De același autor
„Lucrurile în coaliție stau bine în momentul de față”, ne asigura zilele trecute Ludovic Orban, ca și când conflictul declanșat de demiterea lui Vlad Voiculescu ar fi fost un banal guturai. Iar ministrul fondurilor europene, Cristian Ghinea, vorbea, închipuindu-se spectator ca la teatru, despre o „comedie a erorilor” generată de o proastă comunicare de ambele părți. Dacă însă ținem cont de evaluarea profesorului Petrișor Peiu de pe Spotmedia, tabloul final este mai puțin optimist, căci confruntarea „...s-a încheiat (previzibil, de altfel) cu țintirea la pământ, cu umerii lipiți de podea, a USR PLUS, având deasupra victorioasa coaliție dintre PNL și toate trusturile de presă”.
Or, orice adversar făcut KO va dori să își ia revanșa, dacă vrea să rămână în competiție, iar istoria ne învață că un conflict care se termină cu umilirea uneia dintre părți, cum a fost umilită Germania după Primul Război Mondial, nu aduce o pace durabilă, ci un nou război. Este adevărat că declarațiile mieroase ale lui Ludovic Orban, cedarea lui Florin Cîțu în chestiunea remanierii lui Cătălin Drulă, care îl calificase drept „zombie politic”, pacifismul lui Dan Barna par tot atâtea semne că în coaliție ar domni buna înțelegere. Totuși, episodul Vlad Voiculescu a fost în mod evident o lovitură de forță a PNL, partid care și-a demonstrat deja inapetența pentru colaborare colegială în cadrul unei alianțe (vezi cazul D.A.), obsedat să-și domine aliații, dacă nu poate guverna singur. Cum PNL are anul acesta un congres pentru alegerea președintelui, ne putem aștepta ca testul durității față de USR PLUS să fie o probă importantă în competiția dintre Florin Cîțu și Ludovic Orban.
O frază rostită de Ioana Mihăilă în ziua depunerii jurământului ca ministru al sănătății ar fi meritat mai multă atenție: „Cel mai frică îmi e că nu voi apuca să finalizez sau să pun pe drumul cel bun reformele pentru care am venit aici”. Doamna Mihăilă a pus punctul pe i, pentru că reformele de fond sunt de fapt mărul discordiei în coaliție. Orice schimbare care deranjează grupurile de interese implantate în sistem devine o mină care poate arunca în aer coaliția, pentru că PNL a cultivat aceste grupuri și se coalizează cu UDMR în sabotarea reformelor fundamentale, cum ar fi alegerea primarilor în două tururi și reformarea justiției.
O fi pace în coaliție, așadar, dar PNL sector 1 o sabotează pe primărița incendiară a USR PLUS Clotilde Armand, căreia nu-i votează bugetul, nici USR PLUS Iași nu votează bugetul primarului Chirică, iar ministrul economiei, Ovidiu Năsui, este atacat direct și mârlănește de președintele Consiliului pentru Export, Mihai Ionescu, și indirect de Ludovic Orban, care „suferă” că prietenul Virgil Popescu nu mai este ministru al economiei, ci doar al energiei, deși el însuși a semnat acordul care prevede împărțirea ministerului între USR PLUS și PNL. Cât o să mai sufere Orban fără să treacă la acțiune? La nivelul imediat următor, declarațiile ostile se țin lanț, dacă îl ascultăm de pildă pe senatorul PNL Daniel Fenechiu. Știm de asemenea că Lucian Bode, fostul ministru al transporturilor, este ostil acțiunilor în forță ale ministrului Drulă față de sindicatul lui Ion Rădoi, căruia el însuși i-a mâncat din palmă, iar premierul Cîțu, ignorând cu nonșalanță toată istoria reformelor postcomuniste din Europa de Est, aprecia, în contextul Metrorex, că reforma nu înseamnă să te războiești cu sindicatele. În sfârșit, săptămâna a debutat cu o nouă rundă de reproșuri ale liberalilor față de ministrul USR PLUS Cristian Ghinea, acuzat că nu ar fi obținut undă verde de la Bruxelles pentru PNRR, pentru că nu s-ar fi pregătit corespunzător. Anterior, e drept, ministrul Ghinea acuzase unele ministere că nu răspund solicitărilor sale de proiecte și informații. Cum negocierea PNRR merge prost la Bruxelles și nu toată lumea va primi ce a cerut, un nou meci de aruncat cu pietre între partenerii de coaliție nu poate fi exclus.
USR PLUS se va afla deci curând într-o dilemă greu de rezolvat: fie face compromis după compromis de dragul păcii în coaliție, riscând să-și antagonizeze propriul electorat; fie iese din coaliție riscând să fie acuzată că a părăsit guvernul „la greu”. Poate că acum nu era momentul ruperii coaliției, din cauza situației pandemice, dar acest moment ar putea să vină în viitor, pentru că o coaliție bazată pe compromisuri duce la diluarea identității partidelor componente. Exemplul dat de Groko (Große Koalition) din Germania, ai cărei membri, CDU/CSU și SPD (social-democrații), sunt pe cale să piardă alegerile de anul acesta, fiind depășiți în sondaje de un fost partid marginal, Partidul Verzilor, ar trebui studiat atent de Dan Barna și de Dacian Cioloș, mai ales din perspectiva votului decisiv din Senat asupra legii de desființare a SIIJ, lege pe care UDMR vrea s-o amendeze din nou prin trecerea SIIJ la Parchetul General. Dacă USR PLUS acceptă din nou un compromis rușinos, cum a acceptat deja la Cameră, atunci riscă să-și înstrăineze o parte din electorat. Cu alte cuvinte, dacă USR PLUS nu învață de la UDMR să nu renunțe la propriile priorități și merge pe linia compromisurilor de dragul păcii în coaliție, nu va fi răsplătit de nimeni, ci doar penalizat de propriii alegători. Deocamdată, USR PLUS reacționează defensiv, speriată că ar putea fi acuzată că abandonează țara la greu. Pe viitor însă, va fi forțată să decidă dacă riscul anulării incompatibilităților cu partide bine integrate în „sistemul ticăloșit”, ca PNL și UDMR, nu este de-a dreptul existențial pentru ea. Această coaliție a fost doar de conjunctură, sau de criză, și nu o alianță bazată pe o comuniune de valori și interese. //
