Scoateti calculatoarele din scoli

OK, nu chiar pe toate, dar trebuia sa va atrag atentia cumva, nu? Si sa va reamintesc ca anul trecut pe vremea asta se punea - ce surpriza - de o mare greva a cadrelor didactice, prilej de introspectii dureroase in invatamant. Iata ca, dupa un an, suntem tot acolo. Adoptam astfel si noi acel ritual public de inceput de toamna de inspiratie franceza: la rentreé. Adica un melanj bronzat si energic de sindicate militante, profesori nemultumiti, ministri care promit fara sa stie exact ce, opozitie panicarda de zici ca nu doarme noaptea de grija educatiei, ziaristi impiedicati la limba care relateaza "de la fata locului" ca, ce sa vezi, scoala din comuna n-are canalizare (cum n-are tot satul si aproximativ 15% din Bucuresti, dar asta devine news doar in septembrie). Experti auto-amploaiati se holbeaza, dau sfaturi si spun vorbe pioase despre standarde de excelenta la care e clar ca ei insisi nu se ridica, sefii de sindicat (selectati, se vede, dupa agresivitate, incoerenta si agramatisme tot la doua fraze, adica pe aceleasi criterii ca in politica) descopera ca guvernul n-a alocat cota din PIB etc.

Si, la fel ca anul trecut, sau in cei dinainte, devenim toti radicali si simplisti, adepti ai solutiei finale la criza din educatie. Tot omul, de la presedintele Basescu pana la ultimul parinte care se trezeste pe strada fata in fata cu un microfon TV zbarlit ca un motan, nutreste urmatoarele convingeri progresiste: jos metodele prafuite, sus metodele noi; jos materiile inutile, sus "tehnologiile"; in fine, jos creta si tabla, sus calculatorul. Cu formula asta magica, plus salarii marite corespunzator, Romania va propasi negresit. La elevi nici nu trebuie sa te mai uiti, e clar de ce parte sunt. Daca-i asa, stai si te intrebi, apoi de ce nu se face, soro, mai curand republica?

Absolvent de liceu de mate-fizica, apoi, intre altele, de Politehnica, fara sa fiu deloc tehnofob, mie aceasta viziune asupra reformei educatiei mi se pare profund naiva. Nu ca ar fi ceva subversiv in a avea discutii lejere cu elevii, activitati extra-curriculare si calculatoare cu Internet in scoala, dar aceste zorzoane sunt perfect irelevante pentru calitatea educatiei primite de copii: nici n-o scad, dar nici n-o sporesc. Din cate observ, ca beneficiar indirect al sistemului (adica, parinte), marea problema este alta, simplu de enuntat, dar greu de rezolvat: cum sa incurajam eficienta si calitatea intr-un sistem ramas in esenta socialist, ce rasplateste in mod egal (si prost) pe toata lumea, indiferent cum munceste? Cum sa masuram performanta individuala, pentru a putea deosebi acei profesori care dau copiilor nostri educatie top class, de cei slabi, ca sa putem aseza apoi si stimulentele corespunzator - inclusiv salariile?

Acoperisuri prin care sa nu mai ploua, leafa medie la nivel decent si tehnologie noua sunt necesare, dar nu rezolva chestiunea de fond. Facand din cumpararea de calculatoare, utile fara indoiala pentru cateva sarcini punctuale, mai ales de management, un substitut facil pentru reforma adevarata, nu vom reusi decat sa dam inculturii si actualei prabusiri a standardelor un lustru hi-tech. Experienta din Vest arata ca 75% din timp calculatorul e folosit de copii (dar parca numai de ei?) la activitati irelevante - jocuri, descarcat muzica si chat -, atat la scoala, cat si acasa. Daca nu credeti, intrati intr-un Internet café si uitati-va ce e pe ecrane. Cei complexati de IT au impresia ca, orisicat, copiii macar invata limba viitorului: ce abil se misca ei intre PC, iPod si telefonul mobil cu un milion de optiuni! Nu realizeaza insa ca poti foarte bine sa fii si analfabet, asta nu te impiedica sa jonglezi cu meniurile Windows. E ca la acele exercitii pentru maimute: daca nimeresc cubul in gaura potrivita, cade banana. Cu suficiente banane in cos si timp la dispozitie, maimutelele tinere pot deprinde rutine surprinzator de complexe. Dar prin asta nu devin mai analitice, creative, in stare sa judece dupa un cod de valori sau sa se poarte matur in situatii sociale - adica ceea ce intelegem noi printr-o buna educatie.

Mai aproape de invatamantul superior, chiar discutia cu inovarea, pe care se bazeaza atat de mult agenda Lisabona a UE, trebuie nuantata. Tot mai multe cercetari demonstreaza ca forta economica a unei natiuni e data nu atat de numarul de brevete sau prostioare tehno pe care le scorneste, ci de capacitatea organizatiilor de a absorbi aceste inovatii, indiferent cine le-a produs, si de a le folosi profitabil, precum si de capacitatea societatii de a le consuma (iata de ce, desi Asia de Est nu se mai opreste din inventat, nu reuseste sa ajunga din urma Occidentul in celelalte privinte). Cu alte cuvinte, conteaza si inginerii buni, dar in primul rand antreprenorii curajosi si creativi, plus managerii competenti, iar asta e valabil pentru firme, ONG-uri, institutii publice sau de cultura si arta. Totul functioneaza doar in mijlocul unei societati libere unde dezbaterea e inteligenta si fara retineri. Ma indoiesc ca exercitiul constiincios la automatul de banane creeaza asemenea tip de cetateni, iar noi, superficiali, copiem acum din societatile avansate doar aceasta poleiala lucioasa, nu miezul.

De exemplu, informaticienii romani de azi - nu asa multi, nici asa geniali cum ne place sa credem, ci la nivelul mediu al vecinilor nostri - sunt educati in scoala de ieri, fara calculatoare. Sa vedem ce branza va face generatia de maine, aia crescuta in scoli cu calculatoare. (Ca veni vorba, daca tot ne plac clasamentele, noi inca n-avem o companie de IT precum Skype, pornita de cativa tineri estonieni intr-un apartament, ce a revolutionat intr-adevar domeniul si despre care scrie acum toata presa mondiala de business; eBay tocmai a cumparat-o pentru 4 miliarde de dolari, adica mai mult decat a luat statul roman pe BCR). De fapt, majoritatea parintilor stiu care e adevaratul spil cu calculatorul si asociatele lui (PlayStation, Xbox, s.a.m.d.): acesta a devenit cel mai ieftin si eficient baby-sitter, putand tine copilul ocupat 7-8 ore pe zi, inclusiv pe cel antisocial, cu mult mai putin deranj si mizerie decat vechile pistoale cu apa, piese de Lego sau acuarele. Pramatia in fata unui PC poate da oricand o explicatie onorabila, ceea ce era mai greu cand il prindeai cu prastia in loc de cartea de matematica. Asemenea pretexte se cheama azi "proiecte scolare", dar ce legatura au ele cu educatia adevarata, nu ma intrebati pe mine.