De același autor
În primul rând, cine este Gabriel Leș, ministrul Apărării care a făcut Consiliului Suprem de Apărare a Țării o propunere de numire ilegală la comanda Statului Major al Apărării? Expert în marketing, merceologie și managementul siguranţei alimentare , dl Leș a fost adus în MApN în octombrie 2016, în mandatul lui Mircea Dușa, care a considerat că între funcția de director APIA Satu Mare, pe care o ocupase acesta, și cea pe care i-a oferit-o, de secretar de stat în Departamentul pentru Armamente din MApN – responsabil, printre altele, de elaborarea politicilor de achiziții și coordonarea implementării acestora în cadrul ministerului – nu există nicio diferență. Carnetul de partid ținea loc și de competențe, și de experiență. Pentru a-și trage în CV o dâră de competență într-ale apărării, a făcut în acel an, din mers, un curs de „Securitate şi bună guvernare”, la Colegiul Naţional de Apărare. Sorin Grindeanu, ajuns prim-ministru – să nu uităm, valet al premierului de facto Liviu Dragnea –, l-a considerat omul potrivit la Apărare, așa că l-a urcat în rang și l-a făcut minitru, funcție pe care a ocupat-o până la venirea la Guvern a lui Mihai Tudose. Iată că recent, întâmplător cu puțin timp înainte de expirarea mandatului generalului Nicolae Ciucă la conducerea Statului Major al Apărării, Viorica Dăncilă – să nu uităm, tot valet al premierului de facto Liviu Dragnea –, îl aduce în fruntea Apărării.
Iar Gabriel Leș, ministru al Apărării într-un stat NATO, își dă, din primele zile de mandat, ceea ce pare a fi măsura incompetenței. Și face o propunere pe lângă lege pentru numirea șefului Statului Major al Apărării, adică militarul cu rangul de conducere cel mai înalt din Armata română, omul care, de fapt, exercită comanda deplină a Armatei. Și, în loc să propună la conducere fie pe locțiitorul șefului Statului Major al Apărării, fie pe unul dintre șefii categoriilor de forțe ale Armatei –, așa cum cere legea 346/2006, privind organizarea și funcționarea MApN,– propune un general, Dumitru Scarlat, care, deși are merite profesionale și deși este reprezentant al Armatei României la NATO, nu întrunește prevederile legii pentru această funcție.
Articolul 39, alin (5) din Legea 346/2006, prevede că șeful Statului Major al Apărării este „numit de Preşedintele României, la propunerea ministrului Apărării Naţionale, cu avizul prim-ministrului, pentru o perioadă de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire cu până la un an. În funcţia de şef al Statului Major al Apărării poate fi numit locţiitorul acestuia sau unul dintre şefii categoriilor de forţe ale Armatei”, adică Terestre, Navale sau Aeriene.
Am spus că pare a fi incompetență din partea dlui Leș. Dar poate fi și altceva: o ticăloșie iresponsabilă. Poate suna dur, dar aici s-ar încadra decizia lui sau a altora, pentru care ministrul a fost doar interfață în acest context, dacă legea a fost încălcată intenționat, dacă blocajul de la vârful Statului Major al Apărării și scandalul în care sunt implicate Armata și prestigiul unor generali au fost făcute premeditat, pentru meschine calcule politicianiste în războiul dintre Palate. Faptul că ministrul Leș a venit cu o variantă de compromis – să-l numească din funcţia de reprezentant la NATO întâi şef al Trupelor de uscat și apoi șef al Statului Major al Apărării – arată că dl Leș știa totuși legea și știa că varianta propusă președintelui Klaus Iohannis, avizată de premierul Viorica Dăncilă, nu era legală.
Cu toate că ei nu au respectat legea – care, ni s-a dovedit nu o dată, nu prevalează în fața ordinelor și calculelor de partid –, continuă bătaia de joc. În timp ce premierul Viorica Dăncilă trece la ofensivă și repetă mecanic marota conflictului juridic de natură constituţională, amenințându-l iarăși pe președintele Klaus Iohannis cu CCR-ul, deși șeful statului nu a făcut decât să refuze o numire ilegală și să nu lase Armata României necondusă, Camera Deputaților – unde Liviu Dragnea se comportă ca proprietar de SRL –, a blocat, timp de câteva ore, publicarea în Monitorul Oficial a decretului prezidențial prin care generalului Nicolae Ciucă i-a fost prelungit mandatul cu un an. Asta, pentru a transmite un semnal de forță în raport cu președintele României.
Numirile în funcții făcute cu încălcarea legii, obstrucționarea, prin abuz de putere, a deciziilor unui demnitar al statului nu sunt practici ale unui stat de drept. Ci ale unui stat capturat de o camarilă politică.
