Pe aceeași temă
Bancile straine din Romania au pornit o campanie de recastigare a imaginii de conducator de joc pe diversele piete romanesti pe care au avut-o pana de curand, cand au dat cu bata-n balta la primele efecte asupra Romaniei ale crizei financiare si economice internationale. Reactia subsidiarelor din Romania ale bancilor straine la criza a fost execrabila. S-au repezit sa arunce toate consecintele asupra clientilor prin majorarea brusca si excesiva a dobanzilor la credite (inclusiv la cele deja contractate), desi extrasesera destul profit si pana atunci din economie, ba, mai mult, unele dintre ele s-au lansat si in atacuri asupra leului pentru a-si rotunji castigurile si in conditii de criza.
Cu toate ca asaltul asupra clientilor s-a mai potolit, se vede de la o posta ca bancile straine din Romania asteapta ordine din partea staff-urilor lor din tarile de origine, care par cel mai probabil sa nu fi decis inca strategiile. Profiturile pentru bancile occidentale au venit in anii din urma din implantarile est-europene, in timp ce acum este nevoie de bani pentru apararea redutelor principale din Vest. O abandonare chiar si partiala a Estului ar rezolva constrangerile pe termen scurt, in vreme ce ar echivala cu o craca taiata de sub picioare pe termen lung. La fel se pune problema, si pe un plan mai larg, cu insasi iesirea din criza, dar tentativa de a arunca povara in carca celor slabi din Est pare irezistibila.
Si sa nu ne miram ca, in conditiile in care deciziile strategice lipsesc, campania lansata de subsidiarele bancilor straine din Romania pentru redobandirea imaginii pierdute este subtire de tot. Atat timp cat reclama la credite nu prea se mai face, caci credite nu prea se mai dau, aceasta campanie se rezuma deocamdata la niste articole ridicole, scrise in publicatii de specialitate, in care reprezentanti ai bancilor straine din Romania vorbesc despre stabilitatea si soliditatea sistemului bancar (evident, pentru ca este practic strain), despre slabiciunile capitalului bancar autohton si rolul capitalului bancar strain in Romania in obtinerea cresterii economice din ultimii ani, in promovarea creditului pentru populatie. Sunt oferite asemenea argumente si explicatii incat aproape sa crezi ca romanii au fost imprumutati nu pe bani grei, ci pe gratis, si chiar sa fii gata-gata sa regreti ca atacurile asupra leului au esuat. Bineinteles ca in fata sunt scosi angajati romani de rang inalt ai bancilor straine, care vorbesc ca din partea lor. Jenant, cu J mare! Stratagema generalizata este victimizarea bancilor straine din Romania, iar sloganul a devenit "nu trageti in banci!". Mai sa fie, a ajuns lupul oaie si acum oaia este sfartecata de cainii de (clienti) romani, nerecunoscatori si neinduratori!
Din pacate, articolele cu pricina uita sa raspunda la intrebarea esentiala: cu ce s-au ales bancile straine de pe urma expansiunii in Romania si cu ce s-a ales Romania de pe urma acestei expansiuni? La prima parte a intrebarii este foarte usor de raspuns. Profiturile superfabuloase obtinute de bancile straine in Romania dau singure acest raspuns. Profituri imense, neuzuale, care n-au rezultat atat din abilitatea manageriala - pe care nu o contesta nimeni -, cat din impunerea, pe de o parte, a unor dobanzi exorbitante la credite (un adevarat cartel al bancilor straine a existat in Romania in aceasta privinta, pe care nimeni in Romania nu l-a investigat si penalizat), iar, pe de alta parte, a unor dobanzi derizorii la depozite (caci banul romanesc nu era interesant, putand fi adus altul din afara pentru a fi imprumutat aici). Castigurile bancilor straine de pe urma expansiunii in Romania sunt nete si clare, n-au nevoie de cantareti.
Sa vedem insa cu ce s-a ales Romania. Cu un sistem bancar solid, stabil si competitiv, spun menestrelii bancilor straine. Competitiv - ar fi de precizat - pe seama cui?! Pe seama clientilor?! Nu stim daca, si pe plan economic global, un sector mai poate fi considerat competitiv daca rezultatele bune deriva dintr-un monopol folosit in dauna altor segmente economice care nu au de fapt alternativa. Cat despre celelalte atribute, ramane o curiozitate cum ar putea fi cotat ca solid si stabil un sistem bancar care nu respecta regula de baza a unui sistem bancar - "deposits make loans" (creditele se dau din depozite) -, in Romania creditele depasind cu peste 60% depozitele pe care ar trebui sa se bazeze. Aceasta este o premisa de stabilitate sau, dimpotriva, de instabilitate?!
Cu ce s-a mai ales Romania? Cu crestere economica, spun menestrelii bancilor straine. Corect si fara indoiala. Gratie finantarilor de catre bancile straine, a fost realizata cresterea economica din ultimii ani. Le putem chiar ridica osanale acestor banci, daca vorbim de crestere economica in general, si nu si despre ce fel de crestere economica a fost obtinuta. Este o crestere economica bazata precumpanitor nu pe investitii, productie si export, ci pe consum si import, mai precis, ca sa nu fie dubii, pe consum din import. Si sa nu spuna cineva ca asa ceva s-a intamplat in mod natural! Nu! A fost o optiune deliberata. Cu o crestere a creditarii de 80-90% si chiar 100% pe an nu poate tine pasul nici un proces economic "natural", daramite procesul de productie. Asa ca se stia prea bine ce fel de crestere economica va genera creditarea la asemenea viteze si unde va fi dusa economia din Romania in scurt timp. Cu cat era mai rapida creditarea, cu atat era mai alerta cresterea economica, dar cu atat devenea mai mare deficitul extern pe care se baza si cu atat mai severe se strangeau vulnerabilitatile economiei. Si, dupa numai cinci ani, in care Romania si-a tot accentuat deficitul extern, cumparand produse din chiar tarile ale caror banci creau prin creditare consum aici, surate de-ale acestor banci - asa-numitele agentii de rating - vin sa penalizeze Romania pentru vulnerabilitatea de a avea deficite externe prea mari! Si de-acum romanii vor trebui sa plateasca si mai scump indatorarea inflamata artificial de rapid. Sa plateasca cui? Exact acelorasi banci!
Cu ce s-a mai ales Romania? Cu o economie dezarticulata, cu o prapastie intre productie si consum, cu automobile fara strazi si alte castele de nisip. Au finantat bancile straine din Romania constructia de autostrazi, sosele, cai ferate, spitale, scoli, sali de spectacole?! Doamne pazeste, au finantat, pe langa anumite constructii de vile si birouri, consum, consum si iar consum (de masini, de electrocasnice, de electronice, toate straine). Sa fie clar, dezvoltarea tarii nu este sarcina bancilor straine din Romania. Ele au venit in Romania sa faca profit si nu este nimic de condamnat sau de reprosat in aceasta privinta. Incriminabil este doar daca se pretinde ca bancile straine au finantat dezvoltarea tarii, cand de fapt n-au facut-o.
Si acesta este doar cadrul de baza. Exista insa si pagubele colaterale. Sa le mentionam, inainte de toate, pe cele decurgand din profiturile fabuloase realizate de bancile straine prin batjocorirea depozitelor si suprafacturarea creditelor. Ce afaceri se pot face la dobanzi care, la credite pe termen mediu, este nevoie de a se rambursa sume de doua ori mai mari decat cele imprumutate, iar, la credite pe termen lung, sumele de rambursat ajung de trei si chiar patru ori mai mari?!
In aceste conditii, afaceri in Romania pot face ori multinationalele care imprumuta de fapt bani in strainatate de la suratele lor bancare in conditii de dobanzi de tip "prime rate" (preferentiale), ori companii romanesti care traiesc clientelar pe bani publici. IMM-urile, in mod nu intamplator, nu apeleaza la credite bancare si se descurca cum pot. Frumos capitalism promoveaza bancile straine in Romania! Sa nu ne mire cumva ca, spre deosebire de tarile capitaliste adevarate, in Romania bananiera creditul "corporate" (pentru companii), care ar trebui sa fie coplesitor dominant, abia il depaseste pe cel pentru populatie. Si sa nu uitam faptul ca profiturile neuzual de inalte, realizate de bancile straine, au impins la niveluri artificial de ridicate chiriile in spatiile comerciale, lasand cartiere intregi din orasele mari doar cu sedii de banci, dar fara magazine alimentare (nemaivorbind de altele), care nu pot castiga atat cat sa suporte financiar chiriile in amplasamente potrivite.
Si daca adaugam incercarea sordida a bancilor straine din Romania de a arunca asupra clientilor toata povara crizei, inca de atunci cand aceasta abia isi aratase putin coltii, putem spune fara ezitari ca ceea ce ajunsese un fel de icoana pentru romanul neavizat - banca straina impunatoare si nepenetrabila - coboara rapid panta desacralizarii, riscand sa intre in noroiul desconsiderarii. Criza l-a ajutat pe roman sa inteleaga mai bine ce vor si ce fac de fapt bancile straine in Romania.
Romanul se lasa prostit, dar numai pana la un moment dat. Falimentul fraudulos al FNI a pecetluit pentru decenii lipsa de perspectiva a fondurilor de investitii in Romania. Banca straina a putut evita lichidarea increderii in bancile romanesti, subminata de falimentele in lant Bancorex, Banca Agricola, Banca Dacia Felix etc. Bancile straine vor ramane in continuare in Romania, caci nu exista alternativa. Capitalul romanesc este slab si fara capacitate concurentiala in domeniu. Pentru romani insa, icoana bancii straine a pierit si nu se va mai intoarce niciodata, orice campanii de "captatio benevolentiae" vor fi desfasurate. De-acum, in orice reclama bancara, cu cat mai promotionala va parea, tot mai multi romani nu vor mai vedea altceva decat o noua si jalnica incercare de a-i pacali.
