De același autor
Noile amendamente la Codul Penal au împărțit legal, nu numai de facto, România în două categorii de cetățeni: unii, câteva mii de aleși (parlamentari, primari, consilieri), pot lua mită cu impunitate; ceilalți, milioane, nu.
Parafrazând celebra maximă a lui Clausewitz, am spune că, pentru politicienii din USL, politica este continuarea hoției cu alte mijloace. Cum altfel am putea caracteriza evenimentele de săptămâna trecută, când majoritatea a reușit să voteze schimbări fundamentale în noul Cod Penal, în scopul dezincriminării corupției și a conflictului de interese, și a încercat, deocamdată fără succes, să treacă o lege care amnistiază și grațiază delicte de până la 6, respectiv 7 ani, inclusiv pe unele dintre cele legate de fapte de corupție? Și, până la urmă, nici măcar nu este vorba de „alte mijloace“ în mod absolut: căci fuga de ochii presei în parlament, votarea în comisia juridică a Camerei în timpul nopții, apoi încercările disperate ale lui Ponta și Antonescu de a evita răspunderea, în final decizia lui Antonescu de a abandona partida, pentru a salva ceea ce se mai putea salva din imagine – totul amintește de metodele unor hoți prinși în flagrant de poliție și care aplică sănătosul principiu „scapă cine poate“.
Dar e mult mai rău, de fapt, decât o încercare de legalizare a hoției. Noile amendamente la Codul Penal au împărțit legal, nu numai de facto, România în două categorii de cetățeni: unii, câteva mii de aleși (parlamentari, primari, consilieri), pot lua mită cu impunitate; ceilalți, milioane, nu. Un polițist, sau un medic, sau un profesor prinși cu șpagă pot face închisoare; pentru aceeași șpagă (sau una cu mult mai mare), luată în aceleași condiții, un deputat, un consilier sau un primar sunt oameni cinstiți, deoarece, sub pretextul ridicol că nu sunt „funcționari publici“, nu mai există articol de lege împotriva lor. Însuși fundamentul oricărui stat modern de drept - egalitatea înaintea legii – e subminat dintr-o trăsătură de condei.
În aceste condiții este de neînțeles cum au putut crede șefii USL că vor putea duce cu bine la capăt planul lor subversiv. Oricât s-ar fi furișat ei noaptea prin Casa Poporului, presa tot a aflat și scandalul a explodat imediat. Mai ales că au omis ceva sau pe cineva: pe Traian Băsescu. Pesemne, vor fi calculat ei, fiind președintele României, scos și el din categoria „funcționarilor publici“, va putea fi șantajat cu „scandalul Călărași“ sau cu altele. „Scapi și tu de pârnaie de la anul, dacă faci pe mortul și ne ajuți și pe noi să belim DNA și ANI!“, cam așa pare a fi fost târgul implicit propus de bărbații de stat Ponta, Antonescu, Zgonea & Co. S-ar fi cuvenit să-și cunoască omul! Băsescu nu a făcut pe mortul (indiferent dacă are sau nu ceva să-și reproșeze sub raportul integrității)! A denunțat imediat și vehement legislația respectivă, a caracterizat-o în cuvintele cele mai aspre, a declarat că o va retrimite în parlament și, nu ne îndoim, i-a informat imediat pe partenerii occidentali. Aceștia au reacționat prompt și unitar (chiar și Franța s-a alăturat de data aceasta corului de condamnări). Scandalul s-a internaționalizat, liberalii s-au dat la o parte, anunțând că vor vota contra la reexaminare. Lovit din toate părțile, inclusiv de Hannes Swoboda, liderul socialiștilor din PE, Ponta însuși s-a derobat, pretextând că, fiind călător în Africa, ignora întâmplările din parlament.
Planul mai avea un punct esențial: cum era evident că legislația hoțească va fi atacată la Curtea Constituțională (s-a și întâmplat), era imperios necesar să se profite de locul liber lăsat de Iulia Motoc și să fie promovat la CC un om apt să acopere cu argumente juridice orice ignominie. Lucian Bolcaș, vechiul comiliton al lui Vadim, era propunerea optimă în acest ceas de cumpănă pentru borfașii parlamentari. Dar tot Băsescu a tras alarma: Bolcaș e antisemit! Și, pentru a da mai multă greutate acestei afirmații, președintele a declarat că nu va accepta ca ceremonia de depunere a jurământului pentru noul judecător (dacă va fi votat de Senat) să aibă loc la Cotroceni. În îngâmfarea și suficiența lui, Ponta a omis (deși după experiența Șova se cuvenea să nu uite) că Bolcaș, alături de C.V. Tudor, fusese unul dintre negaționiștii care voiau să-l reabiliteze pe Ion Antonescu, răspunzător de uciderea a cel puțin 300.000 de evrei și romi. Rezultatul: un dezastru de imagine și, din nou, un scandal devenit internațional, odată ce propunerea a ajuns comentată în Der Spiegel în termenii cei mai defavorabili conducerii de la București!
Așa stând lucrurile, putem spera (deși încă episodul nu e încheiat) că, și de data aceasta (ca și în vara lui 2012), încercarea de a distruge statul de drept a deraiat.
Dar mai e ceva de spus: acestei încercări i s-a opus Traian Băsescu, care a avut una dintre cele mai salutare prezențe din toată cariera sa (trebuie s-o recunoaștem toți, inclusiv cei care, ieri sau alaltăieri, l-am criticat pentru diferite motive), i s-au opus câteva ONG-uri, o parte a presei, peste 1.000 de manifestanți PMP, duminică, în Piața Victoriei, câteva sute de cetățeni care au semnat un apel al Grupului pentru Dialog Social. În fine, duminică seara s-a mobilizat și comunitatea „Unițisalvăm“ cu vreo 1.500 de oameni în stradă, blocând circulația pe bulevarde și cerând demisia premierului. După luni de eco-apolitism militant, protestele străzii încep, în fine, să ia și o turnură politică. E un început – încă modest. Totuși, Ponta poate să se pregătească de coșmaruri. //