Portretul unui spion

Personajul cel mai enigmatic al comunismului romanesc este Emil Bodnaras. Aventura vietii lui începe într-o iarna friguroasa.

"In ziua de 13 Febr. 1932 Locot. Bodnaras Emilian solicita o permisie si în seara de 15 Febr. 1932 pleaca din Sadagura la Hotin, unde ajunge a doua zi pe la orele 12. Imbracat cu o manta de trupa si cu o caciula în cap, descinde la hotelul «Patria» din Hotin, unde se înscrie sub numele de Locot. Iliescu Gr. din Bucuresti. Dupa angajarea unei camere se coboara în restaurant unde a stat în tovarasia unei femei pana pe la orele 17 cand ofiterul se duce la pichetul de graniceri de la punctul «Cetatea Hotinului».

Aici face o recunoastere a granitei si se intereseaza dela soldatii de paza unde sunt posturile noastre fixe, unde sunt posturile bolsevicilor si în sfarsit, daca ghiata e suficient de rezistenta. Pe la orele 20 s-a înapoiat la hotel unde a facut plata camerei si apoi împreuna cu femeia ce-l întovarasea au schimbat locuinta ducandu-se la hotelul «Dacia». Aci LT. Bodnaras a înstiintat pe patron ca la ora 24 noaptea el va pleca, iar în camera ce a închiriat-o va ramane pana a doua zi dimineata femeia, pe care el o prezentase drept sotia lui. Dupa aceasta s-au retras si pe la ora 23, Locot. Bodnaras s-a coborat din hotel, încredintand unui chelner o scrisoare închisa pentru a o pune la cutia postei. In aceste împrejurari ofiterul a plecat fara sa mai fie vazut de cineva.

A doua zi dimineata patrulele de graniceri inspectand malul Nistrului au gasit un chipiu de Locot. si un toc de revolver, iar pe ghiata se vedea urme ce duceau spre malul stang al Nistrului." "Cercetarile nu au putut stabili daca trecerea peste Nistru a Locot.

Bodnaras a fost înlesnita de cineva si nici nu s-a putut identifica femeia care l-a însotit în preziua dezertarii, deoarece aceasta a doua zi dupa fuga Locot. Bodnaras a parasit Hotinul si plecase fara a i se mai da de urma."

Scrie comisarul regal Palade, însarcinat cu ancheta, iar generalul de divizie Nicolae Teodorescu aproba. Cazul a facut valva printre militari, era fara precedent ca un ofiter sa dezerteze in URSS. Armata se îngrijeste, asa cum ne arata un ordin, sa tina informatia la secret si mai ales sa nu ajunga la presa. "Va rog luati masuri ca presa din capitala sa nu dea publicitatii..."

Sa fi provocat dezertarea ambitiosului ofiter (n. 10 februarie 1904, Colomea, Campulung dupa 1918, absolvent al Scolii de artilerie de la Timisoara la 1 iulie 1927) nemultumirea fata de calificativul primit la notarea anuala pentru anul 1931? I se reprosa "lipsa de tact, betiile si frecventarea unor persoane lipsite de patriotism". Sau, cum se plange chiar Bodnaras într-un memoriu, la 7 februarie, cu numai o saptamana înainte de a trece Nistrul: "sunt înfierat dintr’odata si ca betiv si ca lipsit de iubire de patrie". Ca raspuns, doua zile mai tarziu, colonelul Ioan Rizescu, comandantul regimentului 12 artilerie, în raportul sau catre superiori noteaza slabiciunea pentru bautura, minciunile în diverse situatii, faptul ca l-a dat afara din birou. "Ofiterul este bucovinean, mama este de origine germana si fiind sus la clasificatia din scoala, este cam încrezut", "judecata sa este înca putin copilareasca, iar actiunile fata de cei mari sunt violente", "temperament recalcitrant."

Observa, de asemenea, valoarea de ofiter a lui Bodnaras si dorinta sa de a face cariera. Asadar, Bodnaras, frustrat, a cerut sa iasa la raport la comandantul unitatii, colonelul Ioan Rizescu, pentru a i se explica motivele notarii. La 11 februarie Bodnaras apare în fata comandantului brigazii. Concluzia este ca daca locotenentul isi va schimba comportamenul i se va da un calificativ mai bun. Bodnaras putea fi multumit. Pe 13 februarie cere o permisie. Doua zile mai tarziu, în noaptea de 15 februarie, la Hotin, dispare. Acestea sunt faptele.

Cati ofiteri dezerteaza pentru ca nu au fost notati cum ar fi dorit ei? Bodnaras nu era instabil psihic si nici omul deciziilor pripite. Asa cum arata pasajul de mai sus, dezertarea o realizeaza cu calm, totul pare bine planuit.

Agent dublu?

Bodnaras nu a trecut în URSS din cauza nemultumirii cauzate de superiorii sai.
Mai curand, diferendul, cunoscut în garnizoana, trebuia sa ofere o explicatie plauzibila dezertarii. La 24 februarie 1932 un raport confidential, semnat de comandantul Brigazii a 8-a de Artilerie, nota: "Cauzele cari l-au determinat pe Lt. Bodnaras sa dezerteze în Rusia Sovietica nu pot fi decat un dezechilibru mintal patologic care frapa pe oricine venea în contact cu el. Vesnic nemultumit de situatia sa actuala, se credea un geniu care trebuie sa parvie cat mai repede la gradele cele mai înalte. Nu se jena niciodata sa se exprime în cercul camarazilor sai ca ar vrea sa fie general la rusi sau la chineji.

La aceasta s-a mai adaogat influenta comunista a mediului în care traia si careia firea sa bolnava si predispusa n-a putut rezista. Dupa declararile camarazilor sai nu îi placea sa asculte la radio decat discursurile sovietice de propaganda. Cred ca a avut intentia si a facut spionaj, pentru a servi tara care era idealul vietii sale (Rusia Sovietica), astfel ca a trecut totul sub ochii sai si inteligent si capabil cum era a putut în liniste sa copie tot ce a vrut. Apoi în afara de ce a trimis prin curieri sovietici, a mai luat cu sine la plecare o servieta pe care o tinea la un tovaras comunist si care desigur continea documente importante. Se ducea în directiuni unde se întalnea cu persoane suspectate ca comunisti. A tinut loc de ofiter cu cifru.

Lucra singur în birou asa ca a putut sa ia singur copii de pe ce a vrut, fara sa mai fie nevoie de a da de banuit". A facut spionaj Bodnaras? Fusese recrutat de OGPU înca înainte de a dezerta? Daca da, cand a fost recrutat? Poate înca din Scoala de artilerie? OGPU ademenea în toata Europa tineri capabili. Un exemplu celebru este cel al spionilor englezi Kim Philby, Anthony Burgess, McLean etc., demascati în anii ‘50-’60, recrutati foarte tineri, la începutul anilor ‘30, pe cand erau studenti sau tineri absolventi la Cambridge. Cei recrutati urmau sa strabata ierarhiile militare, stiintifice, politice, de afaceri din tarile lor, sa aiba acces la documente strict secrete, inaccesibile unui agent obisnuit, chiar sa conduca institutii strategice si sa ia decizii. Era un plan pe termen lung, care atunci cand a reusit a avut efecte devastatoare.

De ce a dezertat atunci Bodnaras? El era mai de folos sovieticilor ca ofiter activ în armata romana. Odata ajuns în URSS, se pierdea o sursa pretioasa de informatii. E posibil ca el sa fi fost chemat de sovietici tocmai pentru a se instrui in spionaj si pentru a fi apoi utilizat de sovietici în alte tari. Un om cu pregatire militara si cu educatie germana putea fi foarte folositor într-o Europa tot mai tulbure. Sa fi fost chemat în URSS pentru obligatoriul stagiu de îndoctrinare, pregatire, verificare? Cert este ca în URSS el absolva o scoala de spionaj si devine, daca nu era deja, agent sovietic. Un alt motiv ar putea fi eminenta sa demascare. Bodnaras a înteles ca se deconspirase si se temea ca în scurt timp va fi arestat. Propriul sau comandant, colonelul Ioan Rizescu, scrie în raport ca nu l-a banuit de spionaj. Dar Serviciilor Secrete le-au scapat oare activitatile si contactele lui?

Era URSS pentru Bodnaras o simpla atractie ideologica sau a dezertat pentru ca era afiliat în secret la miscarea comunista, afiliere interzisa de regulamente militare? Vedea Bodnaras URSS ca patria comunismului, locul unde ar fi vrut sa traiasca? Detesta el Romania si regimul politic burghez?

Indeobste comunistii preferau sa se refugieze în URSS din motive ideologice. Intoxicati de propaganda, ei vedeau în URSS viitorul omenirii. Dar existau si diferite motive personale: bani, cariera. Erau persoane de la periferia societatii, aventurieri, teroristi, scapatati, idealisti. Altii, din cauza unor delicte de drept comun sau politice comise în tara lor de origine, doreau sa scape de pedeapsa.

Este Bodnaras un asemenea caz?
Numerosi occidentali au acceptat sa spioneze pentru URSS din motive ideologice, nu pentru bani.

Comunismul romanesc interbelic este legat strans de chestiunea spionajului sovietic. S-a spus ca PCR era o agentura a spionajului sovietic în Romania si mai putin o miscare politica. Stalin organizase o vasta operatie de subminare a regimurilor burgheze, iar Romania era una dintre tinte. Amintesc numai cateva situatii. In 1920, decembrie, un agent, Max Goldstein, plaseaza o bomba la Senat. Explozia face trei victime. In 1924 "revolta de la Tatar Bunar" s-a dovedit a fi o diversiune montata de serviciile speciale sovietice.

Ca raspuns, autoritatile romanesti interzic PCR. O alta operatiune a acelorasi servicii a fost în 1926, cand reusesc sa sustraga planul de mobilizare al armatei romane. In 1931 are loc procesul grupului Paul Solomon-Victor Aradi-Grigore Varzaru, zeci de persoane, ingineri, ofiteri, functionari, oameni de afaceri, romani si straini, acuzate de tradare si spionaj. Etc. Ar fi gresit daca am trata separat spionajul sovietic din Romania de activitatile comunistilor. Dar nici nu trebuie separate complet. Nu toti comunistii erau spioni, chiar daca erau subordonati Cominternului. Nici sovieticii nu aveau interes sa amestece lucrurile si sa riste compromiterea militantilor, implicandu-i în activitati de spionaj. Ramane si chestiunea profesionalismului acestora în obtinerea de informatii secrete, ca si a capacitatii lor de a-si camufla activitatile.

Totusi, oricand un comunist se putea transforma într-un spion, daca i se cerea. (...)