Nota de plata vine anul urmator

Coarda s-a intins prea mult, astfel in­­cat rup­tura nu mai poate intarzia mult. In anul 2009, nota de plata a con­su­mu­lui fara aco­perire va veni pe masa si vor trebui sa inceapa platile. De ce, este foarte simplu! Se vor strange lao­lal­ta efectele previ­zi­bi­le, unele intar­zia­te, ale unui sir de pro­ble­me fie ignorate din incompetenta, fie tre­cu­te cu vede­rea din interese politice. Iata ca­teva din­tre problemele ce ajung la sca­den­ta in 2009.

Daca n-o va face din 2008, deficitul ex­tern va exploda oricum in 2009. Pen­tru ca, in ritmul actual al cresterii defi­ci­tului, aces­­ta va reclama anual finan­tari supli­men­tare prin imprumuturi ex­ter­ne de cel putin 10 miliarde euro, ceea ce va duce in­­­datorarea externa a ta­rii la 80-85 miliarde euro, adica vreo 2/3 echivalent PIB. Cres­te­rea datoriei ex­terne in ritmuri de 3 ori mai mari de­cat cresterea PIB a inceput deja in 2007 si va continua atat in 2008, cat si in 2009. Probabilitatea unui incendiu in platile externe este mare pentru 2009, chiar si numai tinand cont de acest sim­plu fapt. In plus, trebuie avut in ve­de­re ca in 2009, la o asemenea creste­re a dato­riei, serviciul acesteia (adica pla­tile anua­le reprezentand rate si do­banzi in contul da­toriei) va egala intra­ri­le de imprumuturi noi sub forma ne­ce­­sarului de finantare su­pli­mentara, luand in considerare ca deja in 2007 acest serviciu a reprezentat vreo 3/4 din finantarea suplimentara. Din mo­men­tul acela, Romania va trebui sa se in­­da­toreze doar pentru a plati datorii vechi, alegandu-se mai cu nimic din con­tinuarea indatorarii. Incendiul este aproape sigur, indiferent de faptul ca in­­datorarea, in co­var­sitoarea ei majo­ri­ta­te, este privata, si nu publica, mai ales tinand cont ca in anii ce vin va fi o pe­rioada de crestere, si nu de scadere a cos­tului finantarii pe plan in­ter­na­tio­nal.

Tot in 2009, va fi un punct de co­ti­tura in impactul investitiilor directe strai­ne, in urma unui proces constatat de mult si care a luat o alura neta din 2007. Gratie pro­fiturilor fulminante - tip tara bananiera - realizate aici, inves­ti­tiile straine directe vor intra, extrem de rapid - dupa numai cati­va ani - in faza a doua a impactului asu­pra balan­tei de plati a tarii-gazda. In aceasta faza a doua, intrarile de noi in­ves­titii nu mai reusesc sa compenseze iesi­ri­le sub forma de profituri repatriate, im­pac­tul asupra balantei de plati a tarii-gazda de­venind negativ. In 2007, deja iesirile au reprezentat 2/3 din noile in­trari si, in rit­mu­rile in care se merge, echi­valenta va de­veni fapt in doi ani.

In plan bugetar, in 2009 vine marea sca­­denta a aiuritoarelor promisiuni - in mod imprudent chiar legiferate - de cres­tere a punctului de pensie la 45% din sala­riul mediu brut. Crestere abso­lut imposibil de finantat din bugetul de pensii, chiar si din punct de vedere strict matematic. Daca numarul de pen­sio­nari este, una pes­te alta, cam ace­lasi cu numarul de sa­la­riati contri­buenti la sistemul de asigurari de pen­sii, atunci inseamna ca atat cat se ia pro­centual de la un salariu in medie drept contributie pentru pensii atat se poa­te si da ca pensie in medie! Or, con­tri­bu­tia in 2009 va fi de 27% din salariul mediu brut, neputandu-se deci acoperi un punct de pensie de 45%! Restul sunt povesti. Inclusiv resursele su­pli­men­tare care ar urma sa fie procurate din cresterea econo­mi­ca! Sa fie clar, tot o chestiune de mate­ma­tica este: cres­terea economica poate fi­nanta cres­terea pensiilor, dar nu cres­te­rea punc­tului de pensie, care este un ra­port si care nu poate fi schimbat decat luand bani din alta parte decat de la bu­ge­tul de pensii!

Noul guvern care va rezulta din ale­ge­rile parlamentare si care isi va intra in paine practic de la inceputul lui 2009 va fi in situatia fie de a anula aplicarea incali­fi­ca­bilei legi cu pricina, fie de a forta finan­te­le tarii, compro­mi­tand pur si simplu bu­ge­tul de stat pen­tru a suplimenta bugetul de pensii. Fata de parametrii bugetari ac­tuali, 2009 va aduce, in ambele situatii, co­­rec­tii care vor marca inceperea platilor in contul notei acumulate de ani de zile prin consum peste plapuma pro­prie. In mod evident insa, daca bugetul de stat va fi cel amputat, nota de plata va incepe sa fie achitata mult mai pre­ci­pitat si cu efecte mai grave pentru seg­mente largi de popu­latie.

Probleme severe vor ajunge sa se ma­nifeste in 2009 in sistemul de cre­di­tare. Este absolut imposibil ca pana in 2009 sa nu intervina o defectiune ma­jora in ram­bur­sarile unor imprumuturi luate de popu­latie, precum si de firme, in conditiile cres­te­rii vertiginoase a re­stan­telor in primul caz si a unor vul­ne­ra­biltati financiare si va­lu­tare substan­tiale in cel de-al doilea caz. Riscurile, in ambele cazuri, cresc in si­tuatia unor oscilatii si caderi pe deplin pro­babile ale cursului leului. Bancile din Roma­nia vor avea inevitabile probleme din toate acestea, mai ales in conditiile even­­tualelor, dar atat de posibilelor, re­strangeri ale finantarii lor externe din par­tea bancilor-mama.

Mai multe sunt canalele prin care nota de plata a consumului fara acope­rire va fi achitata: devalorizarea leului, cresterea in­flatiei, incetinirea severa sau chiar blo­ca­rea cresterilor de sala­rii, majorarea im­po­zitelor, scaderea cres­­terii economice. Cate putin din fiecare dintre nefericirile men­tionate ar fi cel mai pozitiv scenariu pen­tru a se evita dezastrul dificultatilor in pla­tile ex­ter­ne.