De același autor
În calitate de prim-vicepreşedinte al PDL, d-l Teodor Baconschi şi-a asumat iniţiativa unei hotărâri de guvern privind „înfiinţarea unui muzeu naţional al dictaturii comuniste“. D-sa a identificat sediul viitoarei instituţii: Hala Filaret. Subliniind că Bucureştiul este singura capitală est-europeană unde un asemenea muzeu nu există, ministrul nostru de Externe a sugerat că muzeul ar putea avea „un discurs mai larg“, arătând „suferinţele prin care au trecut şi minorităţile naţionale în perioada dictaturii comuniste“.
Nu există, în Capitală, o astfel de instituţie (există, totuşi, la Sighet un admirabil Memorial al victimelor comunismului şi al rezistenţei); o astfel de iniţiativă nu poate decât să ne bucure..., dar, în acelaşi timp, ne întrebăm dacă, folosind sintagma „un discurs mai larg“, d-l Baconschi nu s-a făcut purtătorul unui mesaj mai îndrăzneţ şi, totodată, mai apropriat.
Comunismul, regim antidemocratic, regim terorist, regim care a avariat profund mentalitatea românească – ce nu parvine încă să se recupereze, douăzeci şi ceva de ani după prăbuşire –, este o parte a totalitarismului, sub care românii au trăit mai bine de o jumătate de secol. Oficial, totalitarismul românesc începe în 27 februarie 1938. În acea zi a fost proclamată noua Constituţie a lui Carol al II-lea care a transformat monarhia constituţională într-o dictatură regală. Ulterior, aservită dictaturii legionaro-antonesciene, apoi doar antonesciene, ambele slujind pasiunile criminale ale lui Hitler, România cunoaşte o tresărire la 23 august 1944. Regele Mihai I şi grupul ce-l înconjura au limitat catastrofa înfrângerii. Dar democraţia, chiar aşa cum fusese, imperfectă, înainte de 1938, nu a fost regăsită. Şi timp de 41 de ani (30 decembrie 1947-22 decembrie 1989), capacul de plumb al comunismului a apăsat ţara.
Nu numai că toate aceste regimuri au fost criminale: au omorât în timpul pogromurilor şi deportărilor evreilor şi ţiganilor, la Dorohoi, la Iaşi, în trenurile morţii şi în Transnistria, dar şi în lagărele de muncă de la Canal şi Periprava, în minele de plumb şi în închisorile bestiale de la Sighet, Aiud, Râmnicu Sărat şi de aiurea. Dar regimurile fasciste, ca şi cel comunist, au corupt profund mentalitatea românească. Ion Antonescu spunea, în Consiliul de Miniştri, ordonând epurarea etnică a Iaşilor, că nu-i pasă că istoria îl va trata de barbar, că nu-i pasă de dezonoarea în care antrenează poporul român. Dar nouă trebuie să ne pese. În afară de obligaţia de-a cinsti în mod egal memoria victimelor, a tuturor victimelor, Muzeul Totalitarismului, cel care ar trebui să se ridice în perspectiva unui „discurs mai larg“, ne va ajuta să înţelegem mai bine cum s-a corupt mentalitatea românească prin regimul de sclavie la care am fost supuşi, prin spălarea creierelor cu ideologii mincinoase, prin pasivitatea pe care dictatura o induce, prin corupţia inerentă oricărui regim în care nu există libertate, iar justiţia este strâmbă. Azi nu mai trăim sub dictatură, dar resimţim profund, ca pe o boală de lungă durată, efectele dictaturii, care ne-a deformat durabil mentalitatea, ne-a făcut cinici, duri, insensibili, toleranţi faţă de cei corupţi şi intoleranţi faţă de nenorociţi, lipsiţi de simţ civic, prea creduli, pasivi, gata să ne lăsăm păcăliţi de cei mai grosolani impostori. Toate acestea se datorează efectelor unui totalitarism de lungă durată care ne-a ruinat caracterul. Între totalitarismele care au stăpânit România există o continuitate organică.
Muzeul Totalitarismului trebuie să fie o lecţie de istorie – cu mijloacele specifice muzeografiei. Trebuie să fie pluralist, obiectiv: unul care să arate cruzimea şi crimele care nu pot fi iertate, dar şi inocenţa celor care au suferit, au pierit. În acelaşi timp, trebuie să expună şi contradicţiile în care au fost prinşi oamenii secolului XX, perversitatea intrinsecă a unora, dar şi marile şi micile laşităţi, confuzia în care i-au aruncat ideologiile de toate orientările. Trebuie avut în vedere că acest muzeu este destinat în primul rând generaţiilor tinere, care au de învăţat pentru a nu repeta greşelile mai marilor lor.
Un astfel de muzeu ne-ar vindeca, trebuie să nădăjduim, de falsele noastre complexe de superioritate, care sunt, de fapt, de inferioritate. Crima, înşelătoria au fost peste tot, iată ce am ajunge să înţelegem. Un astfel de muzeu, bine întocmit, ar fi un instrument de promovare a păcii sociale, al acelei reconcilieri naţionale despre care vorbim atâta fără să facem nici un pas în direcţia ei. Ne-ar pune faţă în faţă cu viciile, dar şi cu virtuţile noastre trecute (rezistenţa la totalitarism), ne-ar permite să iniţiem o creştere a stimei faţă de noi (care nu trece decât prin căinţă, nu prin fixarea rigidă în anumite posturi şi convingeri).
Nu poate fi liber omul care persistă în mod încăpăţânat în prejudecăţi şi în ideologii, prin definiţie false. Şi nu poate fi cinstit cu adevărat, exigent faţă de sine şi de ceilalţi omul care nu este liber. A comemora amintirea terorii comuniste fără a o face şi pentru totalitarismele de dreapta ar crea o asimetrie, perpetuând conflictul latent din societate. Dacă vrem să arătăm că preţuim democraţia, trebuie să condamnăm toate totalitarismele.
Pentru a depăşi sentimentul de umilire care ne sufocă, dar şi pentru a depăşi orgoliile găunoase, trebuie să privim în urmă cu mânie.
Românii au tendinţa să se socotească mai mult victimele istoriei decât subiecţii ei activi. Este adevărat că, în coşmarul veacului, nu noi am iniţiat Răul de pe lume şi a trebuit să-l suferim. Dar tot atât de adevărat este că există grozăvii în practica Răului care sunt ale noastre. Pogromul de la Iaşi din iunie 1941, experimentul (reeducarea) Piteşti din 1949-1952 sunt exemple ale abominaţiei.
Regenerarea morală de care avem nevoie pentru a supravieţui ca popor trece prin cunoaşterea fără menajamente a trecutului nostru recent. O schimbare totală a paradigmei istorice este necesară pentru a ne recupera demnitatea. Un muzeu al totalitarismului – al totalitarismelor – ar sluji şi regenerarea naţională şi pacea socială. //
Citeste si despre: muzeu al totalitarismului, false complexe de superioritate, dictatura comunista, monarhie constitutionala, pasiuni criminale.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/02/Trump si zelenski.jfif)
Comentarii 19
Mara - 08-16-2011
Tot respectul. Va doresc sanatate si toate cele bune.
Răspunderizoaicad.arges - 07-25-2011
(Prezint aici finalul comentariului 5 care nu a intrat). ...Cer scuze anticipat celor ce vor fi socati de de limbajul pe care il voi folosi la adresa presedintelui Romaniei, dar ii asigur ca acest limbaj este indreptatit 1000% de Scrisoarea Nr.16812/27-06-2011, care ii solicita presedintelui sa-si asume o ALEGERE fara echivoc, intre cele doua cadruri democratice, pana la 01-07-2011!...(continuarea in com. postate in 2-07-2011, la adresa http://dumitrurizoaica.blogspot.com/.
RăspundeChitu Constantin - 07-24-2011
De-ar fi, prin comparatie, sa echivalam Raul de azi, al democratiei, cu Raul de ieri, al totalitarismului, al burghezului de azi, nociv in planul moralitatii temporale, cu autocratul de ieri, va asigur ca nu l-ati deosebi pe unul de altul. Nici ce era atunci, prin neomenia statului totalitar in raport cu individul, si nici ce este acum, prin nerusinarea burghezului in raport cu societatea, cu intregul din care presupunem ca fiecare individ isi extrage Binele (daca exista aievea aceasta notiune de bine), nu se potriveste unei notiuni de ordine drepte a societatii. Suntem si noi niste biete fapturi cazute in istorie (cum zicea Petre Tutea), intr-o istorie in care se poate vorbii, se poate critica, se poate misca liber in afara unui cadru imaginar numit granita statului, iar toate aceste binefaceri, de a vorbii vrute si nevrute sau de a misuna pe alte meleaguri continentale sau planetare, le numim, eufemistic si cu emfaza, libertate. Nu cunosc concepte mai relative, in substanta lor, decat cele de adevar si libertate. Eu as propune un muzeu care sa depaseasca timpul si spatiul, atemporale si aspatiale, si care sa reliefeze zbuciumul si chinul omului de la Facere incoace. Aici, in acest muzeu ipotetic, printre inumanitati, la loc de frunte am gasii inchizitia, practicata din prea multa iubire pentru om, barbarismele si faradelegile medievale, indiferenta si egoismul individului plamadit de mintea lui Hobbes sau Locke, crimele nazismului, totalitarismul comunismului s.a. Cu ce-i mai breaz regimul de azi decat cel de ieri, v-as intreba eu, fara suparare? Da, asa e, oameni de atunci era omorati ca in Evul Mediu, fara judecta si fara dreptate. Dar azi, azi lumea e mai umana ? De ce un muzeu al lumii trecute si de ce nu unul al prezentului ? A!, stiu, pentru cei vii nu se construiesc monumente. Trebuie ca regimul de azi sa moara mai inainte sa-i facem o radiografie a imoralitatii si inumanitatii lui, si, doar dupa aceia, sa-i facem un muzeu in care generatiile viitoare, daca vor mai fi generatii viitoare, sa se cutremure de cat de lacomi, de perfizi, de nepasatori, de ipocriti erau parintii lor; parinti ce ce imbatau cu apa rece a iluziilor de libertate sau de democratie; cei ce jonglau ca magicienii cu sensurile si intelesurile cuvintelor. Cat de usor confundau ei egalitatea abstracta a drepturilor (zisa si calitativa) cu inegalitatea concreta a economicului (zisa si cantitativa). Inegalitatea n-ar fi insa raul cel mai mare, fie el si-n secolul 21 in care tocmai am pasit cu incredere si speranta. Exista azi, si eu stiu cazuri reale, nu imaginare, in care oameni concreti, in carne si oase, mor cu zile. De-a valma, parinti si copii, fara munca si fara niciun mijloc de existenta, isi duc amarul cersind pe unde apuca, cautand prin gunoaie, prin ghenele de gunoaie, din nevoia de-a avea macar o paine, fie ea si mucegaita, ca sa existe. Cu ce e mai moral regimul de azi, in care poti murii cu zile, decat cel vechi, in care te omorau pur si simplu. Cu ce e mai um
RăspundeArpad - 07-23-2011
Autorul se foloseste de pretextul acestui muzeu al totalitarismului (bolsevic) pentru a mai trage, de la amvonul domniei sale, un perdaf "fascismului" care, nu-i asa, a terorizat si, daca e sa luam in serios discursul public occidental, continua sa terorizeze Europa. La stanga se poarta si azi un antifascism fara fascisti la care domnul Vianu se aliniaza cu zel. Pustimea consumatoare de echidistanta (dar care n-a trait in mod constient si pe pielea ei nici un totalitarism) ar fi bine sfatuita sa se informeze cam cate muzee ale comunismului exista in capitalele occidentale pe langa cele ale Holocaustului si ale ororilor naziste. La fel si adultii amnezici sau ignoranti. Din informatiile mele nici in Israel nu exista vreun muzeu antibolsevic desi cetateni de origine evreiasca se aflau in "elita" purtatorilor acestei ideologii criminale. In Romania au trebuit chiar importati in vederea "implementarii" societatii socialiste (m-ar bucura sa ma insel si astept cu speranta infirmarea). Informarea publicului despre hecatomba comunista este atat de precara incat multora li s-a sugerat ca e vorba de un sistem bun aplicat mizerabil cand de fapt este exact invers. Aceasta eroare sau, mai bine zis, falsificare a istoriei se datoreaza exact tehnicii pe care o foloseste domnul Vianu. Aici se inchide bucla. Intrebarea este de ce condamnarea comunismului trebuie obsesiv si sistematic contrabalansata. E un reflex pavlovian ?
RăspundeMihai - 07-23-2011
Bucurestii sunt singura capitala est europeana care nu au un asemenea muzeu. Poate pentru ca nu e nevoie. Romania inca s-a desprins prea putin de trecurtul ei comunist, totalitar, ceausist...fie cum o fi. Oricata fervoare ar avea romanii in a inghiti cu forta capitalismul... noi suntem muzeu comunist. Biletele de intare trebuie platite la granita. Ce ridicola e tratata proprietatea (si mai ales "fosta proprietate")! Ce ridicol e privit omul care munceste! Avem o tara in care trecutul, viitorul si destinul celor multi sunt marfa pentru elitele mostenitoare ale vechii nomencalturi. Am vorbit ca un adevarat comunist ?! Oricum,nu e necesar decat sa punem oglinzi peste tot si sa ne amagim ca au trecut 20 de ani gloriosi de demagogie si regim neo-securist. (va cer scuze pentru exprimarea prolixa...cine vrea, intelege...macar ca nimeni nu va ajunge sa citeasca daramite sa inteleaga cele de mine scrise)
RăspundeMirel Horodi - 07-21-2011
Dl. Ion Vianu are perfecta dreptate. Muzeul de la Bucuresti trebuie sa trateze toate totalitarismele care au bantuit Romania dupa 1938. Din comentarii se vede clar ca exista persoane care prefera sa nu se pomeneasca despre legionari, ale caror crime sunt puse tot pe seama comunistilor. Desi perioada cat ei au fost la putere este scurta au facut crime de neiertat si daca n-ar fi fost inlaturati, ar fi continuat pe aceeasi cale sangeroasa. Deci, este necesar ca atat totalitarismele de dreapta cat si cel de stanga, sa fie condamnate in egala masura.
Răspundebaconsky tatal - 07-21-2011
Trece-o noapte și mai trece-o zi, se ascute lupta cea de clase, iar chiaburii se arat-a fi elemente tot mai dușmănoase – cum scria Baconsky tatăl
RăspundeGheorghe Campeanu - 07-21-2011
Animozitatile pina acum de nedepasit din dezbaterile despre trecutul totalitar al Romaniei au nevoie de spirite echilibrate si inclinate catre echidistanta. Ultimele patru paragrafe ale articolului scris de dl. Vianu mi se par exemplare in aceasta directie. Multumesc.
RăspundePeter Dan - 07-21-2011
Dl. Vianu are, ca intotdeauna dreptate pentru ca propunerea sa are la temelie un fundament moral ireprosabil. Dar, simetria, bat-o vina! Aparent tratarea celor doua catastrofe umane ale secolului trecut jeneaza.In loc sa accepte propunerea plina de bun simt si omenie a domniei sale marea majoritate a comentatorilor incearca sa traga patura pe partea lor. Ceea ce pretind este ca o abominatie e mai mare decat alta. Argumentul este absurd pentru ca atat totalitarianismul de dreapta cat si de stanga reprezinta forme absolute ale raului. Orice incercare de a trata problema ca o comparatie cantitativaa gradelor de abominatie este sortita escului.
Răspundeun comunist - 07-21-2011
Mai precis, in iunie anul trecut, ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, care este totodata si presedinte al IDR, a numit-o in functia de director responsabil cu formarea profesionala din cadrul institutului pe fiica de numai 25 de ani a unui important membru PDL din Cluj, Gheorghe Benea , aflat de aproximativ doi ani in fruntea unei alte institutii publice, Compania Nationala “Loteria Romana”. Abia dupa ce Alianta pentru o Romanie Curata (ARC) a descoperit-o in curtea ministrului Teodor Baconschi pe fata tatii, seful de la Loteria Romana, Alexandra Laura-Benea a anuntat ca de fapt se retrasese de cateva zile din concurs. Insa daca acest caz de nepotism nu capata notorietate, probabil ca doamna director de formare profesionala de la Institutul Diplomatic Roman (IDR), care abia dupa numire a incercat sa se formeze profesional, pastra decizia de retragere doar pentru domnia sa. nu inteleg la ce bun un asemenea muzeu propus de tov B. daca exista institutii in care dansul este deja implicat si in care avem mostre foarte bune de totalitarism. marota crestinism vs comunism a dlui B. duce doar catre cheltuirea iresponsabila a banului public pentru Catedrala neamului, iar marota capitalism vs comunism a dlui Andrei Cornea pe care trebuie sa o ascultam plictisiti in discutiile dmnealui cu doamna director tvr alta fosta Stefan Gheorghiu ne vorbeste iarasi de existenta de facto a unor muzee de fapt nuclee ale totalitarismului cu oameni care indiferent de sistemul politic fac tot ce pot ca sa se mentina in cercurile politice.
RăspundePeter Manu - 07-21-2011
"Se exagereaza cu progromuri si alte asemenea" crede Constantin Rotaru. "Alte asemenea" ar fi cei 280.000 de evrei omorati in Transnistria de regimul Antonescu. Existenta unor Constantin Rotaru este dovada cea mai buna ca Dl. Ion Vianu are dreptate.
Răspundedusu - 07-20-2011
uite ,imediat la un articol de bun simtz,apar cei cu:"Ba tu!,Ba tu!,Ba tu!" si ptr ca mi a placut articolul,le ash aminti celor ce vor,ca in Ardeal traia o comunitate germana numeroasa de mai bine de 800ani,care in noul stat, a fost eliminata in totalitate,in mai putzin de 80ani,comunitatea evreiasca cam la fel.
RăspundeRotaru Constantin - 07-20-2011
Domnule Vianu, se exagereaza cu pogromuri si alte asemenea ! Este condamnabila crima indiferent de numarul de victime. Dar a pune semnul egal intre pogromul facut de regimul Antonescu si genocidul urias facut de Ana Pauker & comp. este cred o mare eroare, daca nu este unact deliberat de FALSIFICARE A ISTORIEI !
RăspundeCamelian Propinatiu - 07-20-2011
La Budapesta, de la Szent Istvan-bazilika (un fel de Catedrala Mântuirii Neamului) pâna la Casa Terorii (sediul securistilor) e vreun sfert de ora de mers pe elegantul Andrassy ut. Hala Filaret e si ex-centrica si, ca hala, nici nu are incarcatura istorica antibolsevica, sa faci pelerinaj. Vecina inghesuitului Muzeu Tehnic, perceputa deja confuz ca fosta prima gara a Regatului, ar aminti mai degraba ostilitatea eminesciana ecologista pentru modernitate: si cum vin cu drum de fier, toate cântecele/ pasarile pier. Mult mai potrivit ca Muzeu al Bolsevismului, si guvernul nostru poate orice, ar fi localul ultracentral al fostei Burse, unde inca se mai afla niste carti, ale Bibliotecii Nationale, fara firma azi, candoarea cu care carturarii au pierdut cladirea fiind tot atât de dezonoranta precât neterminarea nici pâna azi a celei ridicate de Ceausescu la Manastirea Radu Voda. Mai rau e ca daca tot sunt bani pentru antibolsevism in regiunile de dezvoltare sudice, inainte de un cam artificial muzeu-institut stau cel putin alte trei prioritati certe ca efect educativ: Memorialul Reeducarii de la Pitesti, Memorialul Canalului Mortii si Memorialul Fortului 13 Jilava. Nu e buna nici comasarea institutionala a specialistilor: comunism, totalitarism, muzeu, rezistenta, exil, revolutie. Aduce deja a Academie Jdanov, cu unitate ideologica de monolit, generatoare de limba de termopan si de adevar definitiv anchilozat.
Răspunderizoaicad.arges - 07-19-2011
Aveti dreptate, dle Vianu! De va fi un muzeu, e bine sa fie al totalitarismelor. Dar nu el, sau alte "reforme", reprezinta prioritati pentru Romania! Prioritatea, si urgenta numarul unu pentru Romania este inlocuirea actualului cadru democratic, care permite minciuna, lacomia, hotia, nesimtirea, iresponsabilitatea, etc. Orice alte actiuni am intreprinde inainte de inlocuirea actualului cadru democratic, cu unul care elimina tarele amintite mai sus, nu va insemna decat ca punem caruta inaintea boilor, ca oamenii fara minte! APEL, catre romanii patrioti, pentru inlocuirea actualului cadru democratic! Dragi compatrioti! Toti cei care doriti, ca voi si pentru copii vostri, sa traiti intr-o lume mai buna, TREBUIE sa stiti ca acest lucru nu se poate intampla in actualul cadru democratic, care permite minciuna, lacomia, hotia, nesimtitea, iresponsabilitatea, etc., in viata publica si politica romaneasca. De aceea, ganditi si sustineti, cu toata forta fiintei voastre, noul cadru democratic, care elimina toate tarele umane mentionate mai sus! Sa analizam defectele “palpabile" ale actualului cadru democratic, care ar dispare din viata sociala odata cu inlocuirea lui: 1. Alegerile sunt transformate in farse, deoarece votul este bezmetic, pentru ca alegatorului nu i se ofera un criteriu OBIECTIV de formare a optiunii de vot! Aceasta situatie conduce la rezultate aberante, alegatorii fiind determinati, prin manipulare, sa voteze impotriva intereselor lor! Tot aceasta situatie antreneaza doua consecinte de neacceptat pentru cei rationali: A). Consuma resurse imense in campaniile electorale; B). Promisiunile electorale, si actiunile de captarea bunavointei electoratului, impovareaza insuportabil bugetele postelectorale (a se vedea cazul Greciei, dar nu numai). 2. Actualul cadru democratic este un “sol" prielnic pentru minciuna, lacomie, hotie, nesimtire, iresponsabilitate, etc., deoarece nu contine niciun “insecticid" impotriva acestor “daunatori" sociali! Aceasta carenta a actualului cadru democratic exacerbeaza practicile de la punctul 1. In anul de gratie 2011, in Romania, exista un inlocuitor al actualului cadru democratic, care elimina deficientele acestuia! Caracteristica de farsa a alegerilor, este anulata de faptul ca alegatorilor li se ofera un criteriu OBIECTIV de formare a optiunii de vot, ceea ce duce la un vot politic, conform cu interesele alegatorului! Daca la conducerea Romaniei s-ar afla politicieni onesti si patrioti, imediat ce ar afla de existenta acestui nou cadru democratic, ar si purcede la analizarea si la implementarea lui! De ce ar face-o? Pentru ca acest nou cadru democratic este benefic Romaniei! Dar la conducerea Romaniei ….. Cer scuze anticipat celor ce vor fi socati de de limbajul pe care il voi folosi la adresa presedintelui Romaniei, dar ii asigur ca acest limbaj este indreptatit 1000% de Scrisoarea Nr.16812/27-06-2011, care ii solicita presedintelui sa-si asume o ALEGERE fara echivoc, intre cele doua cadru
Răspundem - 07-19-2011
Legea lustratiei prin care victimele sa fie repuse in drepturi iar calaii scosi din drepturi ar trebui sa aiba prioritate in fata unui muzeu. Initiativa unui muzeu ar trebui sa vina de la victime si nu de la politruci de doi bani in cautare de pus un "ruj pe porc" ca sa imprumut o expresie populara pe alte meleaguri.
RăspundeDan - 07-19-2011
Cred ca la cele aratate de dvs. trebuie sa se mai adauge si faptul ca toate natiile Globului care au cunoscut dictatura comunista , (pornind de la Legionarii din Romania- cei mai mari comunisti), trebuie oarecum sa lupte pentru castigarea unor drepturi, sa se recunoasca faptul ca au fost nedreptatiti, iar cei ce au "inventat" ideologia comunista sa plateasca extrem de scump. In intreaga Lume exista peste 1 miliard de victime ale comunismului , chiar si al comunismului cu fata umana.
RăspundeVlad Ioan - 07-19-2011
Un asemenea muzeu ar fi, poate, o lovitura de imagine, dar sigur n-ar afecta incapacitatea de responsabilitate a romanilor...
RăspundePeter Manu - 07-19-2011
May the Lord bless you and keep you.
Răspunde