De același autor
incepea anul 2005 cu un nou guvern, dupa ce PSD pierduse in mod neasteptat puterea in urma alegerilor din decembrie 2004. Mai precis, o scapase printre degete, atunci cand Traian Basescu a intors in favoarea sa, cand nimeni nu se mai astepta, rezultatul celui de-al doilea tur al prezidentialelor. Aceasta schimbare de regim a fost cu siguranta un lucru bun, indiferent de notele pe care fiecare in parte le da noilor locatari de la Palatul
Cu toate acestea, nimic din ceea ce s-a intamplat atunci nu a fost rezultatul unor evolutii electorale previzibile. Din contra, multi romani, chiar si cei care votasera Alianta, asteptau oarecum resemnati victoria lui Adrian Nastase. Printre ei, o buna parte din activul de partid liberal-democrat care nici macar nu se mai obosise sa-i faca o campanie lui Traian Basescu pentru turul doi al alegerilor. Cei in cauza s-au electrizat insa instantaneu in perioada imediat postelectorala, cand s-a declansat la nivel local si central marea batalie pentru functii. Cei mai bine plasati, adica cei mai bine “conectati”, au capatat masini cu girofar si sepepisti, in timp ce mai putin norocosii au trebuit sa se multumeasca cu pozitii mai modeste. Nimic condamnabil in mod special. Cine se implica activ in politica se asteapta ca, la un moment dat, sa primeasca si premii. Ce e mai putin in regula e faptul ca mai ales liberalii par sa-si fi insusit in mult prea mica masura lectiile care trebuiau trase dupa alegerile de la sfarsitul anului 2004. Nu de alta, dar, in aceste conditii, risca sa suporte consecinte dintre cele mai neplacute la viitoarea confruntare electorala.
Alianta D.A. a reusit sa scoata un scor care sa o aduca la guvernare, dupa defectiunea PUR din curtea PSD, nu datorita unei campanii electorale sclipitoare si nici datorita unor performante mobilizari si organizari interne. Dupa cum nici listele pe care le-a propus pentru Senat sau pentru Camera Deputatilor nu au fost unele irezistibile. Sigur, plutea in aer o exasperare generalizata fata de stilul arogant si agresiv al fostei guvernari. Dar acest lucru nu ar fi fost de ajuns pentru a trimite partidul d-lui Nastase in opozitie, intre altele si din cauza ca, in ciuda unor modificari importante in textura societatii romanesti, electoratul autohton ramane in mai mare masura sensibil la discursul de stanga. Trei au fost elementele care au facut diferenta, care au schimbat in cele din urma soarta alegerilor din 2004: Traian Basescu, implicarea militanta a unor organizatii influente din societatea civila si sprijinul pentru schimbare politica venit din partea unei parti importante a liderilor de opinie, din cele mai variate domenii.
E o realitate pe care noii guvernanti par sa o ignore, in mare masura, chiar la nivel de varf. Pe riscul lor. Pe de o parte, e putin probabil ca societatea civila sa se implice la fel de activ si in urmatoarele alegeri. Si, chiar daca un proiect de genul Coalitiei pentru un Parlament Curat va continua, el nu va mai favoriza in mod inerent actuala putere, ci ar putea mai degraba sa o incurce. Pe de alta, Alianta a reusit performanta deloc de invidiat de a pierde, in buna masura, si inca destul de repede, un segment semnificativ din zona liderilor de opinie. Exista si explicatii obiective. Unii dintre ei s-au asteptat sa obtina pozitii in Executiv sau in alte structuri de decizie. Problema e ca, daca facem abstractie de cateva exceptii, de aceasta data jocurile s-au facut exclusiv in interiorul partidelor. In mod previzibil, au prevalat acest gen de conexiuni politice in fata altor criterii, inclusiv al competentei. Asa ca, ramasi pe dinafara, cei in cauza s-au intors impotriva formatiunilor pe care le-au sprijinit in alegeri.
Dar, daca acest gen de nemultumiri sunt dificil de evitat, e mai greu de inteles de ce noii guvernanti au gestionat atat de prost relatia cu personalitati care nu cereau, pana la urma, decat o anumita doza de atentie si consideratie. Aceste pierderi sunt, poate, putin percepute pe moment, fiind obturate de cifrele din sondajele de opinie, dar, dupa cum s-a vazut in trecut, vor avea un rol determinant in viitoarea confruntare electorala. In contrast, PSD a dovedit in timp o capacitate remarcabila de a-si cultiva sustinatorii, ceea ce i-a si asigurat pana la urma o baza de sprijin stabila in timp. E un factor care tine de experienta politica superioara a unei masinarii politice care ramane extrem de redutabila, in ciuda bataliilor interne care au zdruncinat-o in ultimul an.
Prinsi in vria functiilor venite la pachet cu masini de protocol, oamenii noii puteri nu par sa constientizeze pagubele strategice generate de pierderea unor segmente critice din zona fostilor sustinatori. Daca mai punem la socoteala efectele ratarii reformei in domeniul audiovizualului public si fragila marja de sprijin din parlament, auspiciile sub care intra Alianta in noul an nu sunt deloc dintre cele mai favorabile. Pentru ca, atunci cand va suna goarna pentru noile batalii, ostile vor fi, cu siguranta, sensibil imputinate.