O gaselnita nefunctionala

Comisia de la Bruxelles a Uniunii Europene, care face si ea politica, si nu numai economie, pare sa fi gasit formula cu care sa impace si capra, si varza in legatura cu statutul de economie de piata functionala in privinta Romaniei. Va mentiona in Raportul de tara ca, prin progresele inregistrate, Romania poate fi considerata o economie de piata functionala, dar ca aceste progrese nu sunt inca suficiente pentru ca Romania sa devina apta sa faca fata fortelor pietei si presiunilor concurentiale din Uniunea Europeana.
Pe de o parte, cu aceasta formula, Comisia onoreaza, printr-o recunoastere, propriile cerinte adresate anterior Romaniei in vederea dobandirii de catre aceasta a statutului de economie de piata functionala. Este vorba indeosebi de privatizarea Petrom si de inceperea semnificativa a privatizarilor in sistemul energetic, care erau de natura sa schimbe radical regulile de joc in economia romaneasca, lovind sever in relatiile clientelare care au facut pana acum legea. In timp ce, prin privatizarea Petrom, este distrus cel mai important complex de interese clientelare si este intarcata cea mai mare vaca de muls ban public din Romania, prin privatizarea distributiilor de gaze si electricitate va incepe efectiv debransarea de la aprovizionare a rau-platnicilor, indiferent de proprietate sau de acoperirea lor politica ori clientelara, si deci se va desavarsi adevarata asanare a economiei. Cele doua hibe fundamentale ale economiei romanesti - relatiile clientelare si tolerarea politica a neplatii obligatiilor financiare - care distorsionau sever piata primesc lovituri puternice. Comisia nu ar putea sa nu recunoasca aceste schimbari, care sunt de hotar pentru economia romaneasca. Pe de alta parte, cu formula mentionata, Comisia de la Bruxelles poate sa demonstreze ca este exigenta, intrucat in Romania mai trebuie foarte multe de facut si poate, totodata, sa arate ca nu s-a implicat in apropiata campanie electorala, o apreciere pozitiva, transanta si integrala in Raportul de tara riscand sa fie considerata o sustinere a actualului partid de guvernamant care, desigur, si-ar fi trecut-o in cont ca atu electoral.
In acelasi timp, cu formula mentionata se lasa loc pentru continuarea negocierilor si incheierea lor in acest an, dar se mentine si tensiunea necesara pentru ca in Romania sa se persevereze, fara dari inapoi si tergiversari, pe linia care sa permita semnarea tratatului de aderare anul viitor si intrarea efectiva in Uniunea Europeana in 2007. Din pacate, gaselnita - cu semnificatie mai mult politica decat economica - a Comisiei de la Bruxelles nu acopera strict realitatea tocmai in acel segment care reprezinta esenta ei, anume ca economia romaneasca, desi devine o economie de piata functionala, nu este in stare sa faca fata presiunilor competitive din cadrul Uniunii Europene ca "piata interna", fara bariere vamale, nevamale, financiare, valutare sau de alta natura.
Nimeni nu poate contesta diferentele nete de competitivitate intre majoritatea membrilor UE (oricum, toti membrii occidentali ai acesteia) si Romania. Dar aceste diferente au fost, sunt si vor ramane (sa speram cat mai putin timp), dar estomparea lor este o problema de decenii!. Dar daca faptul reprezinta un obstacol, atunci cum a acceptat Uniunea Europeana sa intre cu Romania intr-un acelasi teritoriu economic, si nu de azi, de ieri, ci de ani de zile? Ca Romania se afla, deja de ani de zile, cu un picior in Uniunea Europeana este un fapt palpabil care decurge nemijlocit din acordul de asociere dintre Romania si Uniunea Europeana, in virtutea caruia, incepand din 1995, s-a constituit (ajungand deja la finalizare) o zona de liber schimb in relatiile comerciale cu produse industriale, in urma reducerii, in trepte pana la desfiintare, a taxelor vamale pe fluxurile reciproce de marfuri.
In cadrul zonei de liber schimb din relatiile reciproce, marunta si, mai ales, demodata si nerestructurata industrie romaneasca a ramas fara urma de protectie in fata uneia din cele mai puternice, prin anvergura si competitivitate, industrii din lume. Industria si, prin ea, intreaga economie romaneasca au intrat completamente in batalia concurentiala directa de pe piata Uniunii Europene, cea mai mare si una dintre cele mai exigente din economia mondiala. In raport cu aceasta situatie, diagnoza Comisiei de la Bruxelles ca Romania nu este in stare sa faca fata presiunilor competitive si fortelor pietei din cadrul UE nu are corespondent deplin in realitate. Pentru ca, desi in principiu nu este in stare sa faca fata presiunilor competitive in cadrul UE, Romania este obligata totusi, de ani de zile, sa faca fata acestor presiuni, intrucat, prin insasi realizarea prevederilor de zona de liber schimb, se afla deja in interiorul aceluiasi spatiu comercial reglementat cu Uniunea Europeana, si nu in afara acestuia. Un export din Germania intalneste aceleasi conditii - adica absenta unor obstacole vamale si a altor bariere - si daca este indreptat spre Franta, si daca este orientat spre Romania. Protectia nationala de ordin vamal sau de alta natura nu mai exista. Decide doar competitivitatea.
Cum se descurca Romania, desi nu poate face fata?! Cu un pret imens: al pierderii sistematice de substanta economica! Importurile competitive din Uniunea Europeana - carora produsele romanesti nu le pot face fata - sunt de fapt finantate cu exporturi fie de forta de munca ieftina (exporturi directe prin munca legala sau ilegala in strainatate sau exporturi indirecte prin productie in "lohn"), fie de materie bruta (lemn pe picior, cherestea, fier vechi, aluminiu), ambele categorii fortate secatuitor in ultimul deceniu.
Si, sa fim drepti, oricat de mica si putin importanta este piata romaneasca, pentru Uniunea Europeana o zona de liber schimb cu aceasta nu poate fi decat profitabila, caci la o dezarmare vamala reciproca de castigat au produsele competitive. Nu mai discutam de implicatiile liberalizarilor in domeniul serviciilor si capitalurilor. In raport cu cele romanesti, avantajul competitivitatii apartine net produselor, serviciilor si capitalurilor vest-europene! Si atunci, din doua, una: ori handicapul de competitivitate conteaza in acceptarea aderarii Romaniei si atunci aceasta nu poate fi primita in Uniunea Europeana, nu doar acum, dar nici in 2007, caci doar nu poate lua cineva in serios ca diferentierile de competitivitate se vor dilua in doar doi ani de aici incolo, ori, de fapt, handicapul nu conteaza (fiind in fond treaba Romaniei!), si atunci ce ne mai incurcam cu amendarea economiei de piata functionale ca apta sau, respectiv, inca inapta de a face fata presiunilor concurentiale din Uniunea Europeana?!