Inconsistentele unui top al globalizarii

Moda - pentru a nu spune paranoia - clasamentelor si ierarhiilor nationale si internationale, care s-a extins din domeniul sportiv si a cuprins domeniile economic, tehnologic, politic si, mai nou, chiar si cultural, nu putea desigur sa ocoleasca fenomenul globalizarii, considerat probabil cel mai reprezentativ, oricum definitoriu, pentru lumea de azi.

A.T. Kearney Inc.  din SUA si Carnegie Endowment for International Peace, care editeaza prestigioasa Foreign Policy (publicata de curand intr-o editie romana de trustul Adevarul) calculeaza de sapte ani un indice al globalizarii. Cel pe 2007 ia in considerare 72 de tari, care insumeaza 97 de procente din Produsul Intern Brut la nivel mondial si 88 de procente din populatia lumii. Romania, care figureaza si ea printre cele 72 de tari luate in considerare, ocupa in indicele globalizarii locul 36. Un loc exact de mijloc, ceea ce de fapt n-ar trebui sa surprinda, dar un loc cam caraghios, pentru ca este la fel de dezamagitor de prost pe cat este de neasteptat de bun.

Dezamagitor de prost, deoarece pentru cel care se gandeste la globalizare inainte de toate ca deschidere a economiei unei tari fata de strainatate, locul acesta ramane chiar inexplicabil, in masura in care Romania s-a lasat globalizata aproape complet, cedand capitalului strain controlul in intreaga axa majora a economiei (productia de petrol, distributiile de gaze si electricitate, productia de otel si ciment, telecomunicatii, sistem bancar, asigurari). Pai, mai globalizata decat atat cat ar putea fi? Si asa nu se mai poate vorbi de economie romaneasca (nimic important nemaiapartinand capitalului autohton), ci doar de economia din Romania. Locul in ierarhia internationala al Romaniei ar trebui macar sa fie, din acest punct de vedere, unul fruntas, si nu la mijlocul clasamentului!

In acelasi timp, insa, locul de mijloc este neasteptat de bun, daca ne gandim ca Romania n-a globalizat aproape pe nimeni, nici la Vest, nici la Est, nici la Sud, nici la Nord. Din acest punct de vedere ar trebui evident ca Romania sa figureze la coada, si nu la mijlocul clasamentului.

Asta este insa nefericirea "mediilor". Si Romania este un caz clasic: este complet globalizata de catre altii, in timp ce n-a globalizat pe nimeni! "In medie" insa, se afla pe undeva pe la mijloc! De aceea, locul de la mijloc al Romaniei in topul globalizarii este unul cam caraghios, care fie nu spune nimic, fie, la o analiza atenta, spune totul!

 Din pacate, indicele Kearney-Foreign Policy nu ia in considerare ceea ce constituie esenta si rezultatul de fond al globalizarii, cel putin in domeniul economic: gradul de preluare sub control a economiei dintr-o tara de catre capitalul strain si gradul de expansiune a capitalului propriu in strainatate. Din motive pe care nu le cunoastem, indicele ia in calcul o serie de date privind comertul exterior si investitiile straine, date care in sine nu spun mai nimic despre continutul si consecintele globalizarii sau oricum nu mare lucru despre acestea. Sunt simple date cantitative, si nu calitative. Romania este un exemplu semnificativ. Sta pe pozitii mediocre la aceste capitole, in schimb sta decavant la rezultate. Cu implicari aproape derizorii, investitiile straine au preluat controlul intregii economii. Masurata prin volumul comertului exterior sau valoarea investitiilor straine, globalizarea Romaniei este modesta. Masurata insa prin controlul strain, Romania este globalizata aproape 100% Nu mai vorbim de fluxul invers, unde globalizarea pentru Romania ca penetrare directa pe piata externa este pur si simplu zero.

 Desi cel mai puternic atins de procesul globalizarii, domeniul economic beneficiaza de o reprezentare nu tocmai relevanta in indicele Kearney-Foreign Policy.

Mai semnificativi sunt factorii luati in considerare din alte domenii, precum contacte personale (telefoane, calatorii, transferuri banesti transfrontaliere) sau conectivitate prin tehnologii (utilizatori de Internet, servere securizate). Din cauza insa a nerelevantelor din domeniul economic, indicele globalizarii in discutie aduce in top (ca fiind cele mai globalizate) o serie intreaga de tari mici, care insa nu conteaza deloc in procesul globalizarii. Neputandu-se baza pe pietele lor interne obiectiv limitate, aceste tari au, la fel de obiectiv, un grad mai ridicat de integrare in pietele internationale. Dar il au dintotdeauna, si nu ca expresie a procesului actual de globalizare. Sunt 8 tari mici (cu mai putin de 10 milioane de locuitori fiecare) in primele 10, si sunt 16 in primele 20 de state din punctul de vedere al indicelui de globalizare. In timp ce statele mari, care genereaza globalizarea si conteaza in procesul globalizarii, au pozitii marginale: marea America (izvorul globalizarii) se afla doar pe locul 4, Marea Britanie - locul 11, Germania - locul 22, Franta - locul 25, Japonia - locul 28, Italia - locul 34, Rusia - locul 62, Turcia - locul 65, China - locul 66, Brazilia - locul 67, India - locul 71.

Un indice relevant al globalizarii ar fi acela care sa arate cu ce se aleg tarile de pe urma procesului de globalizare. Iar pana acum viata a evidentiat ca beneficiari sunt cei ce globalizeaza pe altii, si nu cei ce sunt globalizati.