PDL pe butuci. Out Udrea, Anastase, Oltean etc.

Nu victoria USL surprinde – era previzibilă –, ci dimensiunea dezastrului PDL.

Căzut binişor sub pragul psihologic de 20% la votul politic, spulberat în Bu­cu­reşti şi din mai toate marile oraşe, cu baronii locali traşi pe tuşă, PDL a suferit o înfrângere care poate fi cro­nica unei morţi anunţate pentru parlamentarele din toamnă. Înţelege oare par­tidul de ce i se întâmplă as­ta? Nu ştim, pentru că toţi liderii, până deunăzi ex­trem de vocali, s-au vola­ti­lizat, lăsându-l pe Videanu să facă raportările. Cel mai la îndemână ar fi să ar­gu­menteze, precum preşedintele, că auste­ritatea, tăierile, criza sunt motivele pentru care populaţia l-a penalizat, aşa cum s-a întâmplat cu guvernele din alte ţări eu­ropene. Ar fi prea simplu, dar anticipez că PDL va îmbrăca haina victimei pe altarul crizei şi al reformei. Valul de ură care a măturat PDL – să nu se îmbete nimeni cu apă rece că votul nu a fost unul de pe­nalizare – depăşeşte însă cu mult pre­ju­diciile concrete, individuale aduse de mă­surile nepopulare, ci ţine în primul rând de stilistica, corupţia şi sfidarea care le-au însoţit. De dublul limbaj şi dubla acţiune. Promovând declarativ valorile dreptei, re­forma statului, profesionalismul şi euro­pe­nizarea, acuzând nemunca şi bugetofagia, PDL şi-a îmbogăţit clientela de partid, a plasat tot felul de incompetenţi şi rechini în poziţii-cheie, a furat vârtos sub ochii celor cărora li se cereau sacrificii în nu­me­le binelui naţional şi al salvării ţării. Mai rău, principiile se revărsau din gura unor oa­meni compromişi, lipsiţi nu doar de cre­dibilitate, dar şi de un elementar bun-simţ, incapabili măcar să mimeze onestitatea şi compasiunea. Mai exact, ura populaţiei şi, în particular, revolta unei părţi a pro­priului electorat i-a vizat pe promotorii acestor prac­tici şi mesaje. Adică, acel grup aflat la conducerea PDL, în cap cu Elena Udrea, Roberta Anastase, Ioan Ol­tean, Vasile Blaga. Sunt doar câteva exemple, că­ro­ra li se pot adăuga numeroşii baroni lo­cali. Cu toţii patronaţi părinteşte de Emil Boc.

Şi aici ajungem la fondul problemei. Va avea PDL capacitatea să se debaraseze de aceştia, să se reinventeze şi să-şi cons­truiască o strategie până la parlamentare? Înţelege PDL că, dincolo de austeritate, există ceva mult mai grav care a târât partidul în prăpastie? PDL a încăput pe mâna unor indivizi lipsiţi de viziune, de inteligenţă politică, specialişti doar în ma­nevre oculte şi coterii. Întreaga campanie a PDL s-a plasat sub aceste înalte auspicii. Prostia renunţării la sigla partidului, a camuflării în verde, a alianţelor dubioase, candidaţii insignifianţi, penali sau ba­ro­nizaţi, lipsa mesajelor şi a asumării rolului de opoziţie au contribuit la dezastru. O creaţie colectivă a grupului de la vârful PDL, pusă în scenă de „organizatorul“ Bla­ga, al cărui mit s-a prăbuşit şi el. Decizia de a băga PDL în tot felul de mişcări şi alianţe după cum i-a tăiat capul pe baronii locali, mari strategi şi cititori de po­li­to­logie, îşi dovedeşte acum enormitatea: sub propria siglă, partidul a luat doar vreo 7%, deşi, în alianţe, scorul se ridică la aproximativ 21%. Mesajul celor 7%, uni­cul care ajunge la public, este însă fatal. Nimic din toate acestea nu ar fi fost po­sibil, dacă Boc ar fi avut ceva autoritate şi viziune politică sau măcar ar fi ascultat nu doar de baroni şi Udrea. Faptul că Boc a câştigat Clujul contează mai mult în plan psihologic, dar nu schimbă ansamblul de­zastruos, iar pentru partid face mai di­ficilă înlăturarea sa.

Pierderea completă a Bucureştiului se da­torează însă direct Elenei Udrea. Aproape nici nu mai are rost să analizăm lungul şir de prostii, începând cu Prigoană – per­so­naj caricatural, care şi-a pus pliciul în sluj­ba lui Oprescu şi Ponta, reuşind perfor­manţa să tragă partidul în jos – şi ter­mi­nând cu aranjamentele păguboase cu UNPR şi Piedone. Vedem acum că sus­ţi­nerea lui Nicuşor Dan, care de unul singur a reuşit să ia aproape 10 procente, cu doar 6 mai puţin decât Prigoană, ar fi putut mă­car aduce un scor onorabil. Dar pentru asta îţi trebuie ceva minte în cap. Va plăti Elena Udrea, a cărei demisie trebuia să fie până la ora asta pe masă? Probabil că nu, din moment ce însuşi Prigoană consideră că scorul a fost un „succes“, iar ceilalţi lideri tac mâlc. Vor plăti Anastase, al cărei fief din Prahova pluteşte acum pe apele USL, sau Ioan Oltean, un alt lider de filială decimată de USL?

Problema nu e de a reteza simbolic capete, ci de a conştientiza faptul că actuala con­ducere s-a dovedit falimentară şi trebuie schimbată împreună cu întreaga strategie şi poziţionare în contextul dominaţiei USL. Nu poţi să faci o opoziţie credibilă la USL, criticând corupţia, politizarea sau populismele cu oameni care au patronat exact aceste lucruri sub domnia PDL. Când Elena Udrea acuză „lăcustele“ USL sau Anastase „furăciunile“ din campanie ai un sentiment de jenă. Or, în perioada următoare, poziţionarea PDL ca veritabil partid de opoziţie este esenţială, mai ales după aceste locale, când înroşirea excesivă a hărţii va începe să producă temeri. Cu această conducere însă demersul este im­posibil, e necredibil şi ipocrit. Mai rău, orice combinaţie cu segmente din so­cietatea civilă, de genul „alianţa Un­gu­reanu“ sau cu Noua Republică vor fi şi ele compromise de aceleaşi personaje. Altfel spus, out Udrea, Oltean, Anastase. Lista ră­mâne deschisă.

Chiar dacă ar înţelege necesitatea unei schimbări de gardă (deşi cred că în loc de „out Udrea“ i se vor găsi merite pentru că Bucureştiul nu a ajuns la 5%), problema e că PDL nu are resurse interne pentru astfel de înlocuiri. E prizonierul propriei construcţii. Aşa cum au fost, la vremea lor, FSN, PDSR, CDR. Şi aşa cum riscă să ajungă PNL şi PSD. Cum nimeni nu învaţă nimic, ciclul se repetă la fiecare 4 ani.  //

P.S. Elena Udrea si-a dat demisia de la sefia filialei Bucuresti, ramine insa vicepresedinte PDL. Adica, va continua sa decida.