Iluzii pierdute

 Cetateanul de buna-credinta care a ur­marit cu constiinciozitate dezbaterea despre noii sefi ai serviciilor secrete si despre nevoia de democratizare in sistemul sigurantei nationale va fi fost, desigur, uimit sa constate cat de usor au fost validati de parlament cei doi can­di­dati desemnati de presedintele Traian Ba­sescu pentru functiile de director al  SRI si, respectiv, SIE. Cu toate artificiile retorice antiprezidentiale ale lui Crin Antonescu si ale conservatorilor, George Maior si Claudiu Saftoiu au obtinut suficiente voturi pentru a putea fi instalati cu doua zile mai tarziu la conducerea celor doua servicii. Am asistat si la un transparent joc de scena: liberalii l-au votat pe Claudiu Saftoiu, desi era mai apropiat de infieratul presedinte decat George Maior, pe care nu l-au votat; conservatorii in schimb l-au votat pe George Maior, dar nu si pe Claudiu Saftoiu. In viziu­nea celor doua partide, onoarea de con­testatar a fost salvata. O analiza lucida si atenta dezvaluie insa ineficienta dis­cursului contestatar cand nu este sus­ti­nut de actiuni practice.

 Ne-am fi asteptat macar la o dezbatere de fond in plenul parlamentului asupra mandatului celor doi, mai ales ca so­cietatea civila isi manifestase ingrijora­rea fata de desemnarea domnului Maior ca director al  SRI. Coalitia pentru un Parlament Curat a obiectat la aparte­nen­ta sa politica, avand in vedere istoria recenta a PSD, sub guvernarea caruia serviciile nu s-au distins printr-o ruptura radicala cu trecutul recent al angajatilor lor. Tot CPC a cerut ca noii directori sa rea­lizeze un audit al modului in care au fost gestionate dosarele Securitatii de catre SRI. Nici una din aceste idei nu s-a regasit in dezbaterea parlamentara - care nici macar nu a fost o dezbatere adevarata, ci o sedinta plenara obisnuita, abordata de partide prin prisma unor calcule politice facute "la rece": PNL si PC si-au dozat opozitia astfel incat validarea celor doi sa nu fie compromisa; in ciuda supararii domnilor Ion Iliescu si Sorin Oprescu, PSD a votat pentru cei doi candidati, intelegand ca nu poate re­fu­za o functie-cheie cum este conducerea SRI fara sa se faca de ras; PD a votat constiincios pentru senatorul unui par­tid cu care a jurat ca nu se va alia, iar UDMR si celelalte minoritati s-au aliniat. Doar PRM a votat consecvent impo­tri­va ambilor.

Savurandu-si victoria, presedintele a mul­tumit parlamentului si si-a instalat can­didatii imediat dupa ce a revenit din Armenia. Presedintele Camerei Depu­ta­ti­lor, Bogdan Olteanu, a tinut totusi sa mar­cheze obiectiile liberalilor intr-o scrisoare deschisa adresata noilor directori, in care cerea reforma serviciilor, elimina­rea ofiterilor acoperiti din randurile jur­na­lis­tilor, sindicalistilor si parlamentarilor, precum si transparenta din punct de vedere financiar. A fost totusi un gest pur po­litic, menit sa atraga atentia asupra po­zitiei critice si vigilente a PNL la adresa serviciilor.

 Pe de alta parte, pozitia liberalilor de res­pingere a unui candidat provenit din PSD poate fi considerata consecventa si justificata politic: cum sa fii de acord cu numirea in fruntea  SRI a reprezentan­tu­lui unui partid pe care l-ai combatut in campanie? Este adevarat ca, pe de alta parte, PNL s-a jenat sa sanctioneze fi­nan­tarea PSD de catre Dinu Patriciu, ast­fel incat ne intrebam cand este partidul principial si cand este dispus la compromisuri.

 Numirea celor doi directori ai servicii­lor de informatii marcheaza un punct de cotitura in evolutia raporturilor politice constituite dupa 2004. Presedintele Ba­sescu a facut publica o alianta informala, dar incontestabila daca nu cu PSD in an­samblu, cel putin cu "grupul de la Cluj". Apropiat al acestui grup, George Maior devine acum omul forte in jurul caruia se articuleaza o noua structura de putere din care fac parte PD, Presedintia si PSD-istii clujeni. Chiar daca nu putem vorbi de o refacere fidela a fostului FSN, in tot cazul remarcam pastrarea posturilor-cheie in interiorul unui perimetru care a fost trasat de liderii FSN inca din 1990 - si poate chiar inainte de 1989. Fetele s-au mai schimbat, s-au europenizat; dis­cursul s-a modernizat; orizontul s-a lar­git spre Occident, dar in esenta vorbim de o singura elita politica, pe alocuri difuza, instalata la putere in decembrie 1989. Ideea ca serviciile pot fi controlate din afara acestei elite s-a dovedit o iluzie. Alta iluzie pierduta este cea a serio­zi­tatii politicienilor cand vine vorba de controlul parlamentar asupra serviciilor in general. Pe vremea PSD, comisiile par­lamentare de control al  SRI si SIE erau subordonate practic serviciilor de informatii. Acum, asteptam de luni de zile adoptarea unor legi privind siguranta nationala, singurele care pot garanta reforma serviciilor si controlul democratic asupra lor. Dar dezbaterea acestor legi nici macar nu a inceput. Iar in momentul in care va incepe exista riscul ca unele prevederi maximale, dictate de adversitatea PNL si PC fata de Traian Basescu, sa creeze dificultati artificiale in activitatea SRI si SIE.

 Echilibrul intre specificul serviciilor de informatii - care nu sunt nicaieri deschise 100% publicului - si imperativele con­trolului democratic nu se poate realiza atunci cand adoptarea legilor este subordonata rafuielilor politice. In consecinta, pana cand politicienii vor fi in stare sa puna interesul national deasupra acestor rafuieli, reforma serviciilor ramane la latitudinea domnilor Maior si Saftoiu. La instalare, presedintele Ba­ses­cu le-a cerut celor doi sa schimbe ima­ginea de succesoare ale fostei Se­cu­ritati care greveaza inca  SRI si SIE. Sa speram ca nu se vor limita la o operatiune de imagine - ca sa nu mai adaugam in­­­ca o iluzie pierduta la o lista deja prea lun­ga.