De același autor
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi. Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Mégane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel, Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile. Si atunci ne-a cuprins invidia...
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 10
Invidiosul e dublat de un nele - 11-09-2010
Pietrele nu sunt aruncate decat in copacii incacati cu fructe de aur. Tainele marii nu se stiu de pe mal. Paunescu nu a scris ca a avut ceva de spus, a scris pentru ca a VRUT sa spuna ceva, dar cum se intampla mai ales aici la noi in Romania, acum cand este dincolo de timp se va aflla. Unde dispare, unde se duce ceea ce nu e scris traind fiind? Dar ceea ce nu e nici trait? Ne vom privi printre lentile / Ca-ntr-un acvariu-n contemplare / Tot asteptand sa treaca zile, / Sub solzi de vis si disperare. (din vol meu CAT MAI E VREME) Rodica Elena Lupu www.rodicaelenalupu.piczo.com
RăspundeVasile - 11-08-2010
Nu sunt un adept al lui A.Paunescu si nici al PSD sau PCR,totusi a fost un mare poet. Cand inca nu se racise bine cadavru-i ,un neica nimeni portocaliu,nesimtit,evident invidios si PDL-ist pe deasupra adica Andrei Cornea s- gasit sa barfeasca mortul.Mai bine luai ceva in gura...
RăspundeSilviu - 11-08-2010
Cum, mai traiesti!? Nu s-a crapat pamantul sa te inghita!? Mai ai obrazul sa iesi pe strada!? De fapt nesimtirea ti-ai probat-o din plin si, oricum, nu te cunoaste nimeni in afara vizuinei tale ca sa-ti fie frica de indiferenta celo din jur la micimea, nemernicia, INVIDIA ta neputiincioas. Caci neputiincios este si neputiincios vei pleca dintre noi, fara sa ajungi macar pe un catafalc la morga natiunii, nicidecum la Ateneu, condus de nimeni, nu de mii de oameni. LA ADIO, TU, nimeni invidios!
Răspundealex - 11-07-2010
Daca vreti sa aveti mai multe comentarii nu le mai "moderati"atat.
Răspundealex - 11-07-2010
Pacat ca Paunescu a murit inaintea ta si ai putut vedea cat de iubit a fost. Esti un mic intelectual cu o mare invidie.
RăspundeManuela Hedlinger - 05-13-2010
Invidia se poate trata doar experimentand functionarea ei in noi insine, iar nu aplicand teorii ori crezuri. Concluzia ca Invidia e rea ori buna, o afli cunoscand rezultatele ei pe propria-ti piele, iar nu condamnand-o. De aceea George Petrache, procentul de romani invidiosi este de 99%, pentru ca toata lumea prefera sa condamne invidia, in loc sa o elimine fiecare din ei insisi, studiindu-i mecanismul si efectele asupra propriei persoane
Răspundegeorge petrache - 03-25-2010
Inca un editorial pe o tema cotidian de normala. Aceeasi ! Ar fi fost mai buna si (poate) mai utila o investigatie jurnalistica decat o naratiune care are la baza o stare de fapt despre care au scris aproape toti jurnalistii. Probabil Horia Ivanovici a omis. Si chestia cu aer conditionat vs. biblioteca... Nu,nu asa sunt romanii.Nu apeleaza la biblioteca sa-si aline ranile materiale.De exemplu daca vecinul meu si-ar lua mertan,as deveni brusc prietenul lui.Asa as face. Asa sunt educat,de tot ce misca in jurul meu,cam de cand sunt. Parca mi-a spus mama cand eram mic ceva despre comportamentul asta,dar n-am fost atent si oricum cred ca era o poveste. Asa sunt romanii."99%". As vrea sa ma poti contrazice. Ba nu,nu as vrea.
Răspunderodica botan - 02-07-2010
Exista o solutie... Cum vad ca scrieti bine. apucati-va de scris cartea. O s-o citim si noi. Biblioteca va fi astfel completa.
Răspundeotilia pundichi - 01-14-2010
Asta inseamna sa te raportezi mereu la "vecinul" si la citate din carti, in loc sa-ti traiesti viata :-)
RăspundeSpoitu Alexandru Tiberiu - 03-12-2009
Eu aş fi citit "Ispita de a exista" de fiecare dată, ca să înlocuiesc de fiecare dată privirea aruncată celuilalt cu reproşul adresat lui Dumnezeu...
Răspunde