Pe aceeași temă
Anul economic 2008 a circumscris pe parcursul sau scenariul intregii perioade a ultimilor 5 ani: cresterea economica a inceput in forta, a continuat la fel inca un timp, dupa care, catre final, s-a dezumflat brusc. Ca o buna parte din an s-au repetat evolutiile din anii anteriori nu face mai putin relevant ceea ce s-a produs in ultima parte. Genul de crestere economica obtinuta in anii din urma nu avea cum sa fie sustenabil si durabil. Un moment al adevarului va fi venit inevitabil si trezirea la realitate ar fi fost oricum brusca.
Genul de crestere economica isi va fi dat obstescul sfarsit tocmai dupa ce isi va fi executat cantecul de lebada pe care l-a constituit cresterea economica mai mare decat oricand din primele trei trimestre ale anului 2008.
Dezumflarea de la sfarsitul lui 2008 este pusa pe seama valurilor crizei financiare venite din exterior. Dar, cel mai probabil, s-ar fi produs oricum si fara impactul crizei externe. Si, destul de probabil, tot spre sfarsitul lui 2008, caci izvora imanent din genul de crestere economica din ultimii ani.
Totul s-a desfasurat dupa scenariul prevazut de mult de analistii "denigratori" ai marilor sucese ale economiei romanesti din ultimii cinci ani, o economie care insa a incetat, tocmai din aceasta perioada, sa mai fie romaneasca.
2008 inchide un ciclu de aproape un deceniu de crestere economica. O crestere economica ce a inceput bine si sanatos, dar care, din pacate, in ultimii cinci ani, cu cat a fost mai alerta, cu atat a devenit mai nesanatoasa si dezechilibranta. O crestere economica bazata aproape exclusiv pe consum si, in mod disproportionat, pe consum din import. Daca, in aceasta perioada de cinci ani, PIB-ul a crescut de 2 ori, deficitul de cont curent extern a sporit de 6 ori, urcandu-si proportia in echivalent PIB de aproape 3 ori, de la 5% la 14%! O crestere economica nesanatoasa, obtinuta pe seama si cu pretul adancirii deficitului extern. Care, odata venit la plata, va fi dezumflat oricum gogoasa prin presiunile asupra leului si asupra preturilor interne.
Pentru Romania va fi venit oricum perioada de plata a cresterii nesanatoase obtinute pe seama si cu pretul adancirii deficitului extern. Si de acum stim exact ca roata s-a intors la sfarsitul lui 2008, cu primele consecinte severe in 2009. Criza internationala nu a facut decat sa grabeasca poate oprirea ciclului cresterii economice in Romania si, in orice caz, sa substantieze nota de plata prin ingreunarea si scumpirea finantarii deficitului extern. Caci, oricum, asa cum o luase, cresterea economica din Romania nu mai putea tine mult! Nu era endogena, nu se baza pe extinderea economiei reale, ci era asezata pe terenul friabil al consumului fara productie si importurilor fara exporturi. O economie de fite, cu masini fara sosele si hipermarketuri fara fabrici. Un fel de castel de nisip pe nisipuri miscatoare. Si, precum in scenariul prezentat cu exactitate de analistii "denigratori" ai marilor succese ale economiei din ultimii cinci ani - printre care am onoarea sa ma numar -, asemenea castele de nisip vor fi rezistat doar pana cand de afara vor fi venit ploi caldute si adieri inmiresmate, totul urmand insa sa se naruie cand vor fi venit vanturi si valuri. Si vanturile si valurile crizei au venit si, la fel cum avertizasera analistii "denigratori", agentiile de rating, dupa ce cantasera cresterea economica cu care capitalul strain (bancar, industrial si speculativ) a facut bani frumosi aici, ignorand vulnerabilitatile pe care le inocula economiei din Romania, isi vor aminti subit ca Romania are deficite nesustenabile, datorii externe grele, probleme de finantare si alte asemenea, pe care le vor amenda cu sarg, nu de alta, dar pentru a ajuta acelasi capital strain (bancar, industrial si speculativ) sa iasa acum din criza pe seama celor slabi si bananieri neproducatori de banane.
Problema este ca se inchide un ciclu de crestere economica de aproape un deceniu si Romania nu se alege mai cu nimic de pe urma acesteia: nici vreo structura industriala mai solida, nici vreo infrastructura rutiera, nici vreuna feroviara si nici vreo infrastructura sociala (in educatie, in ocrotirea sanatatii, in agrement) si absolut nici o infrastructura de prezervare a mediului. Daca se mai adauga si starea dezastruoasa a agriculturii, este vorba de un deceniu pierdut.
Avand in vedere continutul cresterii economice obtinute, Romania nici nu se putea astepta la altceva. Ce a ramas dupa aproape un deceniu de crestere economica sunt doar niscai salarii si niscai pensii mai mari, pe care insa doar cateva luni de inflatie le pot spulbera. Esenta este ca Romania a pierdut un deceniu de crestere economica probabil cu care nu se va mai intalni.
Totusi, avand in vedere tocmai asemenea rezultate, nu trebuie regretata cresterea economica ce-si incheie ciclul. Aceasta nu aducea nimic bun Romaniei si, in ciuda crizei, 2008 ne-a adus, prin incetarea respectivei cresteri economice, o veste buna.
