De același autor
31 decembrie 2005. Inainte de a inchide robinetul, presedintele Vladimir Putin a fost cuprins de emotii gandindu-se la “poporul frate ucrainean”. Emotiile l-au parasit repede, amintindu-si cum “poporul frate” nu l-a votat la prezidentiale pe Viktor Ianukovici, candidatul sustinut de Rusia, pentru a carui campanie electorala Kremlinul a cheltuit 300 de milioane de dolari (altii vorbesc de 500 de milioane). Cu 10 ore inainte de miezul noptii Anului Nou, presedintele Putin a cerut Gazprom sa livreze gaze Ucrainei in primul trimestru la pretul vechi de 50 dolari, urmand ca pana la sfarsitul zilei compania ucraineana Naftogaz sa semneze contractul care sa stipuleze trecerea la pretul pietei din trimestrul al II-lea, 2006. Pretul pietei, in varianta Gazprom, este de 230 dolari. Putin a oferit un imprumut de peste 3 miliarde de dolari Ucrainei, asigurand Kievul ca va obtine modificarea legii bugetului pentru aceasta. Viktor Iuscenko, presedintele Ucrainei, a multumit pentru oferta generoasa, dar o refuzat-o categoric.
1 ianuarie 2006, ora 9.30 a.m., Gazprom reduce presiunea in cele doua conducte prin care se livreaza gaz Ucrainei. Alte trei conducte care tranziteaza Ucraina functioneaza la parametri normali.
In cateva ore, Gazprom constata ca presiunea gazelor la iesirea din Ucraina a scazut. Conducerea Gazprom a acuzat imediat Ucraina ca fura gazul europenilor. PGNiG din Polonia si SPP slovac constata un deficit de livrari, inca din dupa amiaza de 1 ianuarie, fara sa faca alte comentarii.
2-3 ianuarie. Nervozitatea creste in tarile Europei Centrale amenintate de reducerea livrarilor de gaze naturale. Washingtonul si Bruxellesul evita sa intervina in disputa dintre Rusia si Ucraina.
Noaptea de 3-4 ianuarie. Negocierile dintre delegatiile rusa si ucraineana s-au incheiat la ora 2.30. Contractul a fost semnat peste cateva ore. Toata lumea a rasuflat usurata. Emotiile au trecut. Sa analizam faptele.
Ce a vrut Rusia?
Prin aceste cresteri de preturi, Moscova spune ca vrea sa renunte la sistemul de barter si sa impuna pretul pietei in relatiile cu tarile CSI. De asemenea, Putin a afirmat ca Rusia nu mai vrea sa subventioneze industriile fostelor republici sovietice. Deci Moscova vrea sa creasca incasarile Gazprom-ului, cel mai important contribuitor la bugetul federatiei.
Criza ruso-ucraineana a reconfirmat dorinta Rusiei de a controla sistemele de transport al hidrocarburilor, aflate pe teritoriul tarilor vecine. In situatia geopolitica actuala castiga cine detine controlul asupra traseelor de livrare a resurselor energetice. Directorul concernului, Aleksei Miller, a indicat compromisul pe care Gazprom este dispus sa-l faca: formarea consortiului pentru transportul gazelor prin Ucraina. Kievul a respins imediat cererea Gazprom-ului.
Ucraina are una dintre cele mai mari retele de conducte prin care se transporta gaz din lume, nu mai putin de 35.200 km, peste 120 de statii de compresare si 13 depozite subterane. Ucraina s-a lasat greu induplecata sa imparta cu cineva controlul asupra magistralelor de transport. Abia in octombrie 2002, la summit-ul CSI de la Chisinau, premierii Rusiei si Ucrainei au semnat un acord, dublat de un protocol incheiat intre Gazprom si compania ucraineana Naftogaz, prin care s-a decis infiintarea unui Consortiu international pentru administrarea si dezvoltarea sistemului de transport al gazului din Ucraina. Cateva saptamani mai tarziu, la 29 octombrie, Gazprom si Naftogaz au semnat la
Interesul Gazprom pentru detinerea controlului asupra magistralelor de export ale gazului face ca , de pilda, sa beneficieze de un pret scazut, de doar 110 dolari. Moscova inca negociaza cu
S-a spus ca Rusia pedepseste tarile din “strainatatea apropiata” care aspira la independenta reala si la integrare in structurile euro-atlantice. Conflictul ruso-ucrainean poate fi citit si in aceasta cheie. Este totusi dreptul Rusiei sa ramana in feudalism: sa vanda la preturi modice vasalilor si la tarife supraevaluate celor pe care vrea sa-i pedepseasca. Ca Moscova a incercat, prin oprirea robinetului, sa manipuleze electoratul ucrainean, care in martie va fi chemat la urne, este mai presus de orice dubiu. Ca si in toamna 2004, interventia Kremlinului in
Prin acest scandal, Putin a inaugurat presedintia Rusiei la G-8. Actiunile Moscovei n-au fost o intamplare, ci au aratat Occidentului cat de mult depinde de Rusia, care pretinde rolul de lider mondial in domeniul energetic. Si Arabia Saudita e tot un fel de lider mondial. Asa ca nimeni nu se va impotrivi agendei rusesti anuntata de Putin la 22 decembrie 2005, intr-o sedinta a Consiliului de Securitate al Federatiei Ruse.
Ce vrea Ucraina?
Scandalul a fost un cadou nesperat pentru Iuscenko si partidul sau, Ucraina Noastra. Miza alegerilor parlamentare din luna martie este cu atat mai mare, cu cat au intrat in vigoare schimbarile constitutionale care transforma Ucraina dintr-o republica prezidentiala intr-una parlamentara. Pozitia ireconciliabila a Gazprom-ului, care a fost interpretata la Kiev de Iuscenko drept un atentat la independenta Ucrainei, a relansat
In acelasi timp, scandalul gazului, care a tinut prima pagina a ziarelor, a readus Ucraina in atentia opiniei publice mondiale. Kievul a pozat din nou in victima a planurilor imperialiste ale Moscovei, mentinand Ucraina in atentia Bruxellesului si Washingtonului si obligandu-le sa se gandeasca tot mai serios la solutiile de integrare ale acestei tari in structurile occidentale.
Totodata, conflictul cu Gazprom-ul a oferit ocazia Kievului sa identifice contramasurile pe care le poate adopta in relatia cu Moscova. Iar elita politica de la Kiev a dovedit retinere si echilibru, refuzand sa raspunda cu santaj la presiunile Moscovei si marcand, si cu aceasta ocazie, puncte in fata Occidentului. Pretul pentru tranzitul gazelor rusesti a crescut de la 1,09 dolari mia de metri cubi la suta de km, la doar 1,6 dolari, cata vreme preturile practicate in Europa sunt de 2-2,5 dolari. Kievul nu a santajat Rusia cu marirea taxei de arendare a bazei de la