Farfurioara lui Gigi

Se umplu, vai, puşcăriile cu oamenii mari ai naţiei! Ce poet va cânta tristeţea familiilor, smiorcăitul copiilor, gargara avocaţilor, viaţa nouă a nevestelor, bocetul amantelor?

De necrezut: se pare că Relu urmează să fie coleg cu Gigi, dar nu în partidul Bră­tienilor, ca în vremuri mai bune, ci la „mi­titica“! Nu-i nimic: mai locuiesc în sânu-i, ca-n cel al lui Avraam, şi Voicu Cătălin, şi Ioan-Avram, şi Decebal-Traian, a mai trecut pe acolo şi marele Adrian, dar e încă şi Sorin-Ovidiu, şi se pregăteşte Liviu... şi mai ales urmează însuşi înălţimea sa, dom­nul Dan!

După cum vedeţi, la auzul acestor nume sonore, bia­ta-mi proză a prins aripi de vers, fie şi şchiop. Şi cum de n-ar fi prins, când cad bărbaţii patriei, seceraţi de beleaua DNA, precum odinioară aheii răpuşi de lancea lui Hector!

Obrazuri subţiri, nici vorbă, puşcăriaşii noştri: unul a fost un mare bărbat de stat, altul a făcut biserici şi a dat pomeni, altul se pricepea ca nimeni altul la caltaboşi, altul era mare mogul de televiziune, altul e bun la toate – afaceri, televiziuni, sus­pendări, şantaje. Şi toţi se pare că trec oricând un remarcabil test: ştiu să prade statul cu eficienţă, prompt şi fără rest. Cât despre Relu, aflăm din cele mai autorizate voci ale USL că a fost cel mai bun ministru al Transporturilor din toate epocile noi şi vechi şi că va rămâne în istorie fiindcă a privatizat CFR, în aşa fel încât în câţiva ani majoritatea vagoanelor va fi vândută la fier vechi. (Nu mă pot împotrivi forţei nemăsurate a inspiraţiei poetice, scuze!)

Aşadar, ţinând seama de împrejurare, pa­riez că a sta un pic la răcoare va fi văzut în curând o mare onoare pentru orice om politic cu idealuri – mai ceva chiar decât să devină doctoraş, marca Victoraş. Parcă le şi vezi pe mărimile lor certându-se, oda­tă debarcaţi „acolo“, în locul sacru, cine să aibă, printre atâtea privilegii, pe acela, mare onoare, să doarmă în pătuţul şubred al lui Adrian ori să poarte zeghea ponosită a lui Decebal-Traian şi mai ales cine, cine să mănânce numai din far­furioara ciobită a lui Gigi! Căci, desigur, asemenea mari semne de respect şi consideraţie nu se pot acorda oricărui mi­tocan care-a ajuns la bulău, fi­indcă i-a sosit şi lui ceasul rău! Mă tem însă – năravul vechi nu se trece – că mi­tocanii vor da şpagă ad­­mi­nistraţiei pe­ni­tencia­re­lor ca să obţină dreptul de a uza de ase­menea relicve pre­ţi­oase, al căror preţ de piaţă va creşte astfel neîncetat, generând noi solicitări şi alte şpăgi, încă mai grase...

Până una-alta, se umplu, vai, puşcăriile cu oamenii mari ai naţiei! Ce poet va cân­ta tristeţea familiilor, smiorcăitul copiilor, gargara avocaţilor, viaţa nouă a neves­te­lor, bocetul amantelor? Niciunul dintre tar­tori nu-şi imagina că-i şi pentru el ursit mutatul silit din viloaie drept la pâr­naie: cum aşa, în ţara lui şi cu partidul lui la putere? Nu-i bine deloc, vere! Vorba lui Gigi: „Au venit ai noştri“! Vorba lui Relu: „Nu mă aşteptam la aşa ceva; abia acum voi lua în serios procesul!“. Până acum nu l-a luat: normal, să-şi strice el viaţa cu niscaiva procurori frustraţi, cu niscaiva judecători rataţi? Dar acum şi-a dat seama, în fine, cum stau lucrurile; în fine i s-a dat jos de pe ochi ceaţa: procesul e politic, deja istoric, ca al lui Dimitrov la nazişti sau al lui Maniu la comunişti! Cum adică „politic“, întreabă naivii, nu-s ai lui la butoane de mai an? Nu au ei su­per­majoritate în parlament? Nu au ei aproape toate consiliile locale, mai toate marile primării? Nu ţin toată administaţia statului şi a judeţelor ca-ntr-un apartament? Nu cârâie toţi duşmanii lor în van? Ba da, dar tocmai asta arată cu degetul spre cons­piraţia politică: dacă candoarea încarnată care este Relu ia 5 ani cu executare înseamnă că regimul Băsescu continuă, şi în stil mare. Din umbră, prin interpuşi, cu coabitare, cu presiuni colonialiste, cu MCV, cu Schengen, cu ienicerii lui Morar, cu slugile lui Macovei, cu haina Hăineală, cu Danileţi, cu cine vreţi. N-a spus Ponta că USL e sabotat prin tot felul de trimiteri la CCR? Nu pândesc două carnasiere bă­siste chiar din acel nasol loc - Morar şi Motoc?

Da, degeaba s-au câştigat alegerile: ţara, păcălită, tot a lui Băse e. Ca probă, ce s-a întâmplat la bac: duşmanii neamului, „frustraţii“, „sadicii“, torţionarii de copii ai lui Funeriu au băgat bancnote în su­tienele profesoarelor, apoi zbirii au vrut să ia copilaşii la poliţie cu autobuzul cu tot – probabil că îi puneau şi pe ăştia să jure cu mâna pe Biblie, aşa cum au făcut cu ţă­ranii la referendum. (Unii ar fi preferat să jure pe sutiene, dar erau din alt lot.) No­roc că s-a prins premierul la timp... deşi cu ipocritul de Ponta nu se ştie: doar el
l-a demis pe ministrul Relu, ceea ce în­seamnă – se spune pe surse – că e de fapt vândut lui Băselu. Asta e situaţiunea: pro­cese politice ca-n ’48. Liberalii la puşcărie. Prigoană, lacrimi şi jale. Singura de­o­sebire-i că acum nu mai ţipăm că „să vină americanii!“. Vin ei şi singuri... la Deveselu...

Aşadar, coane Relu, în răgazul ce-l mai ai, te îndemnăm la profundă reflecţie: vei licita pentru farfurioara (de rezervă încă) a lui Gigi ori pentru pătuţul lui Adrian? Că, oricum, apărarea ta-i frecţie! //