Pe aceeași temă
Centenarul nasterii celebrului profesor de psihologie Nicolae Margineanu (dintre lucrarile sale de anvergura amintesc acum si aici doar Psihologia persoanei, Conditia umana, Psihologia adancurilor sau inaltimilor) s-a petrecut in 2005, dar el nu a fost aniversat in nici un fel in cadrul Facultatii de Psihologie din Cluj, unde profesorul a format mii de studenti si a creat o traditie. Nici un text aniversar nu a aparut la ceasul sarbatorii, nici mai devreme ori mai tarziu. In schimb, in 2006, o parte a colectivului de la Facultatea de Psihologie din Cluj l-a sarbatorit, intr-un volum publicat sub egida Academiei Romane, pe Alexandru Rosca (tot psiholog), cunoscut opiniei publice si mediului academic din Romania din dosarul de urmarire al lui Lucian Blaga, pe care l-a turnat cu aplomb, dar si din delatiunile practicate asupra profesorului Margineanu. Ciudata si injusta tara, in care victimele sunt uitate, iar delatorii sunt omagiati!
Poate insa ca sarbatorirea adevarata, mult mai adanca a profesorului Margineanu este realizata atipic, dar spectaculos de volumul Nicolae Margineanu. Un psiholog in temnitele comuniste. Documente preluate din arhiva CNSAS, editie ingrijita de Cristina Anisescu (consilier superior al Directiei Cercetare din cadrul CNSAS), prefata de Adrian Neculau, Iasi, Editura Polirom, 2006. Volumul masiv (de aproape 500 de pagini) cuprinde nu doar documente revelatorii din perioada antonesciana si mai ales din cea comunista, ci si o monografie sintetizata a intregii familii Margineanu, cu toti cei persecutati ori chiar ucisi de Securitate (a se vedea, de pilda, cazul lui Petre Margineanu, fratele profesorului). Traitor timp de 16 ani de detentie in comunism, Nicolae Margineanu a depus marturie despre Gulagul romanesc in Amfiteatre si inchisori (carte de sertar, publicata postum in 1991) si in volumul mult mai amplu Marturii asupra unui veac zbuciumat (2002). Cunoscand direct tortura si umilintele practicate in temnitele comuniste, psihologul Nicolae Margineanu (anchetat dur si maltratat pentru a fi fost, in fictiunea croita de Securitate, "agent al serviciului american de spionaj", intrucat fusese bursier al Fundatiei Rockefeller, si condamnat in asa-numitul lot al Marii Finante) a dat probabil cea mai fina analiza tehnica de aceasta natura asupra bestialitatii din detentie, dar si asupra strategiilor de rezistenta manifestate de catre victime. Desi marturia sa este una despre infern, acesta a putut fi depasit prin variate si nuantate solutii de supravietuire morala si intelectuala. De aici prestanta si exemplaritatea testimoniului prilejuit de autor.
Procesul Marii Finante (dintre cei judecati au facut parte, alaturi de profesorul Margineanu, urmatorii: Alexandru Popp, Max Auschnitt, Ioan Bujoiu, George Bontila, Alexandru Bals, Horia Macellariu, George Manu, Nicolae Petrascu, Eugen Teodorescu, Dimitrie Gheorghiu, Nistor Chioreanu) a avut parte de o mediatizare speciala in care retorica presei comuniste, axata pe infierare, miza pe tehnica bestializarii adversarilor politici, infatisati ca "serpi", "plosnite", "hiene", ori pe aceea a infractionalitatii confectionate: sabotori, tradatori, jefuitori, complotisti, spioni, banditi; dar s-a mizat si pe registrul subuman, cei incriminati fiind catalogati drept lachei si slugoi (ai imperialismului), epave, pleava, putregai. Aceasta mediatizare a fost ingrosata ritualic de telegramele asa-zisilor oameni ai muncii si de motiunile prin care acestia manifestau un sadism lingvistic legat de pedepsirea presupusilor vinovati. Iata o mostra incredibila si terifianta, infierarea defulatorie cu pricina apartinand muncitorilor si tehnicienilor de la mina Teliuc, care, la 3 noiembrie 1948, clamau de la Tribunalul Militar ca arestatii si judecatii din lotul Marii Finante sa fie schingiuiti pana la moarte. Unul dintre semnatari (Nandra Andron pe numele sau) cere ca judecatii sa fie trasi pe roata. Un altul, Vitez Samoila, cere sa li se scoata ochii si sa li se smulga unghiile. Un al treilea, Ilca Petru, reclama si el schingiuirea pana la moarte. Iar un al patrulea, Macra Iosif, cere imperios spanzurarea celor judecati (aceasta motiune poate fi consultata in ACNSAS, fond Penal, dosar 335, vol. 5, f. 60). Ce este de notat? Ca linsarea mediatica propagata de ziarele comuniste era pigmentata strategic cu aceste telegrame ale presupusilor oameni ai muncii (fie ei reali ori confectionati de Securitate) si ca procedeul viza mai intai uciderea in efigie a celor arestati, apoi umilirea si maltratarea lor de facto in timpul anchetei, dar si dupa, in detentie. Imaginarul celor care emiteau respectivele telegrame si motiuni era cat se poate de limpede unul bolnav. Moartea pur si simplu a "dusmanilor poporului" nu era satisfacatoare: trebuia inainte de toate ca acestia sa fie umiliti, infricati si distrusi psihic. Nu stiu daca Nandra Andron, Vitez Samoila, Ilca Petru ori Macra Iosif mai traiesc (probabil ca nu), dar in cazul in care chiar au fost persoane reale, in carne si oase, ei au servit din plin patologia Securitatii, al carei principal scop era linsarea ritualica a victimelor sale.
Cartea-document ingrijita de Cristina Anisescu este foarte bogata in transcrierea de note informative, rapoarte, interogatorii, declaratii, procese verbale, extrase, mandate, radiograme, fiind inrudita cat se poate de vizibil si asumat cu Ultima carte. Text integral al declaratiilor la ancheta ale lui Anton Golopentia aflate in Arhivele SRI (introducere si anexa de Sanda Golopentia, Bucuresti, Editura Enciclopedica, 2001). De altfel, Daniela Taranu-Margineanu, fiica profesorului, a secondat-o constant cu sfaturi si detalii biografice pe ingrijitoarea editiei la selectarea si comentarea documentelor din arhiva CNSAS.
Foarte minutios reiese din aceasta carte si felul in care lucra Securitatea pentru a-si supraveghea victimele, dupa tehnica paianjenului invaluitor. Atat inainte de arestare, cat si dupa eliberarea din inchisoare, profesorul Margineanu este filat cu ceremonial, cu miza clara, supraveghetorii (securisti si informatori) avand misiuni exacte si... termene de materializare (ca in fabrici si uzine). De pilda, in 1965, planul de munca al Securitatii (da, exact astfel se numea procesul de monitorizare securistica!), concretizat asupra psihologului proaspat iesit din Gulag, suna cam asa: 1) dirijarea agentului X de a-l determina pe profesorul Margineanu sa obtina carti de specialitate, insa doar cu aprobarea Academiei (termen: 30. IX. 1965); 2) agentii Y si Z sa il influenteze "sa-si dea seama de valoarea contributiei lui la obtinerea unor realizari pentru tara noastra", sa i se stimuleze sentimentul patriotic pentru a putea fi atras candva sa colaboreze cu organele statului comunist, datorita fostelor sale relatii cu Statele Unite ale Americii (termen: 30. XII. 1965); 3) activarea unor surse deja existente ori infiltrarea altora noi din apropierea profesionala a lui N. Margineanu, astfel incat acesta sa fie filat constant si in detaliu (termen: 5. X. 1965); 4) filarea fiului profesorului Margineanu (actualul regizor N. Margineanu), pentru a fi cuantificate comportarea si conceptia politica a acestuia (termen: 30. X. 1965); 5) filarea sotiei profesorului (Eufrosina Arvanitis) printr-o agenta stabila (termen: 1. XII. 1965) - s.a.m.d.
Nu doar in contextul Dosariadei care se petrece astazi in Romania, ci si intr-un cadru mai larg, acela al istoriei recente, cartea-document axata pe arhiva CNSAS privitoare la profesorul Nicolae Margineanu este remarcabila si da seama pe indelete de mecanismele fizice si psihice ale aparatului de represiune din Romania comunista, asa cum functionau acestea: ca terorism intern, planificat de stat.
Post-scriptum
In 1998, dupa 8 ani de memorii ale familiei cerand reabilitarea profesorului Margineanu, Curtea Suprema de Justitie, prin recurs in anulare, a casat sentinta 1894 din 2 noiembrie 1948 a Tribunalului Militar Bucuresti, achitandu-l pe Nicolae Margineanu si pe restul inculpatilor din lotul Marii Finante, pentru toate infractiunile ce li s-au retinut in sarcina.
Nicolae Margineanu. Un psiholog in temnitele comuniste. Documente preluate din arhiva CNSAS , editie ingrijita de Cristina Anisescu, prefata de Adrian Neculau, Editura Polirom, Iasi, 2006
