De același autor
Problemele de fond ridicate de ministrul Funeriu în legătură cu practicile universitare neloiale sunt întemeiate. Nu se poate nega că, în multe centre universitare, există reţele de interese, nepotism, trafic de influenţă, abuz de putere, structuri clientelare consolidate în ani de timiditate legislativă a diverselor guverne care s-au succedat. Iniţiativa de a denunţa aceste abuzuri şi, mai mult, de a le corecta printr-o Lege a educaţiei corectă este, de asemenea, lăudabilă. Două sunt însă aspectele care nu întregesc în mod fericit tabloul.
Primul este mai mult formal şi ţine de modalităţile alese de actualul guvern de a impune adoptarea legii. Tentativa consumată anul trecut s-a construit pe acelaşi tipar: asumarea răspunderii - privită de altfel şi ca un test pentru susţinerea politică a Cabinetului. Atunci, piedica principală a fost o Curte Constituţională cu algoritm politic nefavorabil. Acum, guvernul doreşte să reia, în aceeaşi formulă, procedura, ignorând că, dacă la Curtea Constituţională situaţia s-a ameliorat, în parlament este foarte probabil ca susţinerea pe o lege de asemenea importanţă să se fi destrămat.
Aparent, primul ministru este pregătit pentru posibilitatea respingerii proiectului şi pare dispus să asume consecinţele, aşa cum declara de altfel la finalul şedinţei de guvern din 12 octombrie, în cursul căreia s-a luat decizia asumării răspunderii. În fapt, repetarea procedurii înseamnă forţarea unei legi organice mult prea importante pentru a fi transformată în muniţie politică.
Opoziţia a reuşit deja să deturneze sensul dorit de ministrul Funeriu, prin declaraţia preşedintelui Senatului, Mircea Geoană, care califica demersul puterii drept „afront la adresa parlamentului“. Replica ministrului a mobilizat o resursă de argumentaţie despre care nu se mai poate deloc afirma cu certitudine - vezi mobilizarea sindicală din ce în ce mai agresivă - că stă la dispoziţia guvernanţilor, anume voinţa populară. „Este un afront la adresa tuturor românilor să blochezi o lege, doar pentru că ea loveşte în interesele nelegitime din mediul universitar“, declara pe 13 octombrtie, la RFI, Daniel Funeriu. „Acesta este motivul pentru care Legea educatiei naţionale a fost blocată la Comisia de educaţie a Senatului”, adăuga ministrul Educaţiei. Trecând peste chestionabila susţinere populară de care s-ar bucura textul legii, Comisia de învăţământ din Senat a părut mai deranjată anul trecut de iniţiativele privind „Spiru Haret“ şi de dezbaterea, înăbuşită în faşă în acordul apolitic al unei majorităţi confortabile, privind imensa bază de corupţie şi incompetenţă pe care s-a aşezat învăţământul universitar privat în România.
Or, Legea educaţiei, în forma propusă de guvern - şi acesta este al doilea punct slab, de fond, al textului -, nu aduce o atingere semnificativă sistemului privat de învăţământ. Riscă să instituie însă - articolul 184, alineat 4, lit. b, sau art. art 185, alineat 3 - un sistem de numire prin concurs a rectorilor şi a decanilor - în locul alegerii lor în Senat, respectiv în Consiliu - care poate, în coordonatele României contemporane, să sporească aleatoriul, şi nu să-l diminueze. Rolul statului, mai bine spus al ministerului, aşa cum este el configurat de art. 192 şi 193, ameninţă să mute eventualele acte de trafic de influenţă sau abuz de putere săvârşite în interiorul comunităţilor academice la nivelul ministerului şi al comisiilor însărcinate cu validarea numirilor. Cine se ocupă atunci de curăţenia în minister?
Pentru a întregi tabloul, ar trebui adăugat că nici strategia „publicitară“ aleasă de ministru pentru asumarea răspunderii nu e mult mai fericită. Ea mizează pe un element incert: conştiinţa unor senatori şi deputaţi care ar trebui să se simtă lezaţi în onoarea lor de reprezentanţi aleşi ai cetăţenilor de eventualele dubii ce planează asupra integrităţii lor morale, în subiectul universităţilor. Reacţia aproape unanimă în cazul „Spiru Haret“ îndeamnă însă la mai multă circumspecţie. //
Taguri:
Daniel Funeriu, universtitati, Legea salarizarii unice, Legea educatiei, Spiru Haret.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
Comentarii 3
Ana Lima - 10-24-2010
In universitatile de stat, majoritatea studentilor platesc taxe. In Universitatea Bucuresti au crescut taxele anul asta la 3200 lei. Cu toate astea, ne-au fost scazute salariile si vor ramine asa. Eu am circa 250 de studenti care platesc taxa. Daca as fi platita din aceste taxe, eu si ceilalti colegi am avea salarii cel putin duble. Salariul meu (conferentiar, doctorat, carti si articole publicate) a scazut la 1400 lei si va ramine asa, daca nu cumva va mai scadea. Politicienii au spus ca legea salarizarii va reflecta calitatea pregatirii si importanta sociala a salariatului. Ma intreb daca asta e valoarea pregatirii mele, ce pregatire or fi avind cei care se vor afla pe multe trepte deasupra mea? Si ce valoarea sociala? Inteleg ca sint probleme acum, dar acest statut va deveni definitiv prin noile legi si dincolo de problemele materiale inerente, ceea ce simt este o mare umilinta. In plus, posturile noastre vor deveni temporare, vor trebui reconfirmate pe baza unor performante. Cum pot face performante, daca nu-mi pot cumpara carti, nu pot fi la curent cu noile informatii din domeniul meu, nu ma pot duce la conferintele din strainate care mi-ar asigura publicarea peste granita(cea mai bine cotata in grila de evaluare). Performantele costa bani si un invatamint sarac nu poate face performanta. In Anglia cu care sintem comparati tot timpul (negativ) se aloca 11 miliarde de lire pentru salarii si cercetare. Toate reformele sint apa de ploaie in lipsa finantariii.
Răspundeviktor - 10-24-2010
Este surprinzator sa citesti in 22 un articol cel putin dubitativ la adresa actualei puteri portocalii. Dar, e ca dulceata de trandafir: mici observatii blande. legea Educatiei actuala nu e nascuta din bune intentii, ci din dorinta de autoafirmare a unor frustrati din interiorul (de exemplu eminenta cenusie a tuturor guvernarilor, Lazar Vlasceanu) sau din afara sistemului (ca actualul ministru - omul care nu a avut nici un loc de munca permanent pana acum si care, in ciuda orgoliului si laudei de sine, nu inseamna mare lucru nici in stiinta). Cat priveste invatamantul particular si rolul traficului de influenta pe culoarele ministerului (si nu numai), cunosc Domniile voastre ca imensa majoritate a tinerilor adusi cu atata "tam-tam" in ministere pe ranguri diverse si promovati cu prioritate de diversele guvernari (dar mai abitir de actuala) sunt absolventi de invatamant particular, mai ales de Spiru Haret ? Dar faptul ca toate sediile mai nou ivitei spre gloria actualei puteri, UNPR, sunt in sediile locale ale Universitatii Spiru Haret ? Dar faptul ca dna E.U. - eminenta cenusie a puterii actuale - este cadru didactic, de rang subaltern, pe moment, si doctorand tot la o universitate particulara ? S-a sezisat faptul ca articole ale legii in discutie vizeaza de fapt persoane concrete, rectori care au pozitii politice si publice ostile actualei puteri ? Dar daca erau DE PARTEA ACTUALEI PUTERI ? La ultima intrebare raspunde chiar articolul pe care-l comentez. Citez din articol: "Atunci, piedica principală a fost o Curte Constituţională cu algoritm politic nefavorabil. Acum, guvernul doreşte să reia, în aceeaşi formulă, procedura, ignorând că, dacă la Curtea Constituţională situaţia s-a ameliorat..." De ce consideram acum o ameliorare, desi CC tot pe algoritm e cladita ? Doar pentru ca acum ne convine noua structura ? Ar trebui de fapt spus clar: o reforma reformeaza ce nu merge. Ca urmare sa se dezbata , cu dovezi, ce nu merge. Dar fiecare guvernare, mai ales cele de dreapta tin cu tot dinadinsul sa faca schimbari radicale pana obtin ce le convine. Din pacate lucrurile au si alta fata si dialectica vietii e dezamagitoare pentru reformatori. Si iar o iau de la capat pe spinarea educatorilor si a educatilor. Ca sa nu mai vorbim de orgoliul unor ministri, dornici, fiecare, de a avea propria lui reforma. La cativa ani odata, alt Spiru Haret ! (omul nu Universitatea). Cred ca o veghe la respectarea legislatiei existente ar fi mult mai eficienta decat o alta legislatie organica la 4-5 ani. Dar cine sa stea de veghe ? Tinerii absolventi de invatamant privat ? care nu au nici un prestigiu profesional ? Si va rog sa va reamintiti un fapt incontestabil, valabil in scoala superioara romaneasca tot de la Spiru Haret sau chiar de mai inainte: nu exista prestigiu managerial fara prestigiu profesional. Nici sub regimul comunist acest aspect nu a fost neglijat : uitati-va la cine a fost ministru atunc
RăspundeKinga - 10-22-2010
Ce pot spune despre evoluatia invatamentului? Sotul meu a avut cel mai mare scor pe universitate la evaluarile facute anul trecut, dar acum cu reducerile de personal a fost eliminat din corpul profesoral. A fost important gradul didactic si nu evaluarea studentilor sau alte criterii.
Răspunde