Reteaua

 N-ar fi exclus ca eventuala declinare in nemteste a cazului "Voiculescu- Crescent" sa dea ceva care sa rimeze cu dosarul "Schalck-Golodkowski-Koko".
 

 Problema esentiala a României postcomuniste - una tipica oricarei societati post-totalitare, similara, fireste, celor ivite in restul fostelor tari-satelit ale URSS - o constituie ceea ce se poate numi, generic, "reteaua". E vorba de o deasa plasa de raporturi politice, economice, juridice si mediatice alcatuita din fostii ofiteri si informatori ai politiilor politice comuniste, precum si din activistii de partid si demnitarii regimurilor instalate in Centrul si Estul Europei dupa cel de-al doilea razboi mondial. Supravietuind revolutiilor in genere pasnice din 1989, stalpii fostelor regimuri totalitare s-au convertit rapid la capitalism si au inceput sa controleze si sa franeze din fundal tranzitia spre democratie si economie de piata a tarilor lor. Una din parghiile principale la care au recurs in acest scop a reprezentat-o valuta procurata de departamentele speciale ale politiilor politice insarcinate sa furnizeze regimurilor comuniste, din Occident, banii necesari spre a evita firescul colaps economic. Buna parte din aceste fonduri - extorcate, furate, obtinute prin santaj sau propaganda ultranationalista de la emigranti, adunate din afaceri oneroase cu arme, din trafic de droguri sau comert cu refugiati, "vanduti" statelor occidentale (uneori direct din puscariile si lagarele de "reeducare" ale dictaturilor "proletariatului") de regimurile comuniste sau, in beneficiu personal, de unii din ciraci - a fost plasata in conturi secrete. Ofiterii de Securitate sau oamenii lor de incredere, avand acces la ele, s-au bucurat in confuzia generata de miscarile revolutionare din 1989 de sansa de
a-si insusi integral sau partial sumele depuse in aceste conturi. Contactele lor politice si economice in Est si Vest i-au ajutat, in plus, sa-si creeze platforma pornind de la care au spart toate recordurile de inavutire rapida si s-au instalat confortabil, ca oligarhi, la carma unor concerne si-apoi a unor imperii mass-media. Pozitiile economice avansate si controlul exercitat asupra unei parti a justitiei, precum si capacitatea lor de a torpila din fasa orice tentative de impunere a unor legi ale lustratiei ori variante ale  Punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara le-au inlesnit existenta si ascensiunea si le-au conferit o imunitate juridica la care parlamentarii de rand nici macar nu indraznesc sa viseze. Toate acestea explica in mare parte caracterul tardiv al deconspirarii si tragerii la raspundere a celor care nu s-au multumit sa tradeze interese nationale prin colaborarea cu politii politice evident criminale, ci, devalizand inainte de 1989 Occidentul, si-au jefuit cat au putut si patria, dupa caderea Cortinei de Fier.

 Se stie ca, in România, comertul exterior se afla integral in mainile politiei politice. Securitatea controla cu atat mai sever acest domeniu, cu cat era unul dintre putinele de natura sa aduca falimentarului regim comunist sumele in devize, de care avea disperata nevoie spre a supravietui si a garanta demnitarilor sai un trai de lux, in timp ce restul populatiei facea foame si tremura de frig. In RDG, economia functiona ceva mai bine, fara ca setea de valuta sa fie mai mica. In 1966, fiul unui emigrant rus pe nume Golodkowski, adoptat de cetateni germani, avea sa devina secretarul de partid al organizatiei de baza a "Comertului Exterior" redegist. In aceasta calitate avea sa conduca afacerile derulate de Germania comunista spre a stabiliza regimul prin procurarea de devize occidentale. Membru al partidului comunist est-german din 1955, Schalck-Golodkowski avea sa devina ofiter Stasi "cu misiune speciala" un an mai tarziu. Cat de bine s-a achitat de aceasta sarcina speciala (indeplinita ca sef al unui departament numit "Coordonarea comerciala", pe scurt "Koko") reiese din onorurile de care s-a bucurat de-a lungul carierei sale. Avansat la gradul de colonel (general n-a putut deveni intrucat ar fi fost deconspirat), decorat in mai multe randuri, intre altele cu  Ordinul Karl-Marx si titlul de erou al muncii (socialiste, fireste), Schalck-Golodkowski avea sa negocieze cu inalte personalitati politice occidentale. Cu fostul premier al Bavariei si ex-ministru vest-german al Apararii, Franz Josef Strauss, Golodkowski a tratat, bunaoara, transferul in Germania comunista a unui credit vest-german in valoare de multe miliarde de marci, fara de care regimul din Berlinul Rasaritean ar fi implodat poate mult inainte de 1989. Imediat dupa caderea Zidului berlinez, Golodkowski, temandu-se, potrivit propriilor marturii, ca va fi capturat si ucis de propriii sai tovarasi, in baza informatiilor secrete pe care le detinea, s-a refugiat in Occident. Colonelul Stasi s-a predat autoritatilor vest-germane. In 1991, ministrul german al Justitiei, Klaus Kinkel, respingea acuzatiile potrivit carora Schalck ar fi fost protejat de guvernul federal sau de alte oficialitati, spre a nu divulga detalii legate de relatiile sale cu demnitari si firme din Apus. Acuzele fusesera iscate de caracterul lent al investigatiei in dosarul sau. Afirmand ca ar fi lucrat "intotdeauna corect, spre a servi fostei RDG si cetatenilor ei", Golodkowski, instalat intr-o somptuoasa vila bavareza, a scapat o vreme de pedeapsa. In 1991 justitia germana hotara neinceperea urmaririi penale impotriva sa pe acuzatia de trafic de droguri. Cat de complexa s-a dovedit sanctionarea lui penala reiese si din colectia stranie de capete de acuzare retinute in continuare in ancheta privind activitatile sale "de spionaj, evaziune fiscala, frauda, incalcarea dispozitiilor embargoului (NATO) si violarea prevederilor legii militare aliate" (pentru Berlinul Occidental). Profitand de incercarea disperata a vest-germanilor de a evita impresia ca exercita o justitie post-festum a invingatorilor in Razboiul Rece, Schalck-Golodkowski avea sa-si lanseze in anii ‘90 o rentabila intreprindere comerciala. Abia in 1995 va debuta primul sau proces demarat sub invinuirea de trafic ilegal de arme. Condamnat in ianuarie 1996 la un an de inchisoare cu suspendarea pedepsei, ex-colonelul Stasi va fi scutit de aparitia in justitie din pricina unei imbolnaviri de cancer, pentru ca, in cursul aceluiasi an, sa fie condamnat din nou, de aceasta data la 16 luni de puscarie, dar tot cu suspendarea pedepsei, pentru incalcarea embargoului militar. In final, cancerul nu l-a impiedicat pe cel supranumit "tainuitorul sef al RDG" sa publice in anul 2000 o carte intitulata Amintiri germano-germane.

 Evident, in conditiile inghitirii RDG de catre Republica Federala si crearii celebrului  Oficiu Gauck, un soi de CNSAS extrem de eficient, condus energic si in prezent de Marianne Birthler, ofiterii Stasi si turnatorii lor n-au mai putut face fulminantele cariere ale camarazilor lor din restul blocului rasaritean. Dar si in Germania, "reteaua" continua sa existe si sa se manifeste uneori public, profitand intre altele de nepasarea multor cetateni, originari din Vest, fata de crimele monstruoase ale regimurilor comuniste. In România, problema a ramas in tot acest rastimp acuta, data fiind capacitatea Securitatii de a ramane in buna parte intacta sub faldurile SRI si ale altor servicii secrete. Probleme uriase a ridicat si faptul ca securistii si informatorii lor au scapat deopotriva de deconspirare, de legea lustratiei, de un CNSAS abulic, care pare sa fi devenit cat de cat functional abia in ultimele luni, reusind sa evite si eliminarea reprezentantilor "retelei" din partide, concerne, mass-media si justitie.