Pe aceeași temă
Italia nu are profilul de risc al Greciei deoarece, spre deosebire de aceasta, majoritatea datoriei sale este finanţată de propriile bănci şi de cetăţenii săi, iar deficitul său public are dimensiuni mult mai mici, ba chiar afişează un surplus.
Tensiunea dintre pieţele financiare şi guvernele care caută bani pentru a-şi plăti facturile s-a revărsat săptămâna trecută asupra Italiei. Asaltul s-a concretizat într-o mărire bruscă a costurilor la care ţara se împrumută şi într-un raid asupra acţiunilor băncilor italiene listate la Bursa din Milano. Argumentul care justifică nervozitatea investitorilor este datoria publică a Italiei, ale cărei dimensiuni sperie. În fond, ţara şi-a câştigat un loc în grupul PIIGS, alături de Grecia, Irlanda, Spania şi Portugalia, deoarece datoria sa publică se plasează pe locul doi în lume, după Grecia, ca raport între produsul intern brut şi banii împrumutaţi.
Semnalul de alarmă a fost tras de agenţiile de evaluare financiară Moody´s Investors Service şi Standard & Poor´s, care au insistat în ultima lună asupra necesităţii unui plan credibil de reducere a cheltuielilor publice şi au cerut guvernului condus de Silvio Berlusconi că trebuie să prezinte un plan credibil de austeritate.
Tensiunea politică
Panica s-a instalat în faţa zvonului că premierul Berlusconi s-ar fi certat cu ministrul de Finanţe, Giulio Tremonti, în prima săptămână din luna iulie. Tremonti ar fi fost în pragul demisiei, aflaseră investitorii, deoarece nu s-ar fi înţeles cu premierul Italiei asupra coordonatelor programului de austeritate. Săptămâna trecută a debutat cu un exerciţiu de înspăimântare a Italiei. Trezoreria trebuia să împrumute 6,5 miliarde de euro, sub forma unei emisiuni de titluri de stat cu maturitate de un an. Bătălia s-a dus prin mărirea costului acestui împrumut, însă investitorii s-au înghesuit să cumpere titlurile emise de Trezoreria Romei.
Piaţa s-a calmat chiar în aceeaşi zi, pe parcursul derulării ofertei, sedusă de un alt zvon, potrivit căruia Banca Centrală Europeană şi China ar fi intervenit, salvator, în operaţiune. Discuţia privind programul de austeritate, evitată până nu demult în Italia, a căpătat accente serioase. Prăbuşirea cotaţiilor băncilor italiene la bursă şi mărirea costurilor unui împrumut lansat de Trezoreria Romei au grăbit creionarea unui sever program de austeritate, care a fost, iată, deja aprobat de parlament.
Datoria publică nu este singurul călcâi al lui Ahile al economiei italiene. O istorie recentă frământată de instabilitate politică aproape permanentă şi o creştere lentă a economiei fac din Italia o ţară vulnerabilă în ochii pieţelor financiare. Totuşi, Italia nu are profilul de risc al Greciei sau chiar al restului grupului PIIGS, deoarece, spre deosebire de aceste ţări, majoritatea datoriei sale este finanţată de propriile bănci şi de cetăţenii săi, iar deficitul său public are dimensiuni mult mai mici, ba chiar afişează un surplus. În plus, Italia nu a cunoscut o prăbuşire a pieţei sale imobiliare, iar scadenţele datoriei sale sunt confortabil împrăştiate pe mai mulţi ani. Cu alte cuvinte, datoria este mare, însă gestionarea sa este inteligentă.
Cu un plan clar de măsuri de austeritate deja aprobat, Italia are şi avantajul unui buget public echilibrat, care ar putea afişa, la finalul anului, chiar un excedent. Asta înseamnă că ţara va avea nevoie să împrumute mai puţini bani din piaţa financiară. Un alt avantaj strategic al Italiei este faptul că a împrumutat bani pentru intervale lungi de timp, deci nu stă sub apăsarea că vin peste ea valuri de scadenţe de plată, aşa cum stau lucrurile în Grecia. Maturitatea împrumuturilor italiene este mai mare de 7 ani. Totuşi, agenţiile de rating pun în balanţă un spaţiu politic marcat de incertitudini, ceea ce cântăreşte greu într-o eventuală decizie de a coborî calificativul atribuit ţării. Cu alte cuvinte, investitorii se tem că ceea ce poate hotărî astăzi un guvern în chestiunea consolidării fiscale şi a reformelor necesare poate dărâma mâine alt Cabinet.
Nici creşterea economică anemică a Italiei nu ajută mult pentru conturarea unei perspective mai favorabile asupra gestionării uriaşei datorii a ţării. Cu toate că Italia este una dintre cele mai puternice economii mondiale, industria sa performantă nu poate asigura un ritm de creştere vioi, extrem de necesar pentru a compensa apăsarea datoriei. Această combinaţie între o economie care creşte cu doar 1% pe an şi o datorie de 120% din produsul intern brut este considerată ca fiind toxică, însă o explozie poate fi evitată.
Reacţia rapidă a autorităţilor de la Roma în chestiunea aprobării unui nepopular plan de austeritate poate fi explicată şi prin faptul că panica ar putea prăbuşi piesele fragile ale dominoului datoriilor. Italia este o asemenea piesă, însă problemele ei ar putea crea neplăceri în restul Europei. Datele Băncii Reglementelor Internaţionale arată că băncile franceze au finanţat masiv Italia, deoarece aproape 45% din totalul datoriei sale externe se află în mâinile acestora.
Băncile europene caută 2,5 miliarde de euro
De altfel, băncile europene stau cu sabia lui Damocles deasupra capului din cauza freneziei cu care i-au împrumutat pe marii datornici ai continentului. Criza datoriilor periferiei europene pune pe jar şi băncile care au finanţat aceste cheltuieli. Recentul test de stres la care au fost supuse băncile europene a fost picat de vreo opt bănci, aproape toate aparţinând ţărilor din grupa datornicilor. Aici problema se apropie şi de România, deoarece multe dintre aceste bănci care au picat testul fac afaceri la noi. Testul de stres este o noutate pentru o industrie extrem de atentă cu imaginea sa. Înainte de criză era de neconceput ca o bancă centrală să discute public problemele sistemului său financiar, iar ideea că ar putea fi nominalizată o bancă comercială cu probleme nici nu se putea discuta. Criza financiară a schimbat perspectivele şi este mai importantă soliditatea sistemului decât imaginea unei instituţii bancare.
Mesajul testului de stres este acela că băncile indicate ar trebui să-şi majoreze capitalul, ceea ce, dacă se va întâmpla, ar trebui să calmeze, temporar, spiritele în piaţa financiară. Cele nouă bănci europene care au picat testul au nevoie de o infuzie de capital totală de 2,5 miliarde de euro pentru a putea rezista în cazul în care situaţia economică generală s-ar deteriora.
Rezultatul testului poate fi deci interpretat ca o invitaţie la consolidare, adică fie la asociarea cu un partener puternic, dispus să bage banii în capitalul acestora, fie la vânzarea entităţilor respective. De altfel, în textul raportului despre Grecia pe care echipa de negociatori ai Fondului Monetar Internaţional a pus-o pe masa conducerii instituţiei financiare internaţioanale exista clar recomandarea ca autorităţile de la Atena să susţină eforturile băncilor locale de a-şi găsi parteneri puternici.
Iată că două bănci greceşti n-au trecut testul de stres: Agricultural Bank of Greece (ATE) şi EFG Eurobank. ATE Bank deţine prima insituţie bancară cu capital mixt înfiinţată în România, chiar în anul 1990, ca Banca pentru Mica Industrie şi Libera Iniţiativă. ATE Bank Romania nu are însă o poziţie semnificativă în peisajul bancar românesc. Eurobank EFG controlează Bancpost. Ambele bănci şi-au capitalizat diviziile româneşti în concordanţă cu cerinţele mai severei bănci centrale de aici. În România nu au probleme şi este de aşteptat ca partenerii ATE Bank să injecteze o infuzie de capital, iar EFG Eurobank să primească o infuzie de capital de la stat. Niciuna din cele cinci bănci din Spania care au picat testul nu fac afaceri la Bucureşti. Sunt bănci mici, în general case de economii. Volksbank însă are afaceri sonore aici şi, înainte de afişarea rezultatelor testului, banca austriacă anunţase vânzarea subsidiarei sale est-europene către banca rusească Sberbank, pentru o sumă estimată la 600 de milioane de euro. Criza datoriilor suverane europene ameninţă însă liniştea băncilor continentului. //
* * *
Apăsarea unei datorii
Italia a acumulat o datorie publică de 1.600 de miliarde de euro (2.230 miliarde de dolari), cea mai mare din Europa şi a treia din lume ca valoare absolută, după Statele Unite ale Americii şi Japonia. Programul de austeritate propune, pentru următorii patru ani, economii în valoare de 40 de miliarde de euro, obţinute printr-o combinaţie de mărire de taxe şi reducere a cheltuielilor publice.
Epoca banului ieftin
Mario Draghi, guvernatorul băncii centrale a Italiei, şi-a avertizat compatrioţii că era împrumuturilor ieftine s-a terminat. S-a intrat într-un moment în care fiecare ţară va fi evaluată de pieţele financiare în funcţie de propriile slăbiciuni sau performanţe. Viitorul şef al Băncii Centrale Europene a liniştit pieţele, spunând că băncile italiene sunt solide, în ciuda faptului că acţiunile lor au fost penalizate pe burse.
Citeste si despre: piete financiare, tensiuni politice, cheltuieli publice, vulnerabilitate economica, economia italiana.
