De același autor
Cifrele avansate in culise sau rostite cu jumatate de gura de catre sociologi vorbesc despre un usor avans al PSD+ PUR si exclud posibilitatea unei coabitari. La intalnirea de la GDS de saptamana trecuta, Traian Basescu afirma ca, din datele de care dispune, Alianta PNL-PD se afla in crestere, putand castiga alegerile parlamentare cu 43-45% si ca, de asemenea, el personal va putea asuma un mandat prezidential chiar si in conditiile in care PSD si PUR vor castiga scrutinul legislativ si vor forma guvernul. Intrebat cum anume va putea sa-si exercite mandatul cu un guvern ostil, Basescu a raspuns ca se va folosi de Parlament. Mai precis, a explicat el, daca primul ministru nu va fi disponibil pentru a negocia ameliorarea unor situatii si va refuza sa-l invite pe presedinte la sedintele de guvern, atunci locatarul de la Cotroceni va folosi tribuna Camerelor reunite pentru a cenzura guvernul, prin mesajele la care Constitutia ii da dreptul. Este clar, pe de alta parte, ca, daca Basescu va castiga alegerile prezidentiale si va avea un guvern construit in jurul Aliantei D.A., el va juca rolul de lider al acestei majoritati. Nu va fi, cum el insusi a spus-o, un spectator. Pe scurt: indiferent ce culoare va avea guvernul, Basescu pare tentat de o prezidentializare a regimului. Ce va face insa Adrian Nastase, daca el va fi cel ales presedinte? In ipoteza ca il infrange pe Basescu si ca are posibilitatea sa formeze un guvern cu fortele din PSD, PUR si altii, Nastase va incerca sa joace tot un rol de dirijor. Va avea insa, in acest caz, in Iliescu o contraputere interna, pentru ca actualul presedinte va administra partidul. Iar Iliescu va fi mai interesat probabil sa controleze guvernul cu ajutorul direct al PSD mai degraba decat cu ajutorul majoritatii din Legislativ. Pe de alta parte, este cu atat mai greu de crezut, cel putin deocamdata, ca Nastase ar putea controla situatia daca la alegerile legislative PSD nu ar iesi victorios. O coabitare pare mai dificila pentru el decat pentru Basescu. Iar prezidentializarea regimului ar fi, la randul ei, pusa sub semnul intrebarii. Unele dintre situatiile evocate mai sus ar putea conduce la blocaje constitutionale. Cum experienta democratiei romanesti nu ne ofera motive sa anticipam iesiri elegante din asemenea blocaje, e posibil ca actorii politici parlamentari sa incerce sa evite tensiunile si confruntarile, inevitabile intr-o coabitare. Una dintre solutii ar fi aceea de a forma un guvern de larg consens. Solutia ar fi paradoxala din cel putin doua motive. Primul ar fi acela ca in acest fel s-ar realiza un vis mai vechi al presedintelui Iliescu: visul unui guvern amplu sustinut, la limita format din tehnicieni, care sa gestioneze dosarele dificile ale integrarii. Al doilea motiv este urmatorul: un asemenea tip de guvern ar fi contrar scopului pe care partidele parlamentare si l-au fixat, atunci cand au exploatat la maximum resursele unui sistem de vot proportional pentru a obtine rezultatul tipic unuia majoritar, si anume un sistem bipolar. Un guvern de consens ar rasturna filosofia guvernarii proprie clasei politice de la noi. E greu de crezut ca lucrurile ar putea sta in acest fel. Solutia cea mai la indemana pentru partidele care vor avea reprezentare parlamentara este, probabil, aceea de a construi un guvern minoritar, cu un sprijin discret provenit de la o parte a opozitiei. Fie din partea PRM, fie din partea formatiunilor adversare in campanie. In completarea unei asemenea solutii - repet: cea mai comoda - ar putea figura racolarea sistematica de alesi ai altor partide. Politica aplicata intre 2001 si 2004 de PSD la scara locala ar putea fi transferata in sanul Parlamentului. Fie de catre acelasi PSD, fie de opozantii sai. Atat PSD+PUR, cat si PNL-PD cuprind de altfel posibili alesi care s-au aflat, in momente si contexte diferite, de partea cealalta a frontierei actuale: fosti colegi de partid in FSN sunt imprastiati in cele doua tabere, fosti ministri sau responsabili de rang secund ai CDR se regasesc acum de partea PSD sau PUR.
