Privatizarea Petrom: lamentatii post-mortem

 Un adevarat circ politic se desfasoara de vreo doua-trei saptamani in jurul unei teme pe cat de tragice, pe atat de rasuflate: cat a pierdut biata Romanie prin privatizarea Petrom, asa cum a fost privatizata aceasta cea mai mare companie (fosta) romaneasca. Politicieni de diferite culori se intrec in aprecieri privind dezavantajele pentru partea romana din clauzele contractului de privatizare. Se fac calcule peste calcule care scot in evidenta, pe baza evolutiei cursului actiunilor Petrom in bursa, cat a crescut valoarea companiei dupa ce a fost privatizata si, prin urmare, cat a castigat grupul austriac OMV, cumparatorul, si cat a pierdut statul roman, vanzatorul. Reiese ca grupul austriac si-a si recuperat banii pe care i-a dat pe Petrom, de altfel doar vreo 670 de milioane de dolari, caci restul pana la 1,5 miliarde de dolari, cat se considera ca a fost tranzactia, au reprezentat participari la o majorare de capital, ramanand de fapt in cadrul companiei, adica la noul proprietar. Tot din calcule reiese ca, si daca nu ne-am referi la valoarea bursiera, ci doar la rezultatele economice de piata, OMV este pe cale sa-si recupereze banii avansati, chiar si numai din profiturile deja obtinute. Se mentioneaza, de asemenea, nivelul ridicol de mic al redeventei pe care o plateste OMV statului roman pentru exploatarea resurselor de petrol si gaze preluate in folosinta odata cu compania Petrom si se plange pe umarul Romaniei ca timp de 10 ani aceasta redeventa va ramane, potrivit contractului, neschimbata. Totodata, contractul nu prevede dreptul statului roman de a apela la propriile resurse in caz de forta majora, absenta se pare unica in lume. Cel mai rau, in opinia multora dintre politicieni, ar fi faptul ca OMV a dus rapid preturile la pompa spre nivelurile din Europa Occidentala, intr-o tara in care lefurile sunt de 5-10 ori mai mici si, vai!, statul roman nu mai are capacitati sa intervina si sa faca ceva. Ba, mai mult, unii, fie complet ratutiti, fie complet ipocriti, cer masuri urgente din partea guvernului! Fiti linistiti, domnilor politicieni, guvernul si-a cedat decizia in domeniu si nu mai poate face nimic.

 Unde ati fost insa, domnilor, acum peste doi ani, cand s-au stabilit termenii de privatizare a Petrom, si unde ati fost macar atunci, chiar mai de curand, cand s-a votat - sau chiar ati votat - in parlament contractul de privatizare a Petrom! Unde ati fost, domnule Boc, care va treziti acum sa vorbiti despre cazul in speta ca despre "cea mai proasta privatizare din Romania"? Unde ati fost, domnule Gusa, care aduceti acum critici bine tintite si pertinente, dar, vai!, atat de tardive, la adresa privatizarii Petrom? Mi se pare, in ce va priveste, ca, intr-o prima faza, erati chiar la putere, cum se spune, si stiati mai bine decat altii ce se coace cu Petromul! Unde ati fost, domnule Vosganian, care acum considerati "nejustificate" cresterile de preturi practicate de Petrom?

 Unde ati fost, domnilor politicieni, atunci cand s-au zamislit nefericirile si cand se mai putea face eventual ceva spre a le evita?! Si nu acum, cand totul este degeaba si cand va puneti doar in postura jenanta de viteji dupa razboi!

 In mod insa regretabil, un ziar serios precum cotidianul Gandul isi aroga meritul de a fi declansat lamentatia politicienilor prin publicarea unor calcule care arata pierderile partii romane de pe urma acestei privatizari. Nu ma pot retine de a pune aceeasi intrebare: unde ati fost, stimati colegi, inainte de privatizarea Petrom, cand, daca echipa de la ziarul Adevarul, trecuta ulterior la ziarul Gandul, ar fi pus macar niste intrebari in atentia politicienilor, s-ar fi tras un semnal de alarma, desi poate nu s-ar fi oprit raul sa se produca. Atunci insa totul avea un sens, acum totul este fara rost, caci nu mai este de fapt nimic de facut.

 Chiar nu s-a stiut nimic atunci, chiar nu s-a presupus ce va fi?! N-au existat sesizari?! Sau, fara nuantari, au fost preluate partiturile compuse pe la FMI sau pe la Comisia de la Bruxelles privind privatizarea Petrom, ca si a distributiilor de gaze si electricitate, drept conditii sine qua non ale admiterii in "clubul occidental"?! Sesizari au existat, si inca la momentele potrivite. Semnatarul acestor randuri, care nu are nici autoritatea unui politician si nici pretentia de a-si compara cuvantul cu cel din ziarul Gandul sau din alt cotidian, a facut asemenea sesizari in mod sistematic in mai multe mass-media, inclusiv in paginile acestei reviste. Si, avand in vedere ca aceste sesizari au fost facute inca de la sfarsitul anului 2003 - de cand a pornit efectiv procesul privatizarii Petrom - si au fost reiterate apoi in mod sistematic, nu cred ca puteau pur si simplu sa treaca neobservate, daca, desigur, s-ar fi vrut sa existe ochi de vazut si urechi de auzit!

 Nu este cazul aici de a relua toate aspectele asupra carora am atras fara inconjur atentia, dar tot ceea ce politicieni si colegi de breasla "descopera" acum ca inabilitati de negociere sau clauze inacceptabile au constituit obiect de avertisment in articolele si comentariile mele. Si nu am insistat asupra unor aspecte de detaliu - care, din pacate, si acum post-mortem tin cap de afis! -, ci asupra problemelor de fond, din care deriva si celelalte. De fapt, nici macar acum, cand nu mai este nimic de facut, nu se spune lucrurilor pe nume. Petrom, cea mai mare companie romaneasca, trebuia scoasa de sub administratia directa a statului, dar nu pentru ca privatizarea este vreun panaceu cantat pe la Washington sau pe la Bruxelles, ci pentru ca statul roman s-a dovedit un prost administrator si pentru ca, mai ales, atatia reprezentanti ai clasei politice din Romania roiau in jurul acestei vaci de muls pentru a stoarce fiecare cate ceva de la ea in folos personal, de grup sau de partid. Aceasta nu insemna insa nici instrainarea pe daiboj a exploatarii resurselor de petrol si gaze ale Romaniei si nici privatizarea Petrom neaparat catre un investitor strategic.

Petrom reprezenta una, si resursele de petrol si gaze administrate de Petrom, altceva. Dreptul de folosinta a resurselor trebuia externalizat scump catre noul proprietar strain. Scump si cu dreptul corelativ al proprietarului de a schimba redeventa in functie de situatiile ce vor veni. De fapt, Petrom nu avea nevoie de un alt proprietar absolut care sa-l inlocuiasca pe cel anterior, tocmai pentru ca sa nu mai fie compania la discretia cuiva. Indeosebi necesar la Petrom era un alt management, care sa aduca performanta pentru proprietari. Aceasta cerinta se rezolva prin privatizarea nu catre un investitor strategic (respectiv catre un proprietar cu majoritate absoluta), ci catre un actionariat diseminat, in cadrul caruia nimeni nu detine majoritatea si fiecare (inclusiv statul roman) mentine un cuvant de spus. In atatea si atatea randuri am evidentiat avatarurile privatizarii catre un investitor strategic, adica unul care preia majoritatea si apoi face ce vrea, fiind dreptul lui. Ceilalti actionari, inclusiv statul roman (care detine inca 40%, dar absolut degeaba din punctul de vedere al deciziei) devin, in acest caz, captivi, niste paiate. Majoritatea tarilor foste surate comuniste si-au privatizat companiile petroliere catre un actionariat diseminat! Numai Romania a facut-o catre un investitor strategic, caruia i s-a cedat tot: si decizia, si controlul, si, practic, chiar si resursele, lasate de Dumnezeu Romaniei! De aici vin problemele preturilor la carburanti, in legatura cu care se tot caineaza unii, si altele asemenea. Acum ne batem gura fara rost! Este dreptul OMV de a fixa preturile pe care le doreste! Statul roman, ca actionar minoritar, n-are practic nici un cuvant de spus!

Discutiile actuale sunt tardive. Lamentatiile sunt degeaba. Politicienii bat campii cu agitatiile false despre soarta tarii! Romanii trebuie sa stie ca nu mai este nimic de facut in domeniu. Si ca politicienii, agitandu-se de forma acum, cand nu mai este nimic de facut, incearca de fapt sa-i mai pacaleasca o data, chiar mai urat decat i-au pacalit atunci cand au tacut si n-au facut nimic cand poate mai era ceva de facut!