Pe aceeași temă
Acordul semnat vineri la Beijing spune că miniștrii de externe ai celor două țări se vor întâlni pentru a discuta despre reinstalarea misiunilor diplomatice în termen de două luni, marcând sfârșitul unei rupturi care a durat șapte ani, se arată într-o analiză Aljazeera
În Iran, acordul a fost în general bine primit, înalți oficiali lăudându-l ca un pas către reducerea tensiunilor și consolidarea securității regionale. Presa conservatoare s-a concentrat în principal asupra modului în care acordul reprezintă o „înfrângere” pentru Statele Unite și Israel, principalii critici ai regimului de la Teheran.
În 2016, Riadul a rupt relațiile diplomatice cu Teheranul după ce ambasada sa a fost atacată de protestatarii șiiți, ca urmare a executării de regatul majoritar sunit al Arabiei Suadite a unui important lider religios şiit, Nimr al-Nimr..
Unele dintre aceleași puncte de vânzare au sărbătorit în 2016, când Riadul a întrerupt relațiile politice cu
La acel moment, liderul suprem al Iranului, Ali Hosseini Khamenei, îi denunțase pe liderii saudiți.
Dar niciunul dintre oficialii iranieni sau mass-media apropiată de conducerea statului nu manifestă acum pesimism în mod deschis, deoarece discuțiile, care au început în aprilie 2021, au dat în sfârșit roade în urma eforturilor președintelui Chinei, Xi Jinping, care a vizitat Arabia Saudită în decembrie și l-a găzduit luna trecută pe președintele Iranului Ebrahim Raisi. .
Reluarea legăturilor diplomatice de vineri dintre cele două țări a fost întâmpinată cu optimism de Irak și Oman – care au contribuit anterior la medierea discuțiilor – și de multe alte state din regiune, în timp ce SUA vestea a fost primită cu multă reținere.
Rolul Chinei în convorbirile dintre cele două puteri rivale din Orientul Mijlociu a fost remarcat de analiștii americani, care au vorbit nu doar despre puterea diplomatică în creștere a Beijingului, dar și despre șah-matul pe care chinezii l-au dat Administrației Biden, scrie G4Media.ro.
O înțelegere majoră
„Miniștrii de externe ai celor două țări se vor întâlni pentru a pune în aplicare această decizie și a face aranjamentele necesare pentru schimbul de ambasadori,” se arată în declarația comună iraniano-saudită. „Cele două părți convin să respecte suveranitatea și neamestecul reciproc în treburile interne ale celeilalte.”
Înțelegerea a fost anunțată și de Ministerul de Externe saudit, care a precizat că cele două state intenționează, de asemenea, să reimplementeze un pact de securitate semnat în urmă cu 22 de ani, în baza căruia ambele părți au convenit să coopereze în domeniul terorismului, contrabandei de droguri și spălării banilor, precum și să revigoreze un acord comercial și tehnologic din 1998.
Înțelegerea actuală a fost obținută după demararea, la 6 martie, de discuții la Beijing între șeful pentru securitate națională iraniană Ali Shamkhani, consilierul național de securitate saudit Mosaed Bin Mohammad Al-Aiban și principalul diplomat al Chinei, Wang Yi.
Videoclipul ceremoniei de semnare difuzat de presa iraniană a arătat oficiali din cele două țări așezați față în față în jurul meselor, cu steaguri ale Arabiei Saudite, Iranului și Chinei în jurul lor.
Teheranul și Riadul sunt rivali istorici, guvernele din ambele state alimentând un conflict devastator care durează de opt ani în Yemen, un război civil care a fost descris de Națiunile Unite drept una dintre cele mai grave crize umanitare din lume. Din Yemen, rebelii houthii au tras rachete atât în Arabia Saudită, cât și în Emiratele Arabe Unite, vizând infrastructura petrolieră care este vitală pentru economiile acestor țări. În cel mai grav incident de acest gen, drone și rachete au lovit instalații petroliere importante din Arabia Saudită în 2019, provocând daune și întreruperi ale producției. Arabia Saudită și aliații lor americani au acuzat Iranul pentru atac, însă Teheranul a negat orice implicare.
În același timp, Riadul și Teheranul au concurat pentru o mai mare influență în Orientul Mijlociu. De altfel, în afară de implicarea în Yemen, cele două țări susţin tabere rivale în mai multe conflicte din regiune. De exemplu, Iranul are o influenţă preponderentă în Irak şi Liban şi sprijină regimul preşedintelui Bashar al-Assad în Siria.
Într-un discurs ținut înainte de semnarea acordului cu omologul său iranian, Al-Aiban a cerut ca neamestecul în suveranitatea statelor să fie „un pilon fundamental pentru dezvoltarea relațiilor,” adăugând că „apreciem ceea ce am convenit și sperăm că vom continua dialogul constructiv, în conformitate cu pilonii și fundamentele incluse în acord.”
Ministrul iranian de externe, Hossein Amir-Abdollahian, a salutat acordul și a spus că Teheranul își va intensifica eforturile diplomatice în regiune. „Revenirea la normal a relațiilor dintre Iran și Arabia Saudită face ca cele două țări, regiunea și lumea musulmană să fie mai puternice,” a scris Amir-Abdollahian pe Twitter.
Victoria Chinei
Restabilirea legăturilor diplomatice dintre guvernele saudit și iranian este semnificativă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, ea scade tensiunile în regiune și amplifică speranțele că războiul lor proxy din Yemen se va putea încheia în curând.
În al doilea rând, reluarea relațiilor dintre cele două țări după șapte ani de ostilitate, printr-o înțelegere între adversari regionali care ar putea avea implicații ample pentru Orientul Mijlociu, este văzută drept un succes diplomatic major pentru China, care a mediat convorbirile dintre Iran și Arabia Saudită.
Beijingul a bifat o victorie importantă într-o regiune din Golf care a fost mult timp considerată parte a domeniului de influență al SUA, determinată în mare parte de războiul împotriva terorismului declanșat după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite.
„Faptul că China a intermediat înțelegerea este semnificativ”, a declarat Annelle Sheline, cercetător la Quincy Institute for Responsible Statecraft. „Acest lucru arată rolul pe care China l-ar putea juca în promovarea unui Orient Mijlociu definit mai mult prin cooperare și comerț și mai puțin prin conflicte și vânzări de arme, așa cum a fost norma sub dominația SUA.”
Hussein Ibish, bursier la Arab Gulf States Institute în Washington, a spus și el că faptul că deal-ul a fost convenit la Beijing este „foarte semnificativ pentru China și ascensiunea sa ca actor diplomatic și strategic în regiunea Golfului.” Expertul a explicat că „acest lucru pare să recunoască rolul unic al Chinei în a putea intermedia relațiile dintre Teheran și Riad, pășind într-o poziție care fusese ocupată anterior de țările europene, dacă nu de Statele Unite, iar acest lucru nu va fi deloc plăcut pentru Washington.”
Vorbind despre succesul diplomatic al Chinei, ministrul Wang Yi a afirmat de altfel: „Vom continua să jucăm un rol constructiv în gestionarea corectă a problemelor din locuri fierbinți din lumea de astăzi, în conformitate cu dorințele tuturor statelor și să ne demonstrăm responsabilitatea ca țară majoră,” adăugând că președintele chinez Xi Jinping a susținut încă de la început negocierile.
De asemenea, într-o respingere aparentă a influenței americane, Wang a spus că „lumea nu se limitează la problema Ucrainei,” în timp ce a subliniat că soarta Orientului Mijlociu ar trebui să fie determinată de popoarele din Orientul Mijlociu.
În al treilea rând, înțelegerea Iran-Arabia Saudită mediată de Beijing echivalează cu o palmă usturătoare dată Administrației Biden. Experții cred că deal-ul este un semn că guvernul saudit, sub prințul moștenitor Mohammed bin Salman (cunoscut sub acronimul de MBS), este dispus să crească legăturile cu adversarii SUA, lucru care ar putea avea implicații majore pentru viitorul regiunii.
„Este uimitor că într-un moment în care relațiile dintre SUA și China sunt la un nivel scăzut și tensiunile dintre SUA și Iran cresc, MBS încheie un acord care stimulează Beijingul și legitimează Teheranul. Este un deget mijlociu arătat lui Biden și un calcul practic al intereselor saudite,” a scris Aaron David Miller, un fost diplomat american care a consiliat mai mulți secretari de stat cu privire la Orientul Mijlociu.
Business Insider a reamintit că SUA și Arabia Saudită au avut o relație strânsă și au fost parteneri de securitate de ani de zile. Dar relațiile dintre cele două țări s-au înrăutățit după uciderea brutală în 2018 a jurnalistului saudit Jamal Khashoggi, care lucra și pentru Washington Post. Asasinarea acestuia în consulat saudit din Istanbul de către agenți de securitate din regat i-a determinat pe mulți politicieni americani să ceară o reevaluare a relațiilor dintre SUA și Arabia Saudită.
Mai mult, în timpul campaniei electorale din 2020, candidatul democrat Joe Biden s-a angajat să facă din Arabia Saudită un „paria” din cauza uciderii lui Khashoggi, iar în 2021, după ce a ajuns la Casa Albă, administrația sa a publicat un raport care l-a implicat în mod explicit pe prințul moștenitor în crimă.
Problemele economice, financiare și de energie care au afectat America în contextul pandemiei de coronavirus și al războiului declanșat de Rusia în Ucraina au modificat însă radical poziția Casei Albe. În vara anului trecut, Biden a fost ținta unor critici vehemente după ce a vizitat Arabia Saudită și s-a întâlnit cu MBS într-o încercare de a convinge Riadul să crească producția de petrol și de a calma consumatorii americani, îngrijorați de explozia prețiurilor la carburanți. Vizita a fost descrisă atunci de critici drept o încercare disperată de a apela la saudiți pentru a reduce prețul petrolului și o abdicare de la principiile democratice de care a vorbit mereu, în contextul în care conducerea de la Riad este acuzată constant de încălcarea drepturilor omului.
