nu pot avea copii altfel, riscul incesturilor (in necunostinta de cauza) intre frati biologici va creste semnificativ, nu? In plus, autoarea articolului are inca o data dreptate amintind de Platon, care face apologia relatiilor barbat - barbat, mai exact maestru - discipol, dar nu ia in calcul si casatoria in astfel de situatii si cu atat mai putin adoptiile de copii! Cred ca niciun om scolit nu mai neaga astazi obiectivitatea incidentei homosexualitatii si niciun democrat nu le poate interzice homosexualilor dreptul fundamental la fericire, dar legalizarea adoptiilor in cupluri homosexuale deschide calea unor probleme ale caror consecinte ne sunt complet necunoscute, neexistand asemenea precedente in istoria omenirii, cel putin in istoria scrisa.

Răspunde

cris - 06-04-2013

@netaliban - ti-as fi dat dreptate daca in articol se regasea fie si o singura fraza atribuita dumnealui, sau macar o referire de departe. Altfel, e doar o asociere de metadate. Nu ii gasesc relevanta ca si cuvant cheie pentru acest articol, dimpotriva, simt o legatura fortata. Parerea mea.

Răspunde

netaliban - 06-04-2013

Cris, de ce sa fie lipsit de etica. D-l Remus Cernea este politicianul carea pus pe tapet in mod serios dezbaterea despre homosexuali in Romania. E vorba de subiectul de fond, ca atare.

Răspunde

cris - 06-04-2013

Mi se pare lipsit de etica sa folositi numele lui Remus ca si cuvant cheie intr-un articol legat strict de familiile gay.

Răspunde

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2025 Revista 22