"O natiune, doua state"

Iata formula folosita de oficialii romani mai des in ultimii 2 ani, inclusiv in recentul proiect al Strategiei de Securitate Nationala a Romaniei, pentru a marca prioritatea relatiei cu Republica Moldova. Dar cat de inspirata este formula aleasa? Si, mai ales, ce fel de deschidere ofera noua politica declarata?

O prima intrebare pe care ne-o putem pune este: din cine este formata aceasta unica natiune? Oare din toti cetatenii Romaniei si Republicii Moldova la un loc? Relativ recent, am avut in Romania experienta celebrarii maghiarilor de pretutindeni. In Republica Moldova, alaturi de moldoveni (65%), traiesc ucraineni (14%), rusi (13%), gagauzi etc. In Republica se vorbeste mult rusa - lingua franca in spatiul ex-sovietic. Cetatenii moldoveni folosesc rusa nu doar pentru a comunica cu georgienii, tadjicii, letonii etc., dar chiar si intre ei. Cele mai multe reclame sunt in rusa, cele mai multe programe de televiziune si radio sunt in rusa, majoritatea jurnalelor sunt in rusa. Cea mai mare parte a afacerilor sunt detinute de capitalul rusesc si ele au fost facilitate constant de liderii de la Chisinau. Majoritatea cetatenilor sunt bilingvi, doar minoritatile vorbesc o singura limba, iar aceea nu este limba de stat.

Dar limba nu este cel mai de seama element in ecuatia identitara a Republicii Moldova. Basarabia a intrat sub dominatie ruseasca la 1812 si s-a unit cu Romania in perioada interbelica pentru 22 de ani. Din 1812 si pana in 2006 (194 de ani), oamenii care au trait pe teritoriul de peste Prut au fost supusi continuu unui intens proces de rusificare (unii specialisti i-ar spune aculturatie) - proces care continua si azi. "Limba de stat" a fost scrisa pana acum 15 ani cu litere chirilice. Experienta convietuirii in Romania Mare a fost pentru unii moldoveni o experienta nefasta - regretata, totusi, in perioada sovietica.

Independenta Republicii a fost proclamata in 1991. La acel moment, unirea cu Romania a fost dorita de mai putin de 5% dintre moldoveni. Elitele de la Chisinau incearca sa construiasca un stat independent si suveran moldovenesc de 15 ani. Acest stat este caracterizat de unii specialisti ca fiind unul slab (weak state), de altii ca fiind un stat "ratat" (failed state). Slabiciunea capacitatii guvernelor de la Chisinau de a administra Republica, in granitele Proclamatiei de Independenta de la 1991, se vede limpede din incapacitatea de a face fata separatismului nistrean fara sprijin international. Daca pana nu demult liderii moldoveni cereau sprijinul Moscovei sa-i ajute sa aduca la supunere Tiraspolul, de doi ani incoace ei si-au indreptat progresiv atentia spre Vest. Bunul-simt politic a triumfat.

Dupa alegerea presedintelui Basescu, Romania a facut un mare pas inainte in directia afirmarii sprijinului pentru Republica Moldova, in sensul intaririi statalitatii ei, al pastrarii integritatii sale. Romania isi afirma sprijinul fata de eforturile facute de Chisinau de a se apropia de Uniunea Europeana. Este adevarat ca o face dintr-o pozitie intarita, ca stat membru NATO si ca foarte curand stat membru al Uniunii Europene.

A spune ca exista o natiune si doua state este un adevar. Dar el nu este intregul adevar. A spune acest adevar partial de la inalte tribune guvernamentale inseamna a afirma solidaritatea cu moldovenii de peste Prut care simt si romaneste. Mai inseamna negarea moldovenismului (ideologie folosita de guvernarea comunista de la Chisinau pentru legitimarea sa si a statului national moldovean). Dar mai inseamna si negarea specificitatii identitare moldovenesti.

O parte a moldovenilor simt romaneste si fac parte din natiunea romana, in ciuda vicisitudinilor la care au fost supusi parintii si stramosii lor. Nu ma indoiesc ca, simtind moldoveneste (deci mai mult decat romaneste, asa cum si eu simt banateneste, deci mai mult decat romaneste), exista o apropiere de simtire intre multi cetateni moldoveni si romani. Dar Republica Moldova are o particularitate identitara adesea ignorata.

Formula "o natiune, doua state" are un caracter de solidarizare si de suport fata de moldovenii care simt si romaneste. Ea este de natura sa arate ca liderii de la Bucuresti isi asuma datoria morala de a sprijini evolutii politice si economice inspre binele cetatenilor Republicii. Dar locul declaratiei "o natiune, doua state" ar putea fi luat de mai multe fapte de solidarizare si sprijin dinspre Bucuresti. Afirmarea acestei formule, fara a fi dublata de actiuni politice corespunzatoare, risca sa ramana doar o formula populista.

Diplomatia romana face eforturi, de cele mai multe ori discrete si nepublice, in directia solidarizarii. Dar sunt multe aspecte care fac contrast cu declaratiile oficiale romanesti si care discrediteaza declaratia politica de sprijin din partea Romaniei. Suportul pe care Departamentul pentru Relatia cu Romanii de Pretutindeni l-a acordat dezvoltarii colaborarii dintre societatea civila din Romania si din Republica Moldova a scazut dramatic in ultimul an. Treneaza neclaritatea, confuzia si ineficienta in ce priveste alocarea de fonduri pentru proiecte de colaborare intre societatea civila din Romania si din Republica. Dimensiunile Ambasadei Romaniei la Chisinau sunt mici in raport cu declaratiile politice conform carora relatia cu Republica Moldova este privilegiata. Structurile guvernamentale romanesti care se ocupa de problematica moldoveneasca sunt multe, disparate si nu comunica bine intre ele. Capitalul romanesc investit in Republica este minuscul.

Semnul prietenesc al presedintelui Voronin, care a trimis in dar 11.000 de sticle de vin moldovenesc omologului sau de la Cotroceni, ar trebui urmat de intalniri la nivel inalt in care sa fie decise modalitati concrete prin care capitalul romanesc ar putea sa fie mai binevenit in Republica Moldova decat a fost pana acum. Avand in vedere deschiderea declarata recent la Chisinau pentru colaborarea cu societatea civila, cei doi presedinti ar trebui sa stabileasca de comun acord cadrul de conlucrare dintre reprezentantii societatii civile din cele doua tari intr-o maniera transparenta si constructiva. Daca s-ar reusi aceste doua mari obiective, nici nu va mai fi nevoie de declaratii ale formulei "o natiune, doua state" pentru ca am fi oricum impreuna.