Pe aceeași temă
Trebuie să aşteptăm de la Republica Moldova să stea pe cursul europenizării şi să nu încercăm, neapărat, să îi românizăm şi să avem proiecte identitare.
• Republica Moldova este într-o etapă în care ar trebui să „livreze“. Să întoarcă Europei în sensul promisiunilor făcute după schimbarea de putere din 2009. Să „livreze“ populaţiei, care trebuie să simtă ceva mai rapid efectele benefice ale liberalizării. În acest context, şi România trebuie să „livreze“ Republicii Moldova ceea ce şi-a propus: un nou gen de relaţii bazate pe proiectul europenizării. De fapt, trebuie să avem o discuţie serioasă cu privire la ce vrem noi cu acest stat. Vorbim, de fapt, despre Republica Moldova foarte mult, dar nu avem o perspectivă unitară. Unii vor unire de mâine, alţii vor unire mai încolo, alţii vor să continuăm proiectul acesta al europenizării cu două state româneşti în UE. Şi foarte-foarte multora nu le pasă. Aşadar, nu e clar ce vrem noi. În acest context, facem foarte multe promisiuni Republicii Moldova şi cred că ar trebui să fim mai reţinuţi. Dacă ne uităm pe proiectele concrete făcute până acum, nu e neapărat de bine.
• În raport cu Republica Moldova, cred că primul lucru care trebuie făcut este crearea unei Agenţii pentru Dezvoltare. România este pentru Republica Moldova un stat donator. Noi trebuie să îi ajutăm să se dezvolte. Avem şi o obligaţie ca membru al UE să donăm anual un anumit procent din PIB statelor mai puţin dezvoltate. Noi ne-am fixat trei ţări: Republica Moldova, Serbia şi Georgia. Evident, Republica Moldova este cel mai mare recipient. Problema noastră e că ne complicăm în această privinţă. În loc să dezvoltăm o strategie prin care să ajutăm Republica Moldova eficient, să avem nişte parteneri locali care să se bazeze pe fondurile acestea şi să fie vizibili, noi dăm prin Programul Naţional de Dezvoltare. Mulţi bani promişi de România nu sunt, până acum, cheltuiţi. Propunerea noastră este crearea unei Agenţii pentru Dezvoltare în cadrul MAE, ceea ce aproape toate ţările din UE au în acest moment. A fi donator este un job – şi asta nu cred că înţelegem noi. E bine, cred eu, să dăm o parte din cele 100 de milioane promise acestei agenţii – să facem un fel de fond din care să devină un donator puternic. De asemenea, trebuie să schimbăm priorităţile: în loc să lucrăm exclusiv cu guvernul moldovean şi să ne blocăm, să avem un program flexibil de asistenţă (de pildă, dacă nu te înţelegi cu guvernul moldovean, să poţi merge uşor la autorităţile locale, să mergi direct la ONG-uri, să vezi ce nevoi au ele şi atunci să le oferi ajutor).
• Pe de altă parte, noi trebuie să avem aşteptări de la politicienii de acolo ca să facă ceea ce au promis. Şi anume, să pună în practică proiectul de europenizare. Proiectul european este cel mai realist pentru Republica Moldova. Altfel, această ţară este sfâşiată de fracturi identitare şi de fracturi politice. Ce să aşteptăm noi de la moldoveni? Depinde! Dacă noi aşteptăm de la ei să ne iubească, în calitatea lor de români, aceasta este o aşteptare puerilă. Sunt unii care te iubesc necondiţionat şi se consideră români şi proromâni, dar sunt puţini, 10-15%. Sunt alţii care sunt fie antiromâni, fie neutri. Şi atunci, soluţia nu e să insişti pe liniile astea identitare. Trebuie să aşteptăm de la Republica Moldova să stea pe acest curs al europenizării şi să nu încercăm, neapărat, să îi românizăm şi să avem proiecte identitare.
• Am făcut, recent, un sondaj împreună cu Fundaţia Soros. Am întrebat oamenii de la noi cum văd Republica Moldova. Se vedea foarte clar acolo: foarte mulţi au o părere bună despre Republica Moldova, nu au niciun fel de îndoială că această ţară face parte din ceea ce, generic, numim România. În acelaşi timp, la întrebarea „de câte ori aţi fost în Republica Moldova în 20 de ani?“, răspunsul a fost 13%. Cei mai mulţi, din Moldova noastră! Avem o populaţie care are despre Moldova o imagine mitică, dar care, în practică, este foarte puţin interesată de această zonă. Moldova, pentru noi, este un Est dezolant, către care mergem, de fapt, foarte puţin. Faptul că în aceşti ultimi 20 de ani mult mai mulţi români au fost în Ungaria decât în Republica Moldova spune foarte multe despre cum vedem noi harta lumii.
• Marele avantaj al proiectului european pentru Moldova este că uneşte. Acolo sunt proromâni, moldovenişti şi rusofoni. Moldovenismul lui Voronin era antiromânesc. Însă acum se dezvoltă un fel de moldovenism care nu e antiromânesc. În această privinţă, Vlad Filat e foarte elocvent. Cei care dezvoltă acest nou tip de moldovenism spun că sunt români, dar nu vor neapărat să se unească cu România. Acum asistăm la o alianţă între proromâni şi aceşti moldovenişti proeuropeni. De asta avem acum o majoritate politică care se cheamă Alianţa pentru Integrare Europeană. Nu e o majoritate proromânească, este o majoritate pro-Europa!
