Responsabilitatea lui Adrian Nastase

PSD nu a pierdut alegerile in campania electorala. Nelinistile si frisoanele de spaima care s-au strecurat printre membrii partidului de guvernamant, in noaptea celui de-al doilea tur de scrutin, nu sunt doar rezultatul unei campanii proaste. Campania electorala a fost prelungirea si desavarsirea unui comportament neschimbat de patru ani. Imediat dupa castigarea alegerilor in 2000, s-a creat printre liderii PSD impresia ca partidul se poate eterniza la putere, ca e de ajuns sa controlezi televiziuni si ziare ca sa fii sigur de orice victorie in indiferent ce alegeri. Premierul Adrian Nastase culege acum, in aceste alegeri locale, rezultatul unei formule de adresare si al unei idei de a face politica deficitare pentru electoratul român. S-a spus deseori ca in alegerile locale alegi omul, nu partidul. Asa a fost poate pana in iunie 2004. De aceasta data, oamenii chemati la vot n-au judecat doar candidatul local, ci si partidul reprezentat.

In cazul PSD-ului, imaginea generala a partidului a avut rolul precumpanitor. Adrian Nastase n-a inteles ca insistenta prin care a fost filmat si aratat la televiziuni, modul sau de a face videoconferinte lungi, plicticoase si bagate cu sila pe gatul alegatorilor români vor afecta si partidul. In aceste alegeri locale, doi lideri au avut cuvantul precumpanitor in stabilirea rezultatelor: Traian Basescu si Adrian Nastase. Fiecare dintre cei doi a imprimat partidului un anumit tip de discurs si de comportament. Traian Basescu a avut o imagine aproape eroica, de om care se lupta cu mainile goale cu un colos care copleseste si zdrobeste. Traian Basescu s-a prezentat (si avea si foarte multe argumente) ca un lider de partid pe care partidul-stat nu-l suporta si incearca sa-l reduca la tacere. Toate persecutiile la care a fost supus Traian Basescu (de la refuzul Consiliului General sa-i sprijine proiectele si pana la interzicerea prezentarii sale la unele televiziuni) au fost folosite in campanie pentru a arata diferenta majora intre partidul de guvernamant si Alianta PNL-PD. Si anume ca PSD, in pofida aerului sau european, nu este decat un partid de imbogatiti pe cai dubioase, care, ajunsi la putere, vor sfida si mai mult electoratul.

Si astfel, memoria gesturilor politice a inceput sa functioneze. Adrian Nastase - pe vremea cand pleca spre Neptun, in vacanta, cu elicoperul. Nastase - pe vremea cand trata opozitia cu cel mai mare dispret si o invita sa-i numere ouale. Adrian Nastase, cel care a tarait luni intregi, nerezolvata, problema ministrului Integrarii Europene, Hildegard Puwak. Atunci a fost un moment decisiv; cine sa te mai creada ca vrei sa urmezi o cale europeana cand ajungi sa tolerezi in propriul tau guvern persoane mincinoase care folosesc privilegiat fonduri europene.

Adrian Nastase are poate cea mai mare responsabilitate pentru rezultatul din alegerile locale. El a imprimat PSD-ului o anumita imagine, pe care fiecare reprezentant al partidului a perpetuat-o la nivel local. O imagine de om care, avand dupa 1990 numai functii de bugetar, s-a imbogatit subit, iar bogatia i-a stricat caracterul.
Toti politicienii din PSD s-au uitat in oglinda si l-au vazut pe Nastase, un chip transferat tuturor, purtat in toate judetele drept garantie a succesului. Insa premierul n-a inzdravenit partidul, din contra, prezenta sa atat de puternica in aceasta campanie, la lansarea multor candidaturi, in spectacole cu multa participare si mult fast trucat, a avut un efect rau asupra partidului. Chiar si acolo unde PSD avea poate un gospodar, un om priceput si dedicat comunitatii locale, care putea castiga alegerile fara probleme, au intervenit bruiajul de la Bucuresti, tonul unei campanii agresive, obositoare, sufocante. Pe zidurile cladirilor nu mai erau candidati, ci masti, asemanatoare si la Oradea, si la Braila, si la Targoviste.

De duminica, 6 iunie si pana duminica, 20 iunie, Adrian Nastase a avut impresia ca mai poate aduce succese partidului. Daca in primele zile de dupa turul intai, cativa lideri PSD (Hrebenciuc, Mitrea, Pascu) au incercat sa explice scorul slab al PSD in alegeri si sa atenueze socul rezultatelor de la consiliile judetene, la cateva zile Adrian Nastase a coborat in arena. Mai relaxat, acceptand intrebari incomode, recunoscand formarea a inca unui pol de putere in România. Dar intre turul intai si turul al doilea premierul a parut la fel de fals, cu o aroganta abandonata fara chef si convingere.

Adrian Nastase n-a stiut sa mobilizeze partidul intre cele doua tururi de scrutin. S-au conceput afise de calomniere a contracandidatilor, pagini, fluturasi. Haosul a fost deplin mai ales intre turul intai si turul al doilea, cand nu se mai vedeau nici o strategie, nici o idee calauzitoare, iar infrangerea PSD era previzibila. Candidatii Aliantei PNL-PD la sectoarele Bucurestiului au castigat pentru ca le-a dat PSD-ul o mana de ajutor prin campania de discreditare. Emil Boc la Cluj a castigat pentru ca a fost cel mai echilibrat candidat, a avut cel mai constant traseu de campanie, fara figuri artistice (datul ochilor peste cap si demisii de parada) ca la Ioan Rus. Iar alte infrangeri in Moldova si in sudul tarii au fost, pentru PSD, cel mai clar indiciu ca populatia, care vota din inertie cu PSD, s-a indepartat acum de el. In acele zone mai sarace, partidul de guvernamant e vazut drept o imagine a ipocriziei: te pretinzi reprezentantul celor multi, dar te gandesti doar la propria ta imbogatire.