Obsesia oligarhiei: controlul Justitiei

Miza cea mare a formarii noului guvern nu este scoaterea PD de la guvernare. PD a mai fost la guvernare in trecut si, probabil, va fi si in viitor. Ministrii PD au prins culoarea locului, a mlastinii dambovitene, diferenta dintre ei si fostii lor colegi de alianta facand-o o singura persoana: ministrul Justitiei, Monica Macovei. Un ministru independent, fara carnet de partid, care a ocupat un fotoliu ministerial atribuit PD.

 Doi oameni au amenintat in timpul scurs de la alegerile din noiembrie 2004 si pana astazi sistemul de putere cladit cu atata truda de Ion Iliescu: presedintele Traian Basescu si ministrul Justitiei, Monica Macovei. Nu intamplator, cei doi au fost tintele unor atacuri concertate inca din primele zile de mandat. Atacuri care s-au reluat cu o si mai mare furie in momentul in care persoane imune pana atunci in fata justitiei au inceput sa bata drumul catre  DNA sau Procuratura Generala. Prin modificarile aduse legislatiei, prin recalibrarea structurii de lupta cu marea coruptie, d-na Macovei a provocat un cutremur de proportii in viata politica si publica romaneasca. S-a incapatanat sa respinga interventiile unui premier suparat pe indrazneala procurorilor de a-i deranja prietenul petrolist si finantator echidistant de partide. Mai mult, un fost prim-ministru, fosti si chiar ministri in functie au fost anchetati de procurori. Mafia transpartinica a reactionat cu violenta la demersurile Monicai Macovei de a anula imunitatea potentatilor in fata justitiei.

Inainte de toate, oligarhia trebuia sa-si apere imunitatea. Daca dorea sa ramana oligarhie. Cum retelele oligarhilor formeaza o plasa deasa in care sunt prinse partide, diverse personalitati publice si trusturi media, impotriva d-nei Macovei s-a cladit o coalitie destinata sa apere statu-quo-ul economic si politic, mostenit de la tandemul Iliescu-Nastase. Indepartarea Monicai Macovei reprezinta victoria oligarhiei in fata justitiei.

 Discutam de oligarhie nu in intelesul ei clasic, conducere a celor multi de catre cei putini. Discutam nu de oligarhia din Grecia antica, ci de cea nascuta in Rusia lui Boris Eltin si care serveste de model Romaniei. Asupra oligarhiei din Rusia atrage pentru prima data atentia sociologul Olga Kristanovskaia, intr-un articolul publicat in Izvestia, in ianuarie 1996, la doar cateva saptamani dupa ce s-a incheiat operatiunea de impartire, aproape pe gratis, a bijuteriilor Coroanei: marele combinat Norilsk Nikel, Sidanko (Vladimir Potanin), Iukos (Mihail Hodorkovski), Sibnefti (Boris Berezovski) etc. In schimbul primirii in proprietate a unor giganti industriali care faceau profit net de miliarde de dolari, oligarhii urmau sa sprijine realegerea lui Eltin in functia de presedinte la scrutinul din vara 1996. De altfel, calendarul de privatizare conceput de Anatoli Ciubais prevedea ca trecerea intreprinderilor in proprietatea noilor stapani sa se faca la scurt timp dupa data fixata pentru alegerile prezidentiale. Si oligarhii au alimentat cu sute de milioane de dolari campania electorala a presedintelui Eltin. Cel de-al doilea mandat al presedintelui a coincis cu perioada de consolidare a regimului oligarhic. Potanin si Berezovski au primit functii executive, asigurandu-si un acces direct la resurse. Familia presedintelui a fost prinsa intr-o retea dominata de Berezovski, care a schimbat trei prim-ministri: Cernomirdin, Primakov si Stepasin.

 Insa regimul oligarhic din Rusia n-ar fi fost posibil fara controlul total asupra justitiei. O singura data el a fost pus in pericol, in primavara 1999, cand  Procuratura Generala a Rusiei a declansat anchete de coruptie care-i vizau pe membrii camarilei de la Kremlin, in frunte cu Berezovski si fiica cea mare a presedintelui, Tatiana Diacenko. In afacerile firmei Mabetex, care renovase Kremlinul, erau implicate fiicele lui Eltin. S-a descoperit ca Berezovski spiona familia presedintelui si anturajul Kremlinului prin firma Atoll. Iar concernul petrolier Sibnefti a fost tinta unui raid al procurorilor, care urmareau schemele prin care se spalau mari sume de bani. In ziua descinderii la Sibnefti, Eltin i-a cerut ultimativ demisia procurorului general, Skuratov. El a ripostat facand publice o parte a rezultatelor anchetelor de coruptie la nivel inalt si eliberand un mandat de arestare pe numele lui Berezovski pentru afacerea Aeroflot, in care era implicat si ginerele presedintelui. Berezovski s-a aparat, de la Paris, explicand ca n-a lucrat nici o zi la Aeroflot. Si spunea adevarul. Berezovski doar aduna banii de la reprezentantele Aeroflot-ului din intreaga lume, dupa cum colectase ani de zile banii pe publicitate de la principalul canal de televiziune din Rusia, ORT. Singura tentativa de a aduce un oligarh, pe cel mai important, in fata instantei s-a consumat astfel in cateva saptamani si s-a incheiat cu executia publica a procurorului general, prin difuzarea unei casete compromitatoare, pe toate canalele de televiziune: Skuratov era infatisat in plin avant sexual in compania catorva tinere. Daca ar fi oprit anchetele la timp, doar initiatii din lumea interlopa si serviciile secrete ar fi vizionat acele casete, si nu zeci de milioane de rusi, la o ora de maxima audienta. Premierul Primakov, la randul lui, a platit cu postul pentru faptul ca l-a incurajat pe procuror sa duca la bun sfarsit anchetele de coruptie.

A urmat un razboi mediatic dominat de trusturile de presa controlate de oamenii Kremlinului. Cei care au indraznit doar sa-si inchipuie ca sistemul oligarhic poate fi combatut au fost scosi in suturi de pe scena publica. Victoria lui Vladimir Putin in lupta pentru succesiune la Kremlin era garantia ca sistemul oligarhic infiintat de Eltin va dainui si ca justitia nu se va atinge niciodata de el. Putin a nationalizat oligarhia si i-a pus pe oligarhi la treaba, trasandu-le directiile de expansiune. Cei care s-au abatut de la linia trasata de Kremlin sunt ori ascunsi prin strainatate, ori, in cazul lui Hodorkovski, ispasesc pedepse in inchisori. Acelasi model de oligarhie, insa fara resursele de hidrocarburi si minereuri, s-a dezvoltat in Ucraina. Acolo, taberele oligarhilor sunt organizate pe principii de clan, care-i opun in mod traditional pe cei din Dnepropetrovsk celor din Donbas. La fel ca la Moscova, orice tentativa a justitiei de la Kiev de a ancheta oligarhi fara aprobarea puterii a fost curmata din fasa.

Romania n-are rezervele de petrol sau de nichel ale Rusiei, nici macar carbunele Ucrainei. Oligarhii autohtoni n-au forta economica a celor din Est, dar sunt la fel de activi in politica si la fel de necrutatori cu cei care indraznesc sa creada ca toti sunt egali in fata justitiei. Osul din gatul oligarhiei era Monica Macovei. Au dat osul la o parte. Oligarhii romani s-au asezat de acum linistiti in jurul mesei, si-au pus barbitele ca sa nu-si pateze costumele Armani si se pregatesc sa-si taie portii cat mai mari din miliardele care urmeaza sa vina de la Bruxelles.