De același autor
Recent, Ministerul Integrarii Europene, in colaborare cu Ministerul Agriculturii a demarat un ambitios program de informare intitulat caravana "Fermier in Europa", program care consta intr-un numar de peste 800 de seminarii de informare in mediul rural despre ceea ce va insemna pentru satul romanesc intrarea in UE.
A fi coordonatorul caravanei "Fermier in Europa" nu este o treaba simpla si lipsita de riscuri, asa cum ar parea la o prima privire. A coordona, ce verb smecher, alunecos precum un crap, care-ti scapa printre degete! Caci a coordona este formula soft a verbului a conduce. insa noi, coordonatorii judeteni ai caravanei, a trebuit sa punem cap la cap cu maxima diplomatie un adevarat puzzle pe care sa-l facem sa functioneze acceptabil fara a avea o autoritate deosebita. Cine stie de problemele nesemnificative, dar extrem de importante cu care ne-am confruntat? Ca de exemplu importanta unui prelungitor adecvat, sutele de mape pe care le-am facut inainte de a porni la drum, adevaratele lupte diplomatice pe care le-am dus pentru a imprumuta un laptop, un ecran, un videoproiector, un aparat foto digital? Sau amaraciunea pe care ti-o provoaca cate un demn reprezentant al presei locale care vine, sta 10 minute, nu te intreaba absolut nimic si te face praf in articolul de a doua zi. Abia atunci simti cat de mult iti este apreciata munca.
Mediul rural romanesc reprezinta una dintre marile necunoscute ale Romaniei. De atat de mult timp a fost uitat, incat aproape a disparut din mentalul Romaniei dinamice, care se integreaza in Uniunea Europeana. Daca la oras iti este mult mai usor sa reusesti, atat individual, cat si daca ai vreo firma si faci afaceri, la tara reusita este cu totul si cu totul exceptionala. De ce? Din foarte multe motive.
Satul romanesc se afla intr-un lung declin (demografic, financiar, investitional etc.). Daca faci un periplu mai lung prin satele romanesti, nu poti sa nu fii izbit de dominatia absoluta a batranilor, cei care nu mai au unde sa se duca, care traiesc din pensii mizere si din ceea ce mai produce pamantul lor. Declinul satului romanesc nu vine de ieri, de azi - regimul comunist este principalul responsabil de acest fenomen. Dupa ce a furat pamantul taranilor colectivizandu-l aiurea, regimul comunist a depopulat satele romanesti in goana lui dupa industrializare, proces care a continuat dupa deschiderea granitelor. Cert este ca intruziunea comunismului a fost atat de nefericita, incat a distrus satul intr-o proportie mult mai mare decat a facut-o cu orasul. Nu ne putem abtine sa nu ne gandim ca Ceausescu nu si-a dus pana la capat ideile sale devastatoare de a rade gospodariile individuale taranesti si de a-i muta pe ocupantii lor in celebrele cutii de chibrit, doar pentru a castiga cateva hectare de pamant in plus (sutele de mii de hectare cultivate prost nu mai ajungeau).
Delegatiile de la centru (fie ca acestea sunt din Bucuresti sau din resedintele de judet) sunt privite de cele mai multe ori cu neincredere. "Iete ba, au venit astia sa ne invete pe noi...", o atitudine care uneori a fost indreptatita, dar care are si mari limite, caci o astfel de mentalitate refuza noul. Iar, har Domnului!, UE inseamna mult nou. Taranii romani nu pot crede ca in viitor ar putea trai mai bine. Exista ceva fundamental care-i impiedica sa creada ca viata lor ar putea semana macar pe departe cu cea a unui fermier francez sau spaniol. in acest punct intervine si defetismul lor istoric. In toate seminariile pe care le-am organizat am putut observa aceasta lehamite de vorbe, de promisiuni.
in general salile au fost pline doar daca implicarea primarului a fost pe masura. Daca acesta s-a dezinteresat, chiar daca au fost lipite pe la Caminul Cultural sau Primarie afise prin care se anunta dezbaterea, efectul lor a fost foarte redus. Chiar mi s-a spus ca lumea are altceva mai bun de facut decat sa asiste la asa ceva. Sa culeaga porumbul sau vita-de-vie este mult mai important decat sa piarda 2-3 ore aiurea. "Caci cine-mi garanteaza ca maine va mai fi vreme buna?", cum mi-a spus un primar ca a fost apostrofat de catre un taran. incapatanarea aceasta de a nu cunoaste mai mult decat ceea ce este langa tarlaua vecinului nu este noua si nu poate sa ne surprinda.
Marea majoritate a celor care au asistat la seminarii erau tarani batrani cu mici suprafete de pamant sau membri ai administratiei locale. Am avut si surpriza sa dau peste 2-3 "capsunari" intorsi din Spania si care au povestit cu mandrie cum au lucrat ei acolo. Unul din ei fusese angajat la o avicola spaniola si a marturisit plenului ca "daca au spus ca populeaza hala cu pui la 9 dimineata, la 9 o fac...", neuitand sa aminteasca consatenilor mirati ca "sapa in Vest e la muzeu..."
O minoritate, in jur de 10%, au reprezentat-o intreprinzatorii din mediul rural, cei care au depasit faza ancestrala de exploatare a pamantului si s-au orientat catre piata. Am avut in fata viitorul mediului rural romanesc, viitor care va fi locuit de administratori de firme de panificatii, crescatori de vaci de rasa avand mulgatoare automate, fermieri cu zeci si sute de hectare luate in arenda, apicultori interesati in asemenea masura de domeniul lor de activitate, incat cunosc pretul mierii din Italia, nivelul subventiei din UE, care este consumul comunitar de miere si cat este acoperit de productia locala. De acord, sunt o minoritate, insa ei vor fi cei care vor beneficia de oportunitatile pe care le vor oferi atat PAC (aproximativ 50% din bugetul comunitar) sau Fondurile Structurale (Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala si Fondul European pentru Garantare in Agricultura). Aceasta minoritate mobila si puternic interesata merita din plin admiratia noastra, caci se lupta sa supravietuiasca (cu greu se pune problema profitului deocamdata in agricultura romaneasca...) in niste conditii foarte dificile. Principala problema a celor implicati in agricultura consta in preturile mici care se obtin din cultivarea pamanturilor. La fiecare intrunire puteam sa jur ca se va ajunge la vechiul/vesnic nou subiect: oamenii nu-si scot nici macar banii pe care-i investesc in cultivarea hectarelor. Unul mi-a spus ca a bagat 20 de milioane pentru a scoate 12, altul s-a revoltat intrebandu-ne cum este posibil ca motorina sa ajunga de la 2,5 lei la 3,4 lei, in timp ce pretul porumbului si al graului a scazut?! Cea mai dureroasa afirmatie pe care am auzit-o de-a lungul acestei prime saptamani de campanie a venit de la un batran care a blestemat momentul cand i-a fost retrocedat pamantul. Am simtit in cuvintele lui esenta esecului celor 16 ani de tranzitie. Acelasi taran, care prin anii ’50 ar fi pierit de gloantele comunistilor numai sa nu-si lase pamantul la CAP, se simte acum atat de dezgustat, incat regreta intrarea in posesie. Avea dreptate, cultivarea pamantului cu grau sau porumb este de multi ani una dintre cele mai proaste afaceri din Romania.
Un mucalit dintr-una din salile friguroase a concluzionat sec, reflectand din plin mentalitatea majoritatii taranilor romani: "Acuma am scapat de Ceausescu si dam de astia, de comunitari...". in fata unor astfel de afirmatii ramai descumpanit...
.jpg)
