Romania este "condamnata" la dezvoltare

Domnule Bogdan Baltazar, luna viitoare Romania semneaza Tratatul de aderare la UE. Suntem cu adevarat pregatiti?
Nu apartin scolii de gandire si de actiune care cere sa fim pregatiti pana la ultimul subparagraf de reglementare. Cred ca numai cu un asemenea mers accelerat, impins, inghiontit puteam accede la UE. S-ar putea ca pentru o serie intreaga de firme, de grupuri de interese, pentru o serie intreaga de oameni, aceasta aderare sa fie contondenta, dar parcursul acesta cred ca este cel mai bun pentru Romania. E vorba de a intra in club, de a adera la reguli si de a putea beneficia de sume importante - vorbim de multe miliarde de euro. Deci, desi va fi greu, cred ca este bine sa nu ezitam. Dupa parerea mea, mersul lent, lipsa unei adevarate restructurari industriale, faptul ca s-a mentinut ani de zile, pana spre privatizarea finala a PETROM-ului, peste 60% din patrimoniul national cu proprietate de stat prost gestionata, cu arierate, cu sume neplatite, cu pierderi, care a trebuit sa fie compensate printr-o fiscalitate extrem de dura la adresa oamenilor profitabili si muncitori, a intregii populatii, toata aceasta lentoare extraordinara, politicianista in reforma este clar imputabila mai ales guvernarii 2000-2004, dar si majoritatii premergatoarelor. Au fost ramaneri in urma si inainte, dar asta le-a intrecut pe toate, fiindca era o perioada de conjunctura buna pe plan international si, deci, trebuia sa avem curajul nepoliticianist sa facem ce trebuie. Faptul ca n-am facut ce trebuie ne-a adus in situatia ca la o serie intreaga de capitole - fiindca veneau alegerile, nu?, si trebuia sa fi incheiat negocierile -, aproape pe banda rulanta, in mare graba, sa semnam capitole. Chiar si cu doua saptamani inainte de alegeri am mai semnat vreo 4. Am semnat "ca primarul" capitole foarte grele, foarte importante: ajutoarele de stat, mediul, agricultura, cu influente capitale asupra viitorului Romaniei. Le-am semnat, cum spun englezii, on the dotted line, adica ni s-a aratat unde sa semnam si am semnat. Mersul incet in perioada 2000-2003 si chiar inceputul lui 2004, faptul ca "nu ne-am facut lectiile" a facut ca noi sa nu putem recurge la ceea ce, de exemplu, au recurs fratii nostri mai mari, polonezii. Polonezii au facut vreo 6-7 "crize", adica nu le-a placut ca li s-au oferit perioade de tranzitie scurte (ca pentru asta se negociaza) si au revenit, obtinand perioade de tranzitie mai lungi, in care sa se poata incadra in normele foarte severe ale Uniunii. Unii pot spune ca nu-i intelept, dar e mai usor, e mai suportabil. Deci, polonezii au obtinut mai bine decat romanii, ca sa ne exprimam simplist, dar corect. Noi, pentru ca nu ne-am facut lectiile, a trebuit sa semnam cu ochii inchisi, pentru ca devenise un imperativ, in primul rand electoral. Ca nu a servit... eu sunt foarte multumit ca nu a servit, dar acum ne trezim si cu acest balast de angajamente nenegociabile, pe care trebuie sa le indeplinim.
Cu alte cuvinte, nu suntem prea pregatiti sa intram, dar trebuie sa intram!
Trebuie sa intram, trebuie sa intram. Am dovedit stralucit in acesti 15 ani ca nu suntem in stare ca singuri sa ne impunem temele. Ca le stim! Ce trebuie facut intr-o tara in tranzitie se gaseste, daca vreti, in cursurile cele mai elementare de economie, cum se spune, Economics one. Ne-a spus UE, ne-a spus FMI, stiu economie si ai nostri, nici o problema. Dar nu ne-am facut lectia, n-am putut sa ne adunam in jurul acestor comandamente de asanare a economiei, de introducere a mecanismelor reale de piata. Dar le-am mimat. Deci, e clar ca trebuie sa ne adune altcineva. Acum am intrat in linie dreapta, deja se strange surubul...
Dar oamenii platesc, multi fara sa stie ce.
Va fi traumatic, dar nu se mai poate. Vine un moment cand greselile trecutului se platesc. Mersul "intelept", lent, pe care-l tot predica d-l Iliescu, ne-a adus aici. Lauda ca noi nu suntem cu terapia de soc, cum au fost polonezii, ungurii, ne iese pe nas. Noi eram asa, tihniti, am lasat zeci de mari intreprinderi sa moara intr-un mod metastatic, distrugandu-i si pe altii, neplatindu-si datoriile la stat, la bugete. Asta am facut: am tinut in viata cat am putut de mult structura industriala ceausista aberanta.
Observ acum ca vechea putere o critica pe cea de acum, care este silita sa faca ceea ce ei au semnat.
E normal ca opozitia sa critice actuala guvernare. Ar trebui ca actuala guvernare sa fie mai agresiva si sa arate ce s-a negociat, sa arate ce s-a semnat, sa arate implicatiile, sa arate consecintele negocierilor deja incheiate.

Cota unica de impozitare lasa mai multi bani in buzunarele oamenilor

Cum apreciati aplicarea cotei unice de impozitare? Este subiectul numarul 1 de lamentatii pentru opozitie si de oarece incurcatura pentru actuala putere.
Da, e adevarat, functioneaza o varianta alarmista. Sigur ca pe termen scurt va avea consecinte in planul incasarilor la buget. Si s-a incercat sa fie contrabalansate prin cresterea de la 1,5 la 3% a impozitului pe veniturile microintreprinderilor. Erau de asteptat cresterile de impozit pe dividende, dar ele nu vor aduce cine stie ce. Masura de 10% impozit pe dividende la persoane fizice fusese introdusa in Codul Fiscal si aprobata de vechea guvernare, dar s-a uitat. Un impact ceva mai mare va avea impozitarea dobanzilor cu 10%, dar nicaieri in lume nu sunt dobanzile impozitate cu 1%. Si asa, dobanzile sunt impozitate inca destul de bland. In mod normal, in 2006, vor fi impozitate ca si munca. Munca este impozitata cu 16%, dar ganditorii fiscali spun ca si rentierii trebuie impozitati; cei mai de stanga sustin ca dobanzile trebuie impozitate cel putin cat este impozitata munca. In toate tarile civilizate exista o stransa conlucrare in perioada premergatoare alegerilor intre postulanti si administratia existenta. Cred ca la noi n-a existat aceasta comunicare, fiindca ati vazut ca actuala guvernare pretinde ca niste gesturi electorale - majorari de tot felul, de salarii, de alocatii - nu au fost bugetate pentru 2005. Mie mi se pare firesc sa fi dat actualei guvernari o perioada in care sa intre in probleme si sper ca aceasta perioada s-a terminat. Sper ca, din calculele facute, sa ne putem inchide pe un deficit al bugetului extrem de mic, impus de FMI. Guvernarii anterioare i s-a permis un deficit bugetar de 1,5-2,5% din PIB, in vreme ce actualei guvernari i se impune 0,4-0,5%. Deci s-a strans surubul, si asta in special datorita faptului ca la noi marea problema nu este deficitul fiscal, deci al bugetului, ci este vorba de deficitul cvasifiscal, deci pierderile si gaurile intreprinderilor, companiilor nationale cu capital de stat. Si acelea au crescut enorm sub ochii extrem de intelegatori, din motive politice, ai FMI-ului, care a avut in mod cert o comanda politica sa nu loveasca in plexul guvernarii Nastase. Niciodata FMI n-a mers la cauzele profunde: la lipsa de reforma, lipsa de restructurare...
Acum a devenit FMI mai exigent?
Pai a venit sorocul. Cu politica asta intelegatoare fata de companiile de stat, fata de regii, fata de plata nemuncii a zecilor, sutelor de mii de oameni din aceste companii, am cam ajuns cu funia la par, nu se mai poate.
Dar in total masura asta de 16% vi se pare potrivita pentru etapa in care se afla Romania acum?
Dincolo de niste detalii tehnice, mi se pare un lucru foarte bun; pe de o parte, pentru ca lasa mai multi bani in buzunarul oamenilor. Eu sunt un om cu conceptii liberale si atunci zic ca intotdeauna, cand se poate - nu pentru armata, nu pentru educatie, dar cand poti -, sa lasi omul sa aleaga el cu banii din buzunarul lui, si nu sa aleaga statul pentru el, intotdeauna e mai bine. Si mai e un lucru care se mentioneaza foarte putin si care se va vedea mai ales pe termen mediu si lung: toata lumea se plange acum ca vor fi multi bani care vor alerga dupa putine produse, ducand la inflatie. Se uita insa un lucru: intotdeauna scaderile de impozit, mai ales scaderile de impozit pe profitul intreprinderilor, lasa intreprinderilor sume mai mari pentru dezvoltare. Si atunci, aceasta dezvoltare inseamna oferta de produse. Creand intreprinzatorilor posibilitatea sa dispuna de mai multe fonduri, atunci speranta mea este ca cel putin pe termen mediu va creste si oferta de produse, si atunci inflatia va fi domolita.

De ce e leul atragator?

Leul romanesc s-a ingrasat peste inchipuire. Asociatia exportatorilor a cerut destituirea conducerii BNR pentru ca nu poate gestiona cursul de schimb.
Eu ma mir ca exportatorii au cerut demisia conducerii BNR, cand conducerea BNR, ca sa dea o lovitura de imagine, a cheltuit 600 de milioane de euro, gurile rele zic chiar un miliard de euro, pentru a submina leul. Este clar, Romania este pe drumul de convergenta, de aderare la UE. Toate activele, tot ceea ce inseamna valoare in Romania este, in raport cu UE, subevaluat. O sa-mi spuneti: normal, si salariile sunt mici. De acord. Dar in acelasi timp, piata de capital internationala, in conditiile unei anumite stagnari a randamentelor in Europa Occidentala si in America, este foarte avida de randamente mari. Si atunci cauta tarile emergente. Ce tara e mai emergenta decat Romania, care in doi ani de zile va fi si membra a UE? Deci este clar ca Romania este "condamnata" la dezvoltare, la reusita. Aproape totul este subevaluat in Romania, totul e ieftin in Romania. In majoritatea cazurilor, piata de capital e inca ieftina in Romania si din acest motiv vin fonduri interesate in randament, li se tot spune "speculative". Dar toti speculam. Speculatorii sunt foarte atenti. Ei zic asa: d-le, Romania converge catre UE. Cat costa in Romania un Big Mac? La cursul actual, sa zicem, 2 dolari. Cat costa in Statele Unite sau in Elvetia? In Elvetia costa 6 dolari, in Statele Unite costa 4,80 dolari, sa spunem. Deci, Big Mac-ul arata ca leul este subevaluat. Deci leul va trebui sa creasca, fiindca in mod normal ar trebui ca pe piata internationala preturile tuturor bunurilor care se vand si se cumpara sa fie cam egale. Ale serviciilor nu vor fi, fiindca serviciile sunt greu de exportat sau de importat, dar si aici va exista o presiune de crestere a preturilor. Ca si cel care face coafor, cand trebuie sa plateasca mai mult pe pachetul de tigari, creste si el pretul, desi produsul lui nu este supus comertului international. Si are loc deci o anumita presiune pe cresterea pretului. Fiind subevaluata, Romania este un chilipir. Care-i calea prin care poti sa cumperi lucruri romanesti? Pe leu. Pe piata de capital intri cu leul. In plus, la banci, daca schimbi in lei, ai dobanda de 12%, in timp ce la valuta ai dobanda numai 2%. Iata de ce e leul atragator. Fiindca in cadrul acestei convergente leul se va aprecia - asa cum s-a intamplat in Polonia, cum s-a intamplat in Ungaria - valutele nationale s-au apreciat. Cu tipete, cu greve ale exportatorilor, cu interpelari in Parlament...
Deci nu mai este cale de intoarcere, iar exportatorii trebuie sa-si gaseasca alta formula.
Exact, trebuie sa-si gaseasca alta formula. Dar s-a intarziat! Si de ce revin eu la politica "pasilor marunti" sau a "pasilor inapoi" a d-lui Iliescu si in general a PDSR si PSD? Nu am incurajat sa vina investitorii straini, am tinut mari feude din economia nationala controlate ocult de oamenii nostri. N-a fost transparenta, coruptia a inflorit. Este unul din motivele pentru care investitorii de calitate au venit intr-o mica proportie in Romania. Or, singura solutie pentru a pune in valoare posibilitatile noastre de productie de inalta productivitate si de export este investitia straina. Nu exista alta solutie.
Adica vreti sa spuneti ca investitorii nostri, clientii PSD-ului, ai d-lui Iliescu, cei pe care-i stim cu totii foarte bine, astia n-au lucrat bine?
Nu!
De ce n-au lucrat bine?
Pai n-au lucrat bine, din moment ce o lucrare la stat se contracta la 200 de miliarde de lei, din care costul lucrarii efective, prost facute, era numai 50 de miliarde, si 150 de miliarde erau spagi, nu? Dezvoltarea noastra a fost o dezvoltare mincinoasa, o dezvoltare "macro". Cu cifre globale. In schimb, competitivitatea si productivitatea, care sunt singurele care te tin in competitia internationala, au fost asigurate pana de curand de un leu foarte slab. Cat se mai poate mentine asta? Uite ca nu se mai poate!
Una din explicatiile intaririi leului este ca au intrat foarte multi bani in ultima perioada in tara si ca o parte din acesti bani au intrat de la investitori.
Sunt investitori de portofoliu, deci cei care baga bani in piata de capital, in banci. Pentru aprilie am negociat cu UE liberalizarea contului de capital. Pana acum, strainii aveau voie sa tina banii numai in contul curent. Numai ca, atunci cand li s-a parut Romania interesanta si leul interesant, au creat sau s-au folosit de ceea ce se numeste in engleza special purpose vehicles, deci banci straine au lucrat cu banci locale, au lucrat cu diferite companii, si banii au intrat fara nici o problema. Globalizarea asta si libertatea miscarii capitalurilor este ceva si extraordinar, dar si periculos pentru cine nu e cu unghiile taiate si cu parul pieptanat. Adica pericolul este ca acum intra bani, dar, daca nu vom sti sa gestionam afacerile economice, nu vom strange surubul, cum spunea Calin Popescu Tariceanu, daca vom face cheltuieli nechibzuite, nu e bine. Acum se renegociaza Codul Muncii, unul din cele mai socialiste exercitii ale fostei puteri, ceva de neconceput, aliniat la cele mai proaste si retrograde practici din UE. Daca nu se va progresa in aceste domenii, atunci de-abia apare marele pericol al banilor "calzi", "fierbinti", care vin pentru castig, din aprecierea leului si dobanzi. Problema este sa si tinem acesti bani aici, sa-i folosim bine, datorita faptului ca, in principiu, cand vin bani nu-i nici o nenorocire. Si aici Isarescu spunea bine: pana acum s-a crezut ca ne lipsesc banii. Nu, ne lipseste restructurarea industriala, ne lipseste capacitatea manageriala, ne lipsesc investitii straine de calitate. Singura noastra salvare este sa inspiram incredere investitorilor ca stim sa ne gestionam economia, ca stim s-o strangem in chingi s.a. Vad, de exemplu, ca oamenii zic: d-le, creste impozitul pe terenul agricol de 10 ori. Stiti cat e acum impozitul pe hectar? 11.000 de lei. Va creste la o suta si ceva de mii. Pe hectar! Nu e momentul sa concentram proprietatea agricola? Deci pe un hectar, cultivand capsuni, s-ar putea castiga multe zeci de milioane de lei. Nu pot sa platesc impozit la stat 100.000 de lei pe hectar! Pai atunci, hai domnule, sa mi-l cumpere cineva care are forta, care sa faca agricultura mare, care sa foloseasca ingrasaminte, utilaje s.a.
Da, dar este socant pentru oameni tocmai trecerea asta de la 10.000 la 100.000 de lei, pentru ca pana acum ei au fost captivii unui regim care le dadea cate ceva.
Exact, le dadea firimituri. Ei, trebuie sa rupem pisica! Nu a vrut asta o mica majoritate luminata a acestei tari? Acuma sa ia toiagul apostolic si sa se duca in sate sa-i convinga pe oameni. Nu se poate sa stai cu un hectar de pamant, sa nu faci nimic cu el, decat fan ca sa dai la vaca. Sigur ca vor fi tragedii, vor fi scene din "Morometii"... Numai ca astazi nu mai avem ce sa regretam. Modul de viata de la tara acum este un amestec de pestilenta, de mahalagism, nu cred ca mai avem cine stie de virtuti de salvat acolo.

Calendar intarziat pentru denominare

Ne mai asteapta un soc, pe care vad ca taranii il trateaza cu oarece umor, si anume leul greu. Am vazut in piata 2 lei pentru 1 kg de morcovi. Ei au taiat deja zerourile.
La acest capitol, e patetic cat de intarziata cu masurile este Banca Nationala. S-au intalnit investitorii straini si au spus ca poate ar fi bine sa amane cu doua luni denominarea. Banca Nationala nu e gata. Mai sunt patru luni pana atunci, ceea ce este extrem de putin. Operatiunea trebuie decisa pana la ultimul detaliu, dupa care trebuie prelucrat cu bancile, cu marii manevratori de bani. Va dati seama ca, daca in tot sistemul asta de plati, de exemplu, o banca n-are "softul" pus la punct, soft compatibil cu softurile celorlalti, este un dezastru. Mai sunt probleme. Banca Nationala zice: d-le, eu la 1 iulie bag pe piata, cu cateva zile mai devreme, numai 25% din emisiunea de lei noi. Atunci e o intreaga problema: bancile trebuie sa decida ce bancomate modifica. Asta trebuie sa se stie cu doua-trei luni inainte. Chiar la supermarketuri, trebuie sa-si modifice chiar si sertarele acelea, fiindca trebuie sa tina si bani vechi, si bani noi. Au fost tot felul de discutii; unii au zis ca investesc in automate de schimbat bani. Or, Banca Nationala, asa, trezita din somn, a spus: nu, nu exista conceptul de schimbat bani vechi cu noi. Nu, ei sunt retrasi din circulatie. Deci nu va fi un loc in care bagi bani vechi si-ti iese unul nou. Si in zona euro, cand au aparut "euroii", in ziua de 1 ianuarie - se foloseau de la bancomate cam 10% cat se folosesc in zilele de lucru - ei, in 1 ianuarie 2001 s-a folosit 200% fata de o zi de lucru. Toata lumea a vrut sa aiba banul nou in mana. Dar s-a rezolvat cu planificare, se stia asta, s-au completat bancomatele pe 4 ianuarie, totul a fost in regula. S-ar putea intampla ca BNR sa recupereze intarzierea, dar am niste dubii. Aici nu e vorba numai de prestigiu, e vorba de credibilitatea unei tari si nu cred ca ne putem permite sa amanam.
As vrea sa schimbam registrul. Stiu ca sunteti un bucurestean impatimit.
Sunt. Veti vota la Primaria Bucurestilor pe Vanghelie?
Nu, doamna. Voi vota cu Adriean Videanu, v-o spun de acum. Il si cunosc, e un om de calitate si e un economist foarte priceput. Eu i-am fost bancher pentru TitanMar si Marmosin si este un manager foarte priceput, si un om serios. Insa, sa stiti, parerea mea de om care am dat cu nasul prin alegeri, am trait si in Occident este sa nu subapreciati impactul unui om - cum sunt multi politicieni de astia in Statele Unite, chiar pe la varf - care nu prea stie sa vorbeasca. Deci nu neglijati impactul unui om cu un instinct ce atrage oamenii. Nu uitati ca Vanghelie nu mai era in PSD si a fost ales in Sectorul 5. Problema este daca Vanghelie, cu aceste calitati de om de strada, de om de piata, va reusi sa-si scoata la vot oamenii. Va fi o lupta interesanta. Dar sunt convins ca Videanu va castiga si imi voi intrerupe weekendul la Breaza si, impreuna cu sotia, care intotdeauna voteaza consultandu-ma, vom veni sa votam.
Dumneavoastra ce ziceti de faptul ca d-l Iliescu, presedintele de facto al PSD, spune ca se simte "ca la 45 de ani"?
Eu nu pot sa spun decat ca, desi este, poate, bine pentru el, e foarte grav pentru Romania. Dar sper si ma rog la Dumnezeu sa nu mai poata sa-si etaleze tineretea aceasta virila si navalnica decat criticand din opozitie guvernele, si nu facandu-si-l pe al sau.

Interviu realizat de Rodica Palade