Inainte si dupa suspendare

In Piata Universitatii erau bucuresteni de toate felurile, tineri si varstnici, pe care flagrantul abuz parlamentar si nedreptatea i-au scos din case si, probabil, din minti.

Cu doar cu o zi inaintea suspendarii, pre­sedintele Traian Basescu facuse, fie din considerente tactice pripite, fie din imprudenta, subapreciindu-si, astfel, adversarii politici, o declaratie de intentie care se prea poate sa fi influentat, intr-o proportie covarsitoare, rezultatul ulterior al votului. Si anume: la cinci minute dupa suspendarea din parlament, el si-ar da de­misia, declansand, in acest fel, alegeri anticipate pentru functia suprema in stat. Cele 322 de voturi exprimate in favoarea suspendarii arata limpede ca, in acest interval, s-a produs un declic psihologic de maxima importanta. Promisiunea pre­se­dintelui, cu vadit caracter intimidant, dar, mai ales, penuria ingrijoratoare de can­didati credibili din partea coalitiei, in stare sa infrunte la alegeri "masinaria politica" Basescu, i-au facut pe conjurati sa stranga randurile. Tonul umoral-visceral al unor "oratori" din timpul dezbaterilor par­lamentare de a doua zi, aerul de vesela chermeza arborat la momentul op­tiu­nii individuale, fluturarea bilelor in fata ca­merelor de televiziune, desi votul urma sa fie secret, cat si predictiile legate de comportamentul ulterior al presedintelui demis, exprimate pe culoarele parlamentului, dovedeau ca ideea presedintelui de a-si da demisia nu numai ca nu impiedicase suspendarea, ci se dovedise catalizatoare si profund favorabila demolarii dezlantuite a acestuia. Lipsa de onoare, de echilibru si de obiectivitate a complo­tis­tilor au fost dezamorsate abil si pervers prin recursul la inaltele principii ale mo­ralei, consecventei si ale valorii cu­van­tului dat de presedinte. De parca Dam­bo­vita devenise, brusc, Tamisa, iar Casa Po­porului, plina de hypno- si logo-sfo­rai­tori si de sforari mercantili, devenise Houses of Parliament, pline de lorzi englezi, highly devoted to the Law and Justice. Totul, de atunci incolo, s-a invar­tit in jurul macularii unui personaj, ce era fortat, conjurat, amenintat sa duca pana la capat gestul promis, pentru a-si dovedi onoarea (terfelita asiduu de unii politicieni, incepand cu 18 decembrie 2006), ca si cum ea era cauza instabilitatii politice, a degradarii imaginii Romaniei si a va­di­tu­lui atac la democratie. 

Suspendarea odata infaptuita, cele cinci minute de viata politica au capatat valente de "big bang". In asteptarea in­­deplinirii promisiunii, ce intre timp s-a vo­latilizat, dintr-un instinct pragmatic si de conservare, exacerbarea starii de spirit a prins contur. S-a spus ca demonstratia din Piata Universitatii, din ziua suspendarii, n-ar fi fost spontana, ci una organizata de PD si de Traian Basescu, deci cu scop vadit electoral si neavenit, sau ca nu­marul participantilor era cu totul nereprezentativ, in comparatie cu cele 20 de milioane de romani. Ca participant direct la aceasta manifestatie, inca de la ora 15, depun marturie ca nu am primit telefon mobilizator nici de la Traian Basescu, nici de la vreun alt membru PD, ca cei prezenti in jurul "Km 0" al Bucurestiului nu erau nici "pegra societatii", asa cum a declarat ulterior, cu nonsalanta perfida, co­pilul mult prea rasfatat al media electronice, Andrei Gheorghe, si nici "niste ciumeti", asa cum a afirmat cu nerusinare o deputata PRM cu nume de planta nefolositoare. Erau bucuresteni de toate felurile, tineri si varstnici, pe care flagrantul abuz parlamentar si nedreptatea i-au scos din case si, probabil, din minti. E de mirare ca, in acest context, Cozmin Gu­sa, unul dintre cei trei membri vaganti si vocali pana la stridenta ai unui partid de mare viitor, el insusi un invitat permanent al posturilor de televiziune si o cometa politica, ce s-a remarcat prin macularea constanta a lui Traian Basescu, a facut imprudenta, probabil deliberata, sa treaca zambitor prin Piata Universitatii, in­­sotit de Lavinia Sandru, intentionand sa mi­liteze, nu-i asa?, pentru civilitate si dialog. Cand a fost alungat de cativa pensionari furiosi, dar subnutriti si cu bicepsii destul de atrofiati, si-a pierdut curajul, dand, suspect de vesel, bir cu fugitii si as­cunzandu-se in Hotelul Intercontinental. "Agresiunea" a fost comentata de Adrian Severin, membru PSD, parlamentar european si fost coleg de partid cu "vic­tima", la Realitatea TV, si catalogata ca fiind de o gravitate fara precedent, prefigurand pericolul, cu iz ucrainean, al polarizarii si caderii in haos a Romaniei. Asumandu-si rolul, prost jucat, de victima agresata, Cozmin Gusa a avansat, mai apoi, in fata reporterului de televiziune, o teza grav manipulatorie, dar aruncata in de­riziune si ridicol de imaginile video ce imortalizasera incidentul, aceea ca pensionarii famelici erau mineri din Valea Jiu­lui (!!), sustinatori ai lui Traian Basescu, adusi in Capitala (precum Nils Holgersson pe spinarea unor gaste supersonice) de liderul sindical Marin Condescu. De alt­fel, acesta a dezmintit vehement dezin­for­marea politicianului infrant (de Bases­cu si ai lui), pandit de cronicizarea starii de frustrare maladiva.

 Noroc cu satenii din Poiana lui Iocan, emisiune initiata de acelasi post de te­leviziune, care, la fel ca multi altii, sunt la curent cu ce se intampla in tara, in par­la­ment si se manipuleaza la televizor. Incetul cu incetul vor intelege si ei afir­matia facuta de Antistene din Atena, inca de acum 2.400 de ani, care spunea ca statele vor pieri atunci cand vor inceta sa  mai deosebeasca oamenii buni de cei rai.