Pentru o Romanie moderna

Revista Politique Internationale a publicat de-a lungul timpului numeroase interviuri cu personalitati politice romane, printre care Ion Mihai Pacepa (1988), Victor Stanculescu, Doina Cornea (1991), Petre Roman, Nicolae Manolescu (1992), Ion Iliescu (1993), Virgil Magureanu (1996), Emil Constantinescu (1997), Adrian Nastase (2001). Titlurile sunt sugestive pentru istoria a aproape 2 decenii de istorie romaneasca: Nebuloasa Ceausescu, Vremea comploturilor, Firul rosu, Romania - cine pe cine manipuleaza?, Sanse si nesanse ale democratiei romanesti, Umbrele trecutului, Fantomele Securitatii, A doua revolutie romana, Pariul romanesc. Interviurile, realizate de jurnalisti straini, deseori ajutati de Mihnea Berindei, nu aveau niciodata intrebari complezente si uneori s-au creat in urma lor mici tensiuni (de pilda, dupa interviul cu Ion Iliescu din '93, a existat o nota de protest a purtatorului de cuvant al Presedintiei, Traian Chebeleu, careia i-a raspuns directorul publicatiei, Patrick Wasjman - dosarul disputei poate fi consultat in 22, nr.47 din dec. '93).
Suplimentul dedicat Romaniei, din care publicam in acest numar interviul cu Adrian Nastase, a aparut odata cu numarul din toamna lui 2004 al revistei Politique Internationale, care contine, ca de obicei, interviuri cu lideri si analisti politici, intre care Angela Merkel (O "cancelara" pentru Germania?), Silvio Berlusconi (Europeni, inca un efort), Ariel Sharon (Ora destinului), Zbigniew Brzezinski (Statele Unite: pentru o conducere responsabila), doua interesante articole despre Turcia si UE (argumente pentru "da" si argumente pentru "nu"), articole despre drogurile din Afganistan, despre gulagul ("discret") din Coreea de Nord, despre problemele petrolului etc. Directorul publicatiei, Patrick Wasjman, anunta in deschidere ca Premiul pentru Curaj Politic a fost oferit in aceasta toamna de Politique Internationale Papei Ioan Paul al ll-lea, la Vatican. (G.A.)

Dupa ani de marasm economic, Romania afiseaza in sfarsit rezultate incurajatoare in domeniu. Desigur, ea mai are inca multe de facut pentru a ajunge sa fie "la nivel", dar toti expertii sunt de acord ca in momentul de fata tara se afla pe calea cea buna in perspectiva aderarii in 2007 la Uniunea Europeana. Adrian Nastase, 54 de ani, seful Executivului de aproape 4 ani, este si presedintele Partidului Social-Democrat (PSD), fostul Partid al Democratiei Sociale din Romania (PDSR), care a castigat alegerile din noiembrie 2000 (1). Licentiat in drept si sociologie, profesor de drept, Adrian Nastase recunoaste ca s-a numarat printre privilegiatii fostului regim fara a fi exercitat insa in cadrul acestuia responsabilitati politice. Intre 1977 si 1989 a fost vicepresedinte al Asociatiei de Drept International si Relatii Internationale care actiona in culisele puterii. Si-a inceput cariera politica in primavara anului 1990, cand a devenit membru al Frontului Salvarii Nationale. Din acel moment a cunoscut o cariera de succes: deputat in patru legislaturi (1990, 1992, 1996 si 2000), ministru al Afacerilor Externe intre 1990 si 1992, presedinte (1992-1996), apoi vicepresedinte (1996-2000) al Camerei Deputatilor. Partizan al unei economii liberale, Adrian Nastase a pus capat politicii de amanari practicate de PDSR intre 1992 si 1996 si a relansat reformele, redresarea economica fiind conditia sine qua non a aderarii Romaniei la structurile euro-atlantice. Primul dintre aceste obiective - integrarea in Alianta Atlantica - a fost atins la inceputul acestui an. Sarcina primului ministru nu a fost usoara. Daca este adevarat ca in momentul de fata institutiile democratice par a fi consolidate si indicatorii economici s-au redresat, 29% din populatia tarii traieste inca sub pragul saraciei. Coruptia si birocratia administrativa raman carente endemice denuntate in mod constant de Comisia Europeana. In interiorul partidului sau, Adrian Nastase trebuie sa tina seama de acea factiune care continua sa fie activa, vechea garda comunista, si in special de baronii PSD care au legaturi cu noii intreprinzatori proveniti din randurile fostei nomenclaturi si ale fostei Securitati. Desi se declara favorabili reformelor, acestia sunt in realitate putin dispusi sa respecte regulile transparentei si ale concurentei loiale. Cu cateva saptamani inainte de alegerile generale (2), primul ministru, care, la sfarsitul lunii august si-a anuntat candidatura la presedintie, face bilantul actiunii sale. (M.B. si A.T.)

In ultimii patru ani, Romania a cunoscut o redresare economica. O crestere economica sustinuta: 5,7% in 2001, 5% in 2002, 4,9% in 2003. Care sunt perspectivele pentru anul in curs si pentru anii urmatori?
Mai degraba bune. Iar pentru sfarsitul anului previziunile sunt si mai bune. Cu o crestere de 6,6%, primul semestru din 2004 a fost foarte incurajator. In aprilie am incheiat cu Fondul Monetar International un nou acord pe 24 de luni, care a fost insotit de un imprumut de 362 milioane de dolari. Din punct de vedere macroeconomic, am capatat credibilitatea necesara pentru sustinerea ritmului de crestere si procesului de dezinflatie.

Nu mai are sens mentinerea activitatilor nerentabile

Guvernul dvs. s-a angajat fata de FMI sa reduca inflatia la 5% in 2006 (fata de 14,1% la finele lui 2003 si de 40,7% in 2000). Cum credeti ca veti reusi?
Vom reusi daca vom dezvolta noi industrii si daca investitiile straine, a caror cifra, in ultimii trei ani, s-a dublat si chiar mai mult - 11 miliarde de dolari la sfarsitul lui 2003 - vor continua sa creasca. Anul acesta contam pe o inflatie de 8 pana la 9%, tendinta confirmata de Institutul National de Statistica. Guvernul colaboreaza indeaproape cu Banca Nationala a Romaniei. Cresterile salariale, mai cu seama in regiile de stat, pareau sa ameninte acest obiectiv, dar prin restructurari si prin privatizarea unui mare numar de astfel de societati nationale am redus considerabil riscul respectiv.
Ati promis, de asemenea, ca veti suprima 19.000 de locuri de munca din sectorul de stat in 2004. Apropierea scadentei electorale nu risca sa puna in pericol acest obiectiv?
Ne vom respecta angajamentele. Am desfiintat deja peste 14.000 de posturi si procesul continua, mai ales in transportul feroviar si in minerit. In economia socialista, numeroase locuri de munca erau o forma de protectie sociala, de somaj deghizat. Romanii trebuie sa inteleaga in ziua de azi ca avem nevoie de locuri de munca reale, care sa produca valoare adaugata. Acest tip de activitati neproductive si costisitoare pentru stat este incompatibil cu o economie de piata functionala. Simpla chestiune de pragmatism. Cat priveste protectia sociala, ea trebuie sa fie transparenta si dirijata spre cazuri precise. In paralel, cautam solutii de reconversie pentru salariatii care si-au pierdut sau urmeaza sa-si piarda slujba. De exemplu, am creat de pe acum treizeci si sapte de parcuri industriale.
Cum reactioneaza sindicatele?
Sindicatele incep sa inteleaga ca mentinerea activitatilor nerentabile nu mai are sens. Lucrul acesta este cu deosebire valabil in sectorul minier - care nu numai ca este puternic subventionat, dar pune si mari probleme in ce priveste sanatatea publica.

Economia subterana - pana la 28% din PIB

In 2001, economia paralela reprezenta in jur de 50% din PIB. Care este situatia acum?
N-as putea sa va dau o cifra precisa, dar cred ca ea nu reprezinta astazi mai mult de 25 pana la 28% din PIB. Am luat o serie de masuri fiscale pentru a reduce semnificativ aceasta economie subterana. Am anuntat o reducere a impozitului pe profitul intreprinderilor, care, cu incepere de la 1 ianuarie 2005, va scadea de la 25% la 19%. Guvernul s-a angajat de asemenea sa scada impozitul pe venit.
In Ungaria, in Polonia, in Republica Ceha, cresterea PIB-ului a fost sustinuta in mare parte de consumul intern. Nu este si cazul Romaniei, unde nivelul de trai ramane foarte scazut (3). Este el oare o frana pentru cresterea economica?
Da si nu. Pe de o parte, costul mainii de lucru este foarte atractiv pentru intreprinderile occidentale. Pe de alta, romanii sunt oarecum frustrati, mai ales cei care pot sa calatoreasca. Unii dintre ei sunt tentati sa ramana in strainatate, unde salariile sunt mai mari. Este un rau si totodata un bine, deoarece, dupa un timp, majoritatea se intorc in Romania si investesc. In plus, vreau sa va atrag atentia ca, desi Romania are efectiv un nivel de trai cu mult sub acela al tarilor vecine, ritmul ei de dezvoltare a devenit mai rapid. In iulie, exporturile au atins cifra de 1,8 miliarde de euro. Un record absolut! Incepand din aprilie, dinamica exporturilor o depaseste pe cea a importurilor. Raportul Bancii Mondiale din luna iulie a anului curent confirma aceste rezultate excelente. Pe de alta parte, cresterea se bazeaza si pe consumul care a crescut cu 7,1% in 2003 si a cunoscut o crestere de 9% in primul semestru al anului 2004. In primele opt luni ale anului, vanzarile de automobile, de exemplu, au crescut cu 28% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Mii de romani si-au comandat o Dacia Logan fabricata de Renault. Ma intreb, de altfel, cum s-ar descurca fara aceasta crestere a veniturilor!
Sa nu fie aceasta o dovada ca economia subte-rana functioneaza bine?
Cu siguranta, dar nu numai ea. In ultimii ani, occidentalii, germanii mai ales, au investit in jur de un miliard de euro in constructia de automobile. Am sa va spun un lucru care nu se prea stie. Cutia de viteze pentru anumite tipuri de Mercedes este facuta in Romania. Au crescut, de asemenea, investitiile in tehnologiile informatiei si ale comunicarii. In ultimii doi ani, cifra de afaceri din aceasta industrie s-a triplat. Ceea ce se explica in mare parte prin desfiintarea impozitului pe profit in cazul societatilor din acest sector. Inainte, tinerii nostri informaticieni isi cautau de lucru in strainatate. Acum, mari firme straine vin sa lucreze la noi. Stiati ca Romania este pe cale sa devina unul din primii producatori europeni de softuri?
Aceste performante economice nu sunt totusi contracarate de intarzierile inregistrate in privatizarea marilor intreprinderi publice?
Am depasit acest moment. Aproape 95% din intreprinderile industriale au fost deja privatizate. Ca urmare, Agentia pentru Privatizare a fuzionat cu aceea care administreaza activele statului. Au mai ramas doua sectoare de privatizat. Serviciile publice si productia de electricitate. In vara asta, au fost privatizate doua societati de distributie a electricitatii; de asemenea, compania petroliera PETROM, a carei participare la crearea bogatiei in tara se ridica la 10%, fiind astfel cel mai mare contributor la bugetul de stat. Distributia gazelor naturale este si ea in curs de privatizare.
In 2001, privatizarea sistemului bancar inspira o oarecare ingrijorare, volumul capitalurilor straine investite in Romania fiind foarte scazut. De atunci, acest proces a avansat?
In acest moment, bancile private acopera aproape 80% din piata. Doua treimi din capitalul Bancii Comerciale Romane - prima banca a tarii care detine o treime din piata bancara - au fost privatizate si operatia continua. Pregatim de asemenea vanzarea Casei de Economii si Consemnatiuni.

Comasarea pamanturilor in agricultura pentru a mari productivitatea

La inceputul lui iunie ati incheiat unul din cele mai spinoase capitole ale acquis-ului comunitar: cel al agriculturii, acest sector uitat al reformei. In 2003, cu concursul Uniunii Europene, ati efectuat un recensamant agricol general. Ce concluzii s-au tras?
Trebuie stiut ca agricultura reprezinta 37% din populatia activa si in jur de 15% din PIB. Potentialul este considerabil, numai ca acest sector sufera de pe urma faramitarii gospodariilor si a unei slabe dotari tehnice. Dupa 1989, aproape 95% din terenuri au fost privatizate. Statul a restituit - cum era normal - zece milioane de hectare la sase milioane si jumatate de mici proprietari!
Romania are in cea mai mare parte o agricultura de subzistenta. Va suporta ea socul din 2007?
Ce e drept, randamentul ei scazut este o problema. Ca sa va dau o idee, media este de 37 de chintale de grau la hectar, fata de 70 in tarile occidentale. Cred, insa, ca peste trei ani situatia va fi foarte diferita. Guvernul meu a lansat, cu ajutorul Uniunii Europene, un program ambitios de comasare a pamanturilor pentru a imbunatati productivitatea. Am reusit deja sa concentram jumatate din pamanturile cultivabile in gospodarii mai mari si sper ca peste doi ani acest procent sa creasca la 70 sau chiar la 75%. Programul nostru urmareste si o imbunatatire a structurilor rurale, a serviciilor si dezvoltarea unei filiere de prelucrare agroalimentara integrate. Sunt optimist, desi sarcinile sunt imense. In toamna aceasta am obtinut cea mai buna recolta din ultimii douazeci de ani la cereale, dar si la alte culturi - si credeti-ma ca nu este doar meritul conditiilor climaterice!
Bulgaria a incheiat la inceputul lui iunie negocierile de aderare. Va reusi Romania sa faca acelasi lucru inainte de sfarsitul anului, conform calendarului stabilit de Bruxelles?
Sunt 99% sigur ca vom incheia aceste negocieri cel mai tarziu in noiembrie. Intarzierea noastra nu este deloc alarmanta. Chiar comisarul pentru extindere, Günter Verheugen, a amintit ca Romania nu s-a apucat serios de reforme decat acum trei ani, pe cand Bulgaria a lansat acest proces acum sapte ani. Oricum, nu am depasit termenele.
Ce credeti despre clauza de salvgardare (4) care i-a fost impusa Bulgariei si care ii va fi impusa si Romaniei?
Gandesc ca este normal sa-ti respecti angajamentele. Romania nu are de ce sa se teama de o clauza de monitorizare; este absolut natural.

Cand ceva nu merge cum trebuie, de vina este coruptia

Negocierile cu Uniunea Europeana au traversat in februarie-martie o zona de turbulenta. Romania a fost atacata mai ales in legatura cu tristele sale recorduri in materie de criminalitate financiara, de coruptie si de lipsa de transparenta juridica. Ce raspundeti la aceste critici?
Dezbaterea la care faceti aluzie si care s-a desfasurat in Parlamentul de la Strasbourg, in cadrul Comisiei de afaceri externe, s-a dovedit foarte instructiva. In urma ei am efectuat un soi de audit. Din care a rezultat o lista de 39 de masuri prioritare, insotite de 131 de actiuni concrete care au fost finalizate in iulie. Aceste masuri se refera cu precadere la administratie, la justitie si la agricultura, adica la cele mai sensibile subiecte. Cu ajutorul presedintelui Pierre Truche, care a fost mult timp consilierul meu pe probleme juridice, am pus la punct trei legi foarte importante referitoare la statutul magistratilor, la Consiliul Superior al Magistraturii si la organizarea justitiei.
Sa fie adevarat ca in Romania nivelul coruptiei este mai ridicat decat in alte parti?
Coruptia este un concept foarte general care acopera destul de des un fenomen de nemultumire legata de administratie, de guvern, de oamenii politici, de institutiile financiare, de vecinii de palier sau chiar de propria familie. Cand ceva nu merge cum trebuie, de vina este coruptia! Sper ca sunteti de acord ca este o explicatie cam simplista. Un studiu al organizatiei Transparency International arata ca cel mult 7% din plangerile depuse in Romania au legatura cu coruptia. Conform unui sondaj recent, doar 6 sau 7% dintre persoanele intrebate au avut de suferit nemijlocit de pe urma coruptiei. Majoritatea oamenilor aud vorbindu-se de coruptie prin mediile de informare. Justitia este direct vizata pentru simplul motiv ca, intr-un litigiu, cel care pierde are deseori tendinta sa se victimizeze. Dupa parerea mea, independenta justitiei este legata mai ales de o problema de credibilitate. Combaterea coruptiei trece si printr-o schimbare de mentalitate.
Si totusi, coruptia nu este o fantasma!
Coruptia este, desigur, o realitate! Ce vreau sa spun este ca fenomenul este amplificat sistematic. Ceea ce nu ne impiedica sa privim lucrurile cu toata seriozitatea. Guvernul meu a luat deja masuri foarte importante pentru asigurarea unei mai mari transparente. Astazi, de exemplu, achizitiile publice se fac pe Internet, cu mijloace electronice. Am facut si reforma dreptului de proprietate.

O tara cu 50 de km de autostrada in 14 ani ramane la periferia Europei

Cu toate acestea, Bruxelles-ul v-a reprosat ca nu ati respectat legislatia europeana in materie de achizitii publice, atunci cand ati atribuit un contract pentru constructia unei autostrazi grupului american Bechtel, fara cerere de oferta …
Am explicat Comisiei Europene ca noi am respectat legislatia romaneasca. Evident, dupa ce vom intra in Uniunea Europeana, regulile vor fi diferite; insa, in orice caz, procedura a fost transparenta. Trebuie inteles ca Romania - a saptea tara din Europa ca suprafata si numar de locuitori - este singura care pana nu de mult nu poseda decat vreo suta de km de autostrada. Si aceia datau din 1960! Constructia unei a doua autostrazi a inceput acum paisprezece ani cu o finantare europeana. Gratie eforturilor extraordinare desfasurate in ultimii patru ani, am putut sa inauguram recent un prim tronson de 50 de km. Va spun sincer, pentru mine, o tara care nu-si poate permite decat 50 de km de autostrada in paisprezece ani este o tara condamnata sa ramana la periferia Europei. Va precizez ca am semnat contractul cu Bechtel in decembrie, iar lucrarile au demarat la 15 iunie. Eu inteleg ca intreprinderile europene vor sa lucreze intr-o mai mare masura cu noi si, in ce ne priveste, suntem gata sa le primim. Bechtel va construi 400 de km de autostrada intre Brasov si granita cu Ungaria, dar noi avem nevoie de o retea rutiera de mai multe mii de kilometri! Si suntem dispusi sa colaboram cu toti cei care vor dori sa ne ajute.
Gasiti ca Tratatul constitutional atat de greu adoptat la inceputul lui iunie este satisfacator?
Personal, sunt foarte mandru de el. Pana acum, Uniunea Europeana nu avea o personalitate juridica. Este un rezultat extraordinar, o dovada de vointa politica intr-un moment cand Europa nu este in cea mai buna forma, iar scepticismul pare sa prevaleze. Este evident ca rezultatul alegerilor europene din iunie i-a pus in stare de alerta pe conducatorii europeni. Care au primit mesajul si lucrul acesta m-a impresionat. Ma aflam la Bruxelles si am asistat ore in sir la aceste tratative. Stiti, cand te casatoresti, procedurile de divort intra mai putin in discutie. Conducatorii "celor 25" au inteles care sunt interesele lor comune. Si, pana la urma, vointa lor de a avea o pondere pe scena internationala a contat mai mult decat detaliile tehnice, cum ar fi minoritatea de blocaj. Sa speram ca acest spirit de cooperare va fi durabil. Uniunea Europeana devine o federatie si mi se pare normal ca deciziile sa fie luate cu majoritate calificata. Este inevitabil sa existe reticente. Tarile mici, influentate de Austria, vor sa-si faca auzita vocea si sa fie respectate de cele mari. Cred ca si acest mesaj a fost auzit. Compromisul care instituie luarea deciziilor cu "dubla majoritate" - 55% din state corespunzand la 65% din populatie - mi se pare rezonabil. Pentru Romania, in orice caz, faptul mi se pare mai degraba pozitiv.
La sfarsitul lui mai, la summit-ul de la Mamaia, presedintii a saisprezece tari din Europa Centrala si Orientala s-au aratat preocupati de o eventuala "lehamite" provocata de extindere, dupa integrarea a zece noi membri. Impartasiti aceasta temere?
Aceasta lehamite mi se pare naturala. Fiecare tara are propriile ei dificultati si se teme pentru nivelul ei de trai. Desigur, absenteismul ridicat care s-a constatat la alegerile europene este deconcertant. In Slovacia, doar 17% din cetateni s-au prezentat la urne; in Polonia, 20%! Fara indoiala, in cele mai multe cazuri a fost vorba de un vot-sanctiune. Alegatorii s-au pronuntat mai putin pentru Europa decat impotriva guvernelor proprii. Cred, totusi, ca trebuie reactionat impotriva acestui fenomen de absenteism printr-o mai buna explicare a ceea ce inseamna Uniunea Europeana, rolul institutiilor sale, ponderea ei politica. Am scris si eu o carte, intitulata Quo vadis, Europa?. Este o lucrare pedagogica a carei tinta sunt mai ales tinerii. In curand, Constitutia Europeana va fi si Constitutia romanilor. Ar fi bine sa existe, inca din scoala primara, cursuri despre istoria Uniunii Europene. Le-am expus aceasta idee ministrului Integrarii Europene si ministrului Invatamantului.

Aderarea Ucrainei la UE s-ar putea face peste vreo zece ani

Croatia a fost autorizata sa inceapa in ianuarie 2005 negocierile de aderare. Ea spera sa se integreze in UE in 2007, odata cu Romania si Bulgaria. Dupa parerea dvs., pana unde ar trebui sa se intinda granitele Uniunii Europene?
Cred ca Uniunea Europeana trebuie sa fie o uniune politica, dar si geografica. Prin definitie, ea trebuie sa inglobeze toate tarile europene.
Inclusiv Ucraina, Belarus sau Moldova?
Din ratiuni geostrategice, miza cea mai importanta este Ucraina. Raspunsul depinde de evolutia ei politica si de respectarea, de catre Ucraina, a regulilor internationale. Cu siguranta, aderarea ei nu se va face maine, ci poate peste vreo zece ani... In Belarus sunt necesare schimbari politice radicale. In ce priveste Moldova, viitorul ei nu poate fi conceput decat in cadrul UE. Romania trebuie sa faca totul pentru a ajuta acest proces, numai ca ne va fi mai usor sa actionam ca membru al UE.
Se poate prevedea ca intr-o zi Rusia se va integra in UE?
Rusia este un peste prea mare pentru Europa. Dar cine stie? Daca reuseste sa se democratizeze, poate ca va putea intr-o zi sa se ataseze Uniunii... Cred ca lucrul acesta depinde de ceea ce Uniunea isi propune sa devina.
Si Turcia?
Acum cativa ani am daruit statului roman colectia mea de harti vechi, 700 de harti superbe, care astazi se gasesc adunate intr-un muzeu. Va sugerez sa-l vizitati. Veti descoperi ca Turcia se situeaza in acelasi timp in Europa si in Asia. Necazul este ca nu poti sa imparti Turcia si sa integrezi doar partea europeana. Cu titlu personal, sustin pe deplin aderarea Ankarei.
Dar poate oare aceasta tara musulmana sa se integreze in UE fara sa-si renege identitatea?
Exista Turcia de dinainte si Turcia de dupa Atatürk. Si mai exista si Turcia de dinainte si de dupa Erdogan. Acceptarea acestei tari in UE ar fi un mod de a-i influenta destinul. Nu spunea Daniel Cohn-Bendit ca exista in Europa mai multi musulmani decat belgieni?

Folosirea teritoriului roman pentru baze militare nu are nimic extravagant

Romania a sustinut Washingtonul in momentul crizei transatlantice legate de Irak. Faptul ca nu s-au gasit arme de distrugere in masa si nici dovezi despre o legatura intre Saddam Hussein si Al-Qaida v-a modificat perceptia asupra acestui conflict?
Eu cred ca europenii au subestimat impactul psihologic al atentatelor de la 11 septembrie 2001. Prin interventia lor in Irak, americanii au sperat sa ingradeasca terorismul. Au avut dreptate sa o faca. Dictatura lui Saddam Hussein, aceasta cutie a Pandorei a terorismului, trebuia eliminata. Din pacate, nu au stiut foarte bine sa gestioneze ce a urmat... Cred ca ar fi putut folosi experienta unei tari ca Romania. Dupa caderea dictaturii, noi am organizat foarte repede un referendum asupra noii Constitutii si alegeri. Daca si in Irak s-ar fi actionat in acelasi fel, s-ar fi putut evita transformarea sentimentului anti-Saddam intr-unul antiamerican.
Va veti retrage cei 730 de soldati romani stationati in sudul Irakului?
Dupa atentatele de la Madrid si anuntarea retragerii trupelor spaniole, ziaristii mi-au pus aceeasi intrebare. Le-am raspuns ca a ne retrage soldatii ar fi ca si cum ai intrerupe o operatie chirurgicala in momentul cel mai critic. Il vedeti pe chirurg iesind din blocul operator si spunand ca s-a inselat, ca ar fi fost de-ajuns si o aspirina? Nu, trebuie gasita o solutie politica inteligenta. Americanii au accelerat transferul de putere catre irakieni. Care vor fi in fapt competentele acestui guvern? Inca nu este foarte clar si am impresia ca acest transfer vine cam tarziu. Dar ce altceva se poate face?
Statele Unite se gandesc sa-si paraseasca bazele din Germania si sa le amplaseze in Romania si Bulgaria. Au fost deja demarate negocieri in acest sens?
Am anuntat ca suntem de acord. Acum, decizia apartine presedintelui american si Congresului, care urmeaza sa se pronunte. Stiti, dupa acordurile de la Yalta, Romania s-a gasit decenii in sir in lagarul sovietic; apoi, dupa caderea comunismului, in 1989, a fost prinsa intr-o zona cenusie intre Est si Vest. Era o situatie ingrijoratoare care a facut ca integrarea Romaniei in NATO sa devina pentru noi o miza cruciala. Acum, ca suntem membri cu drepturi depline ai Aliantei Nord-Atlantice, folosirea teritoriului roman pentru baze militare aliate nu mai are nimic extravagant. In plus, este mai logic sa dispui de baze mobile in Romania decat in nordul continentului european. Este limpede ca amenintarile neconventionale nu vor veni din partea aisbergurilor din Oceanul Arctic.

In primul moment nu am dorit sa candidez, ma simt atras mai ales de o functie executiva

La sfarsitul lunii august v-ati anuntat candidatura la presedintie. Care v-au fost motivatiile?

Decizia nu a fost una usoara. Marturisesc ca in primul moment nici nu am dorit sa candidez. Prin formatie, prin caracter, ma simt mai degraba atras de o functie executiva si consideram ca datoria mea era sa duc la capat, in calitate de prim-ministru, proiectele demarate in 2000. Pana la urma, argumentele colegilor de partid, ale apropiatilor mei, m-au convins. Un element determinant in aceasta decizie a fost teama de a lasa Romania, cu mai putin de trei ani inaintea momentului istoric al aderarii la UE, pe mainile celor care, atunci cand au avut puterea intre 1996 si 2000, s-au aratat atat de putin apti in a conduce tara. Fara falsa modestie, guvernul pe care il conduc din 2000 a obtinut mai multe rezultate pe plan intern si extern decat toate guvernele care s-au succedat din 1989 la un loc. Noi am stabilizat tara din punct de vedere politic, social si economic, noi am intrat in NATO, noi ne gasim in pragul integrarii in UE. In ultimii patru ani, am inregistrat ratele de crestere cele mai ridicate din tarile Europei Centrale si de Est. Ceea ce am realizat trebuie continuat si, in calitate de presedinte, voi putea garanta ca Romania va continua sa mearga in aceeasi directie, in acelasi ritm. Acesta este scopul meu, sensul candidaturii mele. Sa continuu cu consecventa actiunea care i-a permis Romaniei sa se desprinda de povara trecutului si sa le ofer romanilor un orizont. Dupa 1989, am avut o cariera politica foarte plina. Am fost ministru de Externe, presedintele Camerei Deputatilor si prim-ministru. Cred ca nu am inselat increderea oamenilor si ca mi-am facut datoria catre tara. Candidatura la presedintia Romaniei este o culme a carierei mele politice si am convingerea ca voi trece acest examen in fata concetatenilor mei.

* Istoric. Cercetator la Scoala de Inalte Studii de Stiinte Sociale si la Laboratorul de analiza a sistemelor politice (CNRS).
** Jurnalista la sectia de politica externa de la Le Figaro.

(1) In urma alegerilor din 26 noiembrie 2000, PSD dispune de 220 locuri din 485 in Parlament, ceea ce inseamna 65 de mandate de senatori (46,42%) si 155 de deputati (44, 92%).
(2) Alegerile legislative sunt prevazute pentru 28 noiembrie, in aceeasi zi cu primul tur al prezidentialelor, pentru care al doilea tur se va tine pe 12 decembrie.
(3) Salariul lunar mediu net in Romania, care este de 145 de euro, se apropie de 300 de euro in termeni de putere de cumparare.
(4) Aceasta clauza stipuleaza ca statele membre ale UE vor avea posibilitatea, la recomandarea Comisiei Europene, sa amane aderarea Bulgariei sau a Romaniei pana in ianuarie 2008, daca exista un "risc serios" ca una sau alta din aceste tari sa nu fie gata "in mod patent" pentru ianuarie 2007.

(Subtitlurile apartin redactiei)

Traducere de Luminita Braileanu
Text aparut in Suplimentul Politique Internationale, nr. 105/toamna 2004