Oarba de la Justitie

Nerabdator sa schimbe Constitutia, pe ici-pe colo, prin punctele esentiale, Adrian Nastase vrea sa modifice si Spiritul legilor, si Declaratia Universala a Drepturilor Omului din perioada Revolutiei Franceze. La sedinta de bilant a Ministerului Justitiei el a spus limpede ceea ce gandeste, de mai multa vreme, tulbure: separatia puterilor, conceputa de Montesquieu si pusa în practica, de mai bine de doua sute de ani, în tarile civilizate, ar fi un moft. Premierul se simte tradat de chitibusurile democratice, nu de putine ori a fost tras în piept de Politie sau de Justitie, Parlamentul se pierde în detalii, iar autonomia institutiilor îl scoate din sarite. Ce mai! Statul sunt eu si dupa mine potopul. Premierul e de parere ca ar fi nevoie de un sistem mai flexibil, care sa permita celor trei puteri sa functioneze fara sa se împiedice una de alta. Mai precis, sa se identifice pana la confuzie. Si sa nu iasa din cuvantul partidului.

Gura lui Nastase adevar graieste. De mai bine de un an, cele trei puteri în stat au facut corp comun în jurul partidului. Atat de strans, ca nu le mai distingi. Ochi de soim sa ai, sa numeri puterile pana orbesti, îti ies la socoteala fie prea multe, fie prea putine. Niciodata trei. Ai de numarat toanele premierului, rastelile ministrilor sau ale secretarilor de stat si sefilor de filiala locala, ordinele generalilor de armata sau politie, blazarea secretarelor si a directorilor de departamente, curiozitatea serviciilor secrete si corpurilor de control, ba chiar si comenzile date mardeiasilor de patronii de trusturi de presa si de bancheri. Aritmetica simpla a sistemului democratic a fost înlocuita cu o ecuatie cu multe necunoscute, din care lipsesc, tot mai des, cele trei puteri cunoscute.

Spiritul lui Nastase bantuie partidul. Acum un an, abia numita la ministerul Justitiei, Rodica Stanoiu se împiedica în aceleasi vechituri, iluminist, Justitia e schioapa si cocosata pentru ca Guvernul nu are cum sa-i controleze pe judecatori. Consiliul Superior al Magistraturii îi protejeaza pe codasi, codurile de procedura le permit sa-si faca de cap. Ca si Adrian Nastase, cu care este tovarasa de idei si facultate, Rodica Stanoiu avea ganduri mari care s-au transformat, cel putin partial, în fapte. Voia sa organizeze un serviciu secret al ministerului, din resturile Departamentului de control al penitenciarelor. S-a tinut de cuvant. Voia sa puna mana pe Consiliul Superior al Magistraturii. Si a strecurat cinci procurori în miezul faptelor, printre cei 15 membri ai Consiliului. Voia sa dea Parchetului o putere mai mare. Si a reusit sa obtina pentru omul lui Iliescu, Tanase Joita, care oricum avea painea si cutitul, puterea de a taia recursurile în anulare în felii cat de mari vrea partidul de guvernamant. Procurorul-sef semneaza acum ca primarul pentru începeri sau neînceperi de urmariri penale, are buzunarele pline de mandate de arestare în alb si le distribuie în functie de cererea si oferta politica. Si pentru ca nimeni nu e de neînlocuit, procurorul general va avea un alter ego în seful Parchetului Anticoruptie.

In ciuda acestor inovatii, lucrurile nu s-au schimbat. Nici nu aveau cum. Printre atatea comisii, corpuri de control, politii sau procurori, oarba, ciunga si confuza, Justitia nimereste cu greu dreptatea, producand un mare numar de victime colaterale. Procesele treneaza si astazi, judecatorii si avocatii îsi descopera interese comune, daca nu li se traseaza sarcina de partid, iar coruptii adusi în boxa acuzatilor ies pe usile împaratesti, dusi pe brate ca niste eroi. Presedintele Iliescu se joaca si el de-a justitia: a pus pe picioare o comisie care cerceteaza cazurile de coruptie si recomanda începerea sau neînceperea urmaririi penale. A si facut-o de cateva ori, punand catarea pe fostii adversari politici. Mosita astfel, coruptia însasi pare sa se reformeze. Micii corupti au umplut statisticile si rapoartele anuale. Mai putin interesati de separatia puterilor, marii corupti au devenit si ei parte a puterii în stat, primind în schimb noi acte de identitate penala, stralucitor de curate. Ei sunt inamovibili ca judecatorii si imuni ca parlamentarii.

Setea justitiara a premierului nu se opreste în tribunale. El însusi un exemplu de lupta interioara anticoruptie, Adrian Nastase taie si spanzura printre legi, îmbracandu-le în ordonante de urgenta si hotarari pana la desfigurare. Asa se face ca, din promiscuitatea puterilor în stat, printre zecile de versiuni de coduri si legi penale, devine tot mai clar ca nu e suficient sa respecti legea, ci e necesar, mai cu seama, sa nu încalci normele si ordonantele Guvernului. Sau regulamentul de ordine interioara al PSD.

Cu asemenea realizari în atat de putin timp, cum sa nu vrei sa fii mai mult decat ai fost? Cum sa nu-ti propui sa dai o hotarare de rectificare a lui Montesquieu, cand ai langa tine atatia profesionisti care, la o adica, sunt în stare sa modifice, prin ordonante de urgenta sau norme metodologice, si Decalogul, si Tabelul lui Mendeleev? Numai astfel Justitia se va asorta la democratia originala. Legata la ochi nu pentru ca trebuie sa fie impartiala, ci pentru ca i se vor scoate si ochii.