De același autor
Ar mai putea fi un al patrulea, dar nu știm deocamdată finalul: căderea guvernului în plină campanie electorală. Toate la un loc fac din alegeri acel spectacol, unii zic de circ, care ține electoratul în fața televizoarelor sau pe rețelele de socializare.
Grosul celor acceptați de BEC în cursa prezidențială, chiar dacă semnăturile de susținere ale unora sunt susceptibile de fals, defilează sub deviza „candidez, deci exist“, deci nu merită atenție. Din cei 14, contează cu adevărat doar patru - Iohannis, Dăncilă, Barna și Diaconu, din care, în funcție de evoluțiile de pe scena politică, ultimii trei se vor lupta pentru intrarea în turul al doilea. Sondajele îi arată despărțiți de doar câteva procente – Dăncilă - 19%, Diaconu - 16%, Barna - 15% (Socio-Data, 16-20 septembrie). Teoretic, toți au potențial de creștere: Dăncilă prin activarea mașinăriei de partid, Diaconu prin eventuala cădere a guvernului, iar Barna prin creșterea notorietății și o campanie agresivă.
Jocurile pentru primul tur sunt departe de a fi făcute, dar un lucru e clar: dacă moțiunea de cenzură trece, Dăncilă va pierde masiv pentru că activul de partid și clientela aferentă vor înțelege că epoca pomenilor și a acesului la banii publici s-a încheiat (Guvernul Dăncilă va avea atribuții limitate), iar singura șansă de a mai rămâne la putere după prezidențiale ar putea fi formula propusă de Ponta - o nouă majoritate PSD-ALDE-Pro România, dar fără Dăncilă și acoliții. Așa că bună parte din baronii, activiștii și electoratul PSD își va direcționa voturile dinspre calul mort pe drum înspre cel care pare a avea suflu suficient să-i scoată din belea, adică Ponta și candidatul lui. Cât de fezabilă este strategia lui Ponta este o altă discuție, pentru că PSD nu va merge în bloc alături de el, se va scinda, iar președintele nu va da mandatul de premier unuia, n-are importanță cine va fi acela, care va readuce PSD, indiferent de formulă, la guvernare. Oricum, un nou guvern se va forma doar după alegeri, PNL are la dispoziție 45 de zile pentru negocierea unui cabinet. Iar președintele Iohannis are tot interesul să amâne consultările de la Cotroceni până în decembrie.
Cum spuneam, situația este atipică pentru alegerile prezidențiale, până acum lupta pentru primul tur se dădea doar între doi adversari, toți ceilalți aflându-se la mare distanță, chiar dacă în capul unora roiau tot felul de gărgăuni. De exemplu, în 2014, sondajele dinaintea scrutinului au prefațat, mai mult sau mai puțin exact, rezultatul de la primul tur: Ponta peste 40%, Iohannis peste 30%, urmați la mare distanță de plutonul looserilor: Tăriceanu - 5,35%, Udrea - 5,20%, Macovei - 4,44%. În 2009, doar Crin Antonescu a obținut un scor bun - 20,02%, la 11% în spatele lui Geoană, iar în 2004, al treilea clasat, Corneliu Vadim Tudor (PRM), a obținut doar 12,5%. De aceea, anul acesta cea mai interesantă bătălie electorală va fi în primul tur de scrutin.
Atipică pentru aceste alegeri este și prăbușirea PSD, care, realmente, se află în cel mai prost moment al său din perioada postrevoluționară și în fața unui dezastru. Cel mai slab rezultat obținut de PSD sub diversele lui denumiri a fost în 1996 - 23,08%, când însă partidul era contracandidat pe stânga de PD și PSDR, unite în USD, și în 1992, după ruptura de Petre Roman, când FDSN (actual PSD) a luat 29,29%. În rest, a sărit constant de 35%, maximum fiind obținut în 2016 - 45%. Așadar, rezultatul de la europarlamentarele de anul acesta, 22,5%, e un eșec istoric, mai ales în condițiile în care partidul n-a trecut printr-o fractură recentă. Mai rău, PSD nu a reușit să-și revină, sondajele arătându-l acum undeva în jurul a 23-24%, coaliția de guvernare s-a rupt, majoritatea parlamentară este pe ducă, iar candidata este mult sub scorul partidului. Intrat parcă în zodia morții, PSD și Dăncilă fac greșeli după greșeli și eșecurile se adună vraf - Kövesi și Plumb sunt doar ultimele două și arată degringolada, neconectarea la realitate și faima proastă de care se bucură în UE. Dar nu e zi în care să nu bubuie câte un caz de viol, crimă, corupție sau impostură - crimele de la Caracal fiind încununarea impotenței DIICOT, împănat la vârf cu neprofesioniști aduși de cozile de topor ale PSD. După 30 de ani, partidul e degradat și pe tobogan, dar, atenție, încă nu se poate vorbi de disoluția lui.
Alegerile din 2019 mai fac notă aparte și prin figura sinistră a lui Alexandru Cumpănașu. În 30 de ani, în cursa prezidențială s-au înscris tot felul de personaje-exotice, dubioase, cu idei fixe, impostori, neamuri proaste, grobieni, corupți etc. De la Gheorghe Funar, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali, Mudava, prințul Paul, Dan Diaconescu (lista e mult mai lungă), am avut parte de toate. Și totuși, „unchiul“ Cumpănașu e un cumul al mizeriei la care am asistat până acum. Cocoțat pe moartea Alexandrei, tragedie folosită cu cinism ca vector electoral, impostor - a mințit că are facultate (Becali a fost mai onest) -, îmbogățit din bani publici prin legături oneroase cu instițuții ale statului, dar, mai ales, lipsit de orice rușine - lui Cumpănașu i s-au pus, pe bună dreptate, cele mai dure epitete. Este un caz aparte în panoplia figurilor triste care, din păcate, populează spațiul public. Partea bună a poveștii e că toți cei care l-au susținut și pompat cu bani se vor feri pe viitor de el ca de un ciumat. Altfel spus, este o candidatură care l-a omorât ca imagine. //
