Pavalache

Fanel Pavalache este unul dintre cei 15 mii de specialisti pe care i-a adus PSD la guvern. Exact la ce se pricepe d-l Pavalache este neclar. El a fost consilierul secretarului general al guvernului, el insusi un specialist in de toate. Ascensiunea lui Fanel a fost mai putin abrupta decat a altor sponsori ai partidului. Ba, s-ar putea spune, omul s-a multumit cu putin. In momentele de maxima ascensiune profesionala, primea vreo 300 de dolari pe luna, suma infima fata de salariile astronomice cu care se lauda adjunctii d-lui Mihailescu. Desi a cotizat la partid cu o suma consistenta in timpul campaniei electorale din 2000, a primit o slujba mai degraba insignifianta, impartind atentia lui Serban Mihailescu cu alti urechisti, angajati drept consilieri. Plantat intr-un birou oarecare, ocupat sa ingrase birocratia unui departament fara rost intr-un guvern plin de bagatori de seama, Fanel Pavalache putea fi transformat fara nici un risc in carne de tun pe frontul anticoruptiei. Chiar daca el nu avea nici un cuvant in manuirea banilor publici. Pentru ca, intr-un guvern de amatori ca al lui Adrian Nastase, nimic nu suna mai nepotrivit ca meseria de expert. Or, in ultimele luni, exact asta era Fanel Pavalache: un expert angajat de proba. Dar si membru PSD si, pare-se, tovaras de afaceri cu fiica lui Serban Mihailescu, zis si Miky spaga. Omul potrivit la seful potrivit.

Chiar si-asa, secretarul general al guvernului spune ca ar fi vrut sa-i pastreze o amintire placuta. Sa se desparta prieteni. Ramane, desigur, sa ne intrebam de ce ar fi vrut Serban Mihailescu sa pastreze prietenia cu un marunt functionar al guvernului? Mai ales ca secretarul guvernului si-a transformat porecla in renume si nu ar fi avut ce imparti cu micul sau subaltern penal. Anonim pana acum doua saptamani, cu nimic deosebit de ceilalti strigoi care bantuie prin Palatul Victoria, Fanel Pavalache s-a dovedit un expert in adevaratul sens al cuvantului. Au palit vamesii, politistii, ministrii si chiar politicienii de ciuda cand au auzit grozava suma pe care Pavalache voia s-o extraga din niste buzunare interesate sa scoata Banca Internationala a Religiilor basma curata. Patru milioane de dolari, adica aproape la fel de mult cat au muls Hrebenciuc si asociatii de la Bancorex pentru albumul Eterna si fascinanta Romanie. De aproape cinci ori mai mult decat a primit Nicolae Vacaroiu pentru semnaturile sale pe actele lui Sorin Ovidiu Vantu. Cat o mie de onorarii primite de avocatii PSD de la infractorii pe care-i apara de legile votate tot de ei in Parlament. åsta da expert! Cum sa nu te mire suma cand afli ca nu e vorba s-o primeasca vreun grangure, sef de comisie parlamentara sau de sectie de politie, ci un simplu expert trecut de cateva luni pe linie moarta. E ca si cum guvernul ar vrea sa ne puna in fata unui fapt mai presus de orice comentariu. Iata, de marea coruptie se ocupa micii functionari care asteapta un post la concurs!

Informatia despre ciubucul lui Pavalache vine de la Parchetul National. Dar si aceste informatii au fost fragmentate in mod artistic, inainte sa ajunga la presa. Nu prea e clar, de pilda, de la cine a cerut bani functionarul, desi putem presupune ca era cineva cu un buzunar suficient de adanc sa cuprinda milioane de dolari in el. Nu stim de ce ar fi acceptat aceasta persoana sa plateasca o suma uriasa pentru influentarea judecatorilor, in fata carora expertul Pavalache nu avea, cu siguranta, nici un cuvant de spus. Suma totala pare si ea scorneala curata. De unde am aflat ca Pavalache voia chiar patru milioane de dolari, daca nu din firimiturile scapate la masa presei de cine stie ce procuror indiscret cu masura? Raspunsurile la aceste intrebari sunt tot atatea motive sa credem ca ne aflam in fata unei vaste operatiuni de intoxicare intr-o perioada in care guvernul vrea sa-i convinga mai ales pe comisarii europeni ca se lupta strasnic cu coruptia. Pentru imagine, merita sa-ti sacrifici chiar si camarazii de partid. Solutia a dat rezultate. Presa a repetat, din nou, ca papagalul, tot ce i s-a spus, fara a cere macar versiunea lui Pavalache sau a denuntatorilor de la banca din care s-a infruptat multa lume buna. Buna de tot si in stare de toate.

Fanel Pavalache este o reteta in care s-a pus cate putin din multe. O ilustratie aproape dogmatica a definitiei coruptilor intr-o perioada in care marii corupti par sa se bucure de impunitate. Slabe sperante ca absenta lui Pavalache de la departamentul lui Serban Mihailescu sa fie simtita de cineva. Daca proiectul de buget va fi votat, secretariatul general al guvernului va intra in competitie cu marile armate de birocrati de la Finante sau de la Munca si Protectie Sociala. In lista de cheltuieli alcatuita la guvern se vorbeste despre marirea de trei ori a fondului de salarii la secretariatul lui Serban Mihailescu. Nemultumit de prestatia pavaloilor angajati pana acum, secretarul general al guvernului vrea ca de la anul sa aiba 5 sefi de cabinet, 13 secretari si subsecretari de stat si 100 de consilieri, dintre care 22 personali si multi alti hartogari. Adica de trei ori mai multi functionari ca pana acum. Doar asa, spun membrii guvernul, activitatea secretariatului guvernului va merge ca unsa. Pentru ca usa care nu e unsa scartaie. Iar PSD e un partid mare cu usi multe si usieri pe masura.

Cu afacerea Pavalache Parchetul Anticoruptie pare a fi deranjat putin, dar foarte putin, serparia coruptiei din guvern si din jurul guvernului. Ramane de vazut daca a fost cu intentie sau pur si simplu s-a impiedicat ca ingenua iesita din baie.