Pe aceeași temă
Persepolis (2007), de Marjane Satrapi - film de animatie atasant, trist si profund, despre emigratie, dictatura, nedreptate si lupta pentru supravietuire.
Hors de prix (2006), de Pierre Salvadori - comedioara usoara, care e drept ca nu plictiseste, dar nici nu aduce nimic demn de mentionat.
Les Témoins (2006), de André Téchiné - poate unul dintre cele mai triste si profunde filme franceze din ultimii ani, de la unul din maestrii cinematografului francez contemporan.
U (2006), de Serge Elissalde - film de animatie foarte simpatic, mai mult pentru copii decat pentru adulti, oarecum la polul opus fata de Persepolis.
Coup de torchon (1981), de Bertrand Tavernier - unul dintre cele mai bune filme ale regizorului, cu Philippe Noiret si Isabelle Huppert în roluri excelente.
Jardins en automne (2006), de Otar Iosseliani - maestrul se întoarce cu inca un film-parabola, fascinant prin ironia fina si prin rolul în travesti al lui Michel Piccoli!
Mon meilleur ami (2006), de Patrice Leconte - comedie amara si cam prea moralizatoare, departe de a se evidentia.
Pas sur la bouche (2003), de Alain Resnais - penultimul film al unuia din marii cineasti francezi ai tuturor timpurilor, care nu inceteaza sa ne uimeasca.
Une vieille maîtresse (2007), de Catherine Breillat - o mare surpriza (in sensul bun), ecranizare perfect tinuta în mana de o regizoare cunoscuta de obicei pentru elucubratiile ei gratuite pe teme sexuale.
Clean (2004), de Olivier Assayas - film care nu-si merita renumele; isi merita poate doar premiul pentru cea mai buna interpretare feminina Maggie Cheung, la Cannes 2004.
Demonlover (2001), de Olivier Assayas - thriller destul de bine facut si cam atat...
Les Destinées sentimentales (2000), de Olivier Assayas - fresca a cateva generatii, în jurul primului razboi mondial; lung, (prea) clasic si plicticos.
Gouttes d’eau sur pierres brûlantes (1999), de François Ozon - dupa un scenariu de Fassbinder, cum nu se poate mai fassbinderian! Excelent!
La Californie (2005), de Jacques Fieschi - aventuri si relatii umane cam fara niciun sens, care nu spun cam nimic si care nu duc nicaieri.
Une aventure (2004), de Xavier Giannoli - bine facut, pe alocuri captivant vizual si cam atat...
4 luni, 3 saptamâni si 2 zile (2007), de Cristian Mungiu - deja un clasic, la nici 6 luni de la primele proiectii, care cu siguranta ca marcheaza o borna în cinematograful românesc.
Occident (2001), de Cristian Mungiu - primul lungmetraj al regizorului, o revelatie pentru începutul anilor 2000 în România.
Flandres (2006), de Bruno Dumont - nu tocmai cel mai bun film al lui Dumont; lungit si trenant pe alocuri.
La Vie de Jésus (1997), de Bruno Dumont - filmul care marcheaza debutul unuia din cei mai interesanti si provocatori regizori francezi ai anilor ‘90.
La Petite Lili (2002), de Claude Miller - atmosfera desprinsa din Pescarusul lui Cehov.
Ne le dis à personne (2006), de Guillaume Canet - thriller ingenios si plin de suspans al unuia dintre cei mai în voga tineri regizori francezi.
Garde à vue (1981), de Claude Miller - policier clasic, care e mai mult decât un simplu policier: Claude Miller stie la perfectie sa construiasca un excelent film de atmosfera.
Lady Chatterley (2006), de Pascale Ferran - în ciuda lungimii (aproape 3 ore), te tine surprinzator de bine, stiind sa evite capcanele ecranizarilor clasice.
