Intre "criza speculatiilor" si "criza clasica"

Ultimul raport anual al UNCTAD (Con­ferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare) ajunge la o concluzie de care autoritatile din Europa de Est (dar si ca­pitalurile straine implantate aici) nici nu vor, probabil, sa auda si de care, la fel de probabil, nici nu vor tine cont. Cumuland un nivel substantial de datorii externe si con­fruntandu-se, in acelasi timp, cu defi­ci­te de cont curent semnificative, ca ur­ma­re a supraevaluarii propriilor monede, tarile din regiune ar putea asista la o cres­tere a costurilor de creditare si la o sca­de­re drastica a valorii monedelor lor.

Expertii UNCTAD au calculat ca, intre 1999 si 2007, monedele tarilor din Euro­pa de Est (inclusiv Rusia) au cunoscut o apreciere de circa 30% in raport cu un in­di­ce al principalelor monede de pe glob, iar deficitul de cont curent al acestor tari a urcat in ansamblu la 9% echivalent PIB in 2007, nivel aproape dublu fata de cel din 1999.

Si sa precizam ca respectivele apre­cieri au fost facute inainte de declansarea noii faze a crizei financiare internationale in care institutii financiare simbol din Sta­tele Unite, dar apoi si din Europa Oc­ci­den­tala, au inceput sa cada ca popicele, anuntand intr-un fel ca extinderea crizei la nivel global nu mai poate fi evitata. Ceea ce da cu atat mai mult substanta si pro­babilitate proiectiilor UNCTAD.

Economistul sef al UNCTAD, Heiner Flassbeck, considera, pe baza acestor date, ca tarile est-europene risca "sa in­tre intr-o criza clasica de cont curent", fap­tul reprezentand viitorul pericol pen­tru tarile respective care se afla deja in­­tr-o si­tuatie ce a fost pana acum ex­pe­rimentata doar de tari din Asia si America Latina. D-l Flassbeck este fara echivoc in pri­vinta cauzelor aces­tei situatii. "Piata mo­ne­tara din regiune a fost dominata de speculatii de tip carry-trade (operatiuni de imprumut in mo­nede cu dobanzi mici pentru pla­sa­men­te pe piete cu do­banzi mai mari). Spe­culatorii inre­gistreaza astfel profi­turi semnificative, dar tarile din regiu­ne sunt puse intr-o situatie delicata, iar, mai devreme sau mai tarziu, se vor confrunta cu o cri­za financiara si cu o depreciere sem­nificativa a mone­de­lor lor." Flass­beck considera inevita­bi­la ajustarea pu­ter­nica a acestor mone­de, pentru ca este singura cale de iesire din dezechilibrele create.

Nu suntem in masura sa apreciem cat se potriveste analiza UNCTAD situa­tiei din fiecare dintre tarile regiunii, dar se poate spune clar ca in cazul Romaniei se potriveste perfect. Nicio divagatie, nicio iesire din scenariu: apreciere artificiala a leu­lui, in contradictie totala cu funda­men­te­le economice, deficit extern fabulos, care preseaza puternic asupra cursului si inflatiei! Atata doar ca in cazul Romaniei distorsiunile sunt mai grave. Deficitul ex­tern este de 14%, si nu de 9% echivalent PIB, cat este media pe ansamblu, si nu s-a dublat, ci s-a triplat in perioada ana­li­za­ta de studiul UNCTAD.

La asemenea cifre, este evident ca, daca previziunile UNCTAD se adeveresc, probabilitatea ca actuala criza financiara si caderea monedei nationale sa se pro­du­ca este mult mai mare in cazul Roma­niei, avand in vedere mentionatele deze­chi­libre mult peste medie.

Pentru ansamblul regiunii, singura po­sibilitate ca o criza financiara sa nu se produca ar fi ca anume ceva sa fie diferit in acest caz fata de cele anterioare, cand deficite grave de cont curent si aprecieri ar­tificiale ale monedelor au sfarsit ine­vi­tabil in caderi de curs si restructurari pro­vo­cate de inflatie. Desi economistul-sef al UNCTAD refuza implicit existenta, in ca­zul actual al tarilor est-europene, a ceva special, vorbind pur si simplu de o "cri­za clasica de cont curent" ce le paste!

In mod limpede, din punctul de vedere al fundamentalor economice - care sunt esentiale -, nu exista nimic special sau di­ferit. Singurul lucru special ar fi ca mul­te dintre tarile in discutie - inclusiv Ro­ma­nia - sunt membre ale Uniunii Europene, ceea ce ar reprezenta o anumita pavaza pentru eventualitatea unor schimbari in­stabilizatoare de atitudine din partea ca­pi­talurilor straine. Ramane de vazut daca o asemenea - potentiala, dar incerta - pa­va­za va fi mai puternica decat impactul fun­damentelor economice, ceea ce, mai ales in conditiile actualei crize financiare internationale care va ataca si pavaza in­­sasi, este cu totul improbabil. Atat de im­pro­babil incat, daca s-ar intampla, s-ar deschide un alt capitol in manualele de eco­nomie!

Relativa imunitate de pana acum a Europei de Est in fata turbulentelor de pe pietele financiare americana si apoi vest-europene, are o explicatie precisa: in sis­te­mele lor financiare nu se deruleaza (deo­camdata cel putin) operatiuni specu­la­tive cu instrumente financiare sofistica­te de genul celor care au facut sa sara in aer banci de investitii, fonduri imobiliare si piete ipotecare din tari dezvoltate. UNCTAD nu vorbeste insa de crize si­mi­la­re in tarile emergente din Europa de Est, ci de clasice crize de cont curent in aces­tea. Si problema este ca, in condi­tii­le crizei speculatiilor financiare din tarile dezvoltate, care creeaza o criza globala de lichiditati si o scumpire certa a cos­tu­ri­lor de finantare, riscurile si probabilitatea unei crize clasice de cont curent in acele tari emergente cu deficite externe sunt mult mai mari.