Impactul crizei internationale asupra Romaniei (II)

Debandada politica, dublata de aruncarea in lupta electorala a tot felul de pomeni cu potential ecou la votanti - initiate de guvern sau, si mai si, de catre opozitie, prin santaj la adresa Executivului minoritar, care nu cunoaste din pacate institutia demisiei - au spulberat pur si simplu relativul avantaj pe care Romania il avea in fata actualei crize financiare internationale.
Fiind in principal o criza a speculatiilor care au intrecut masura si care au scapat de sub orice control, din cauza dereglementarii pietelor financiare, lichidarii separatiilor intre diferitele segmente distincte ale acestora, precum si sofisticarii nenecesare a produselor financiare, criza, in mod obiectiv, a lovit in plin tocmai tarile pe ale caror piete financiare se desfasurau respectivele speculatii, indeosebi SUA. }arile emergente, cu piete financiare, pe de o parte, nemature, dar si, pe de alta parte, nedesfasurand tocmai acest gen de operatiuni speculative, au aparut intr-un fel protejate. Impactul asupra lor avea sa fie indirect.
Criza financiara de pe pietele mature avea sa determine in mod obiectiv o goana furibunda dupa bani lichizi pentru platile urgente, din operatiuni curente sau din datorii scadente. Cand morisca nu mai merge si se alearga in disperare dupa bani pe piete, nu mai conteaza avutiile mobiliare sau imobiliare, care se depreciaza vazand cu ochii, ci banii lichizi, adica numerarul sau banul imediat mobilizabil (conturi curente, depozite etc.). Se declanseaza o criza de lichiditati! Cautat de toata lumea, banul devine rar si scump. Pentru tarile emergente, aceasta inseamna inasprirea accesului la finantari internationale atat „fizic”, cat si din punctul de vedere al costului. Si, evident, cu cat necesarul de finantare internationala este comparativ mai mare in cazul unei tari, cu atat impactul crizei financiare internationale este mai puternic resimtit.
Foarte curand, economia reala preia acest impact. Presata, moneda nationala scade. Costul importurilor creste si inflatia interna urca. Evident, asemenea efecte vor fi mai mici, daca finantarea externa reprezinta, sa zicem, 5% in echivalent PIB si vor fi daramatoare in cazul in care finantarea externa reprezinta de trei ori mai mult, precum 14% in echivalent PIB in situatia Romaniei. Pentru astfel de tari, printre care din pacate si Romania, criza internationala devine o clasica si greu de infruntat „criza de cont curent”.
Vulnerabilitatea in care Romania se afla la declansarea crizei financiare internationale era extrema. Aceasta se opunea, intr-o mare masura, avantajului pe care Romania il prezenta prin faptul ca pe piata ei financiara nu se derulau operatiunile speculative de tipul celor lovite de criza in SUA si in alte tari occidentale. Criza internationala putea constitui deci o nefericire, dar putea oferi si o oportunitate. Depindea foarte mult de modul in care se naviga. Impactul cert si general la scara globala al crizei financiare internationale pe linia temperarii speculatiilor si freneziilor fara temei, precum si pe linia reintoarcerii la economia reala era pur si simplu o mana cereasca pentru Romania, care, in contextul euforiei cu privire la avantul tarilor emergente, o luase realmente razna cu tot felul de aiureli care mai de care mai daunatoare: creditari disproportionat de mari fata de depozite; trai mult peste plapuma proprie; viteza de crestere a consumului prin creditari cu care niciun alt proces economic, si inainte de toate productia, nu putea tine pasul; dezarticularea grava in acest fel a economiei; cresterea necontrolabila a deficitului extern; aprecierea artificiala a monedei nationale. Criza financiara internationala putea fi dusul rece al intoarcerii cu picioarele pe pamant.
Or, din cauza debandadei politice si comportamentului nesabuit al partidelor in perspectiva alegerilor, s-a ajuns sa se navigheze exact contra curentului. Pomenile electorale, aducand un imens stimul consumului, tocmai intr-un moment in care acesta se cerea descurajat, a impins vulnerabilitatea, deja extrema, a Romaniei la paroxism, anuland relativul avantaj al primitivismului sectorului financiar si exacerband nota de plata a deficitului extern.
Sansa Romaniei in contextul crizei financiare internationale era aceea de a se intoarce cu picioarele pe pamant fara niste costuri deosebit de severe. Pe care oricum le va fi platit populatia, caci altcineva sa plateasca oalele sparte nu exista. Din cauza insa a politicienilor care au navigat contra curentului, s-a pierdut aceasta sansa. Macar cu picioarele pe pamant, oricum ne vom intoarce!