De același autor
Dragii mei prieteni,
Nu știu dacă interesează pe mulți dintre voi examenul de la sfârșitul clasei a opta, dar pentru că n-am vreun blog, ziar sau emisiune TV, vă scriu vouă, poate transmiteți mai departe… Ar trebui să schimbăm ceva, cât încă se mai poate.
Aud mereu discursuri despre cât de bine și de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului și despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral și prințip… De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi și e vina noastră, părinți și profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu știu mult mai multe decât știați voi la vârsta lor…
Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta și la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei și la mulți alții, care, probabil, vor lua note sub așteptările lor și mai mici decât nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune. Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proști decât cei din Occident și că profesorii sunt slab pregătiți, că nu știu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu știți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informații, cu subfinanțarea învățământului, nu cu deșteptăciunea copiilor noștri. Eu cred că guvernanții noștri ne spun „proști” pentru că așa suntem mai ușor manipulabili.
Așadar, copiilor li s-a dat să-și spună părerea despre mesajul unui text liric, la prima vedere – Rânduri pentru Anul Nou, de Minulescu. Textul era mult peste nivelul de vârstă și capacitatea de înțelegere a unui copil de 14 ani, iar eu am în programă o singură oră pe an în care îi învăț să-și exprime opinia în legătură cu o temă oarecare. Cei care fac asemenea subiecte nu știu asta? Textul nu avea prea multe figuri de stil, ca să le poată comenta, lucru pe care copiii l-au învățat. Așadar, viața mea depinde de înțelegerea unui text al unui poet simbolist. De-aș fi avut un pastel, măcar o poezie de dragoste, ceva ce pot „vedea”, înțelege…
Apoi, li s-au dat sinonime… pentru „fiindcă”, copilul a scris „deoarece”, dar și „pentru că”. Numai că această expresie nu apărea în barem și multe profesoare nu au luat răspunsul în considerare, „pentru că e locuțiune”. Baremul ar trebui să epuizeze toate variantele de răspuns, nu să lase profesorul să aleagă. Eu le-am dat punctele, alții nu. La fel, pentru „cer”: în barem apăreau „solicit”, „pretind”, dar, judecând contextual – „Ai auzit ce-ți cer?” –, copilul a scris „vreau”, „te rog”, cum mi se pare și firesc. În fond, nu soliciți de la Anul Nou să fie neprihănit… A rămas, din nou, ca profesorul să aleagă. Eu am dat punctele, alții nu.
Următorul exercițiu le cerea să prezinte rolul virgulei, iar explicația era că apărea „o construcție în cazul vocativ”. Dar mulți copii au scris „construcție incidentă”. N-au luat cele 6 puncte, deși, conform Gramaticii Academiei, pe care cei care fac subiectele n-o consultă, construcția incidentă cuprinde vocative! Se scrie asta, negru pe alb, la pagina 741, vol. 2.
Al treilea item se referea la măsura versurilor. Dacă n-ai numărat corect silabele o dată în viața ta, ai pierdut 6 puncte, mai mult decât valorează singurul exercițiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, în sute de ore…
Și, dacă tot veni vorba, dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru că nu știi să le diferențiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, în aceeași Gramatică mi se spune, la pagina 141, vol. 1, că adjectivele propriu-zise includ și participiile și gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil știe să recunoască adjectivul, prepoziția, dar eu nu pot să-i dau nimic, nici măcar amărâtul ăla de punct, dacă n-a scris „prepoziție simplă”!
La subiectul al doilea apare un text nonliterar scris de Corina Zorzor. I-or fi cerut acordul ca să-i folosească textul? Cerințele nu privesc înțelegerea textului, așa cum ne lăudăm că o facem, având ca model testele PISA, ci, poate, atenția. Foarte mulți copii n-au formulat enunțuri corecte, pentru că au fost induși în eroare de întrebare. Ei, ne mai încurcăm cu chestii de-astea…
La al cincilea item erau două subordonate care puteau fi interpretate diferit. Prima, temporală sau condițională, dar și ultima, indirectă sau de scop. Îmi amintesc scandalul de acum doi ani, când propoziția a fost clar subiectivă, dar s-a corectat, până la urmă, în două feluri. De ce nu și acum? Merge, la fel de bine, „îl încurajează pe cititor la…” ca și „îl încurajează pentru a înțelege”.
Tema compunerii libere a fost nemaipomenită. Cât or fi stat să se gândească la asta? Copilul să prezinte o întâmplare petrecută în timpul participării la o întâlnire cu un scriitor contemporan! Cei mai mulți copii n-au scris cele 10-15 rânduri necesare. S-au întâlnit cu scriitorul contemporan fără nume, celebru, Dan Puric, idolul mamei, Andrei Pleșu/Pleșa, Mircea Dinescul cu fular alb, Andreea Esca, Mircea Cărtărescu, Nichita Stănescu – o ea!! –, dar și cu Mihai Eminescu, Creangă, și i-au pus întrebări și au fost emoționați. Ce-ar fi putut spune mai mult? Am găsit o singură lucrare în care apărea un șoricel la prezentarea cărții marelui scriitor, sedus de mirosul de cașcaval al unei cărți culinare. Vina nu e a lor că nu știu niciun nume de scriitor – unii mai știu –, pentru că cei care apar frecvent la televizor nu sunt scriitorii, oamenii de cultură etc., ci oameni de un cu totul alt gen.
E, așadar, vina noastră, a celor mari, că tolerăm un astfel de sistem și suntem parte a lui, și eu îmi cer iertare față de Cristi, Alberto și toți ceilalți copii „ai mei” că nu i-am învățat altceva, nu știu nici eu ce, care să le fi adus o notă mai mare la un examen atât de important pentru ei. Îmi cer iertare în fața inteligenței lor, a zâmbetului lor, a ochilor înlăcrimați cu care vor privi notele. O să-i privim și pe aceștia plecând în alte țări, care nu-i vor considera proști, ci buni de muncă. Vor fi și doctori, și ingineri…
Și astea n-ar fi decât câteva probleme legate de acest examen. Sper că nu v-am plictisit. Nu-mi spuneți că nu vă interesează, pentru că și copiii voștri o să crească.
Carmen Stoica, profesoară la Școala 99, București
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2016/01/crin antonescu 1.jpg)
Comentarii 19
Alina Popescu - 07-02-2014
@dana Imaginatia poate fi cuantificata, dar legatura ei cu studiul literaturii nu reprezinta subiectul in discutie; in gramatica regulile NU sint deloc precum in matematica, pentru simplul motiv ca limba este un fenomen viu, in continua transformare. In ACEST sens ma refeream la criterii specifice....care nu au nici o legatura cu BAREMUL evaluarii+ aplicarea acestuia; evident ca este inadmisibila nerespectarea unitara a .regulilor aplicarii baremului in chestiunea evaluarii lucrarilor.
RăspundeAlina Popescu - 07-02-2014
@George Sa va explic: un profesor de romana trebuie sa-si invete elevii sa comunice(scris sau oral) , respectind rigorile domeniului in discutie(limba romana) ; evident ca,la rindul sau, profesorul este obligat sa se exprime exemplar, nu are voie sa fie -el insusi- confuz. Am dreptate.
Răspundedana - 07-01-2014
Doamna Alina, eu inteleg ca imaginatia nu poate fi cuantificata, daca vorbim despre literatura, dar trebuie atinse niste puncte, iar daca vorbim despre gramatica, acolo chiar ca sunt reguli clare, ca in matematica. Criteriu "specific" nu inseamna ca lasam la latitudinea celui care corecteaza daca acorda sau nu punctajul, astfel incat daca doi elevi scriu acelasi lucru unul primeste puncte, iar unul nu, in functie de bunavointa celui care i-a controlat lucrarea.
RăspundeGeorge - 07-01-2014
Ce justificare bizara. Poate doamna Stoica nu a vrut sa scrie un text intr-un still "exemplar". Ce înseamnă un stil exemplar mă întreb. - "nu aveti dreptate."
RăspundeGeorge - 07-01-2014
Va multumesc pentru acest articol.
RăspundeAlina Popescu - 07-01-2014
@Doamna Dana, nu mai comparati medicina cu romana, precum face continuu dna Ecaterina Andronescu, cea mult prea mediatizata( "de ce nu procedam ca la fizica"?...se intreaba marea dascalita de la politehnica...); mai bine intrebati-va de ce evaluarile/rezultatele de la matematica sint mereu mai bune decit cele de la romana... si veti intelege ca analizam un domeniu la care criteriile sint specifice.
RăspundeAlina Popescu - 07-01-2014
@Vall Aveti dreptate: si mie mi-a displacut scrisoarea d-nei profesor, melodramatica, dezordonata in idei, cu motivatii bizare( la tv nu apar destui scriitori contemporani???)etc. Desigur ca exista in text si adevaruri(de altfel, foarte vechi si foarte cunoscute - manuale slabe, programe invechite, baremuri de evaluare discutabile....), dar acestea nu scuza deloc @sarmis "stilul"(citat)- care ar trebui sa fie exemplar in cazul unei profesoare de romana! In realitate este "un puseu"(@Scifi) si nu un punct de vedere credibil, bine "organizat"compozitional, apt a produce efecte .
RăspundeScifi - 06-30-2014
Mie mi se pare ca scrisoarea doamnei profesoare are stil, concizie si tinuta. Felicitari pentru initiativa, doamna! Daca mai multi romani ar avea puseuri din astea de initiativa civica, nu am mai fi condusi de mafioti.
Răspundesarmis - 06-29-2014
Stil, concizie, claritate?! Toate pentru o scrisoare al carei scop, din punctul de vedere al mesajului, nu avea cum sa nu atace o formula oarecum patetica, implicata si atasata. Se vede inca din titlu. Tot e bine ca vedeti dincolo de cele trei trasaturi mentionate si prin baremurile de corectare - dar parca-i prea stereotip si metodico-pedagogic sa analizam asa acest strigat protestatar . Ati recunoscut cateva argumente pertinente in scrisoarea-articol. Deci, stilul e prea putin relevant pentru problematica - si nu poate nici el sa explice "brambureala" din sistem (e prea mult spus! Si ar fi prea subiectiva o astfel de apreciere). Haideti sa vedem adevaratele probleme, nu stilul, efectele secundare (meditatiile), ca acestea chiar nu explica mai nimic din ce am vrea noi sa aflam.
RăspundeAdrian Rusu - 06-29-2014
Se formeaza incet-incet un ,,complex al inginerului,, pe care tocmai inginerii nu reusesc sa-l inteleaga. Moftul ,,cacofoniei,, e pura pedanterie. Nu e cacofonie, si chiar daca ar fi...este interzisa in limba literara, nu in flecarerile pe internet. E voie, domnule/doamna Gala.
Răspundedana - 06-29-2014
Ca de obicei, discutia despre ce nu merge bine in tara ajunge- pe o cale sau alta- la medici, se pare ca ei sunt raul suprem de care cetateanul roman nu incape si cu care se compara intruna.
Răspundevalll - 06-29-2014
Nu-mi place scrisoarea doamnei profesoare. Este conceputa precipitat, dezordonat. Nu are stil, concizie, tinuta. E o scrisoare care nu doar reflecta, dar si explica oarecum brambureala din invatamantul romanesc. Cred ca aspectele pe care le semnaleaza privind subiectele si baremul sunt juste. Daca regulile gramaticale, termenii, nu sunt definiti in mod unitar si ii zapacesc nu numai pe elevi, dar si pe cei care alcatuiesc baremul de corectare, daca programa scolara e incarcata si ministerul nu ii desemneaza pe cei mai merituosi profesori ca sa alcatuiasca subiectele si baremul, e grav. Si, se pare ca nici profesorii corectori nu sunt destul de destupati la minte, de stapani pe cunostintele lor incat sa poata depasi neajunsurile baremului. Dar ceeace mi se pare si mai neplacut in scrisoarea asta este disperarea doamnei profesoare, care suna a vaicareala si a dezvinovatire, ca Gloria, Tudor, Lidia, Oana, Cristina sau Andrei nu vor lua zace, ca au muncit degeaba. Supararea legata de punctele gresite sau interpretabile ale baremului o mai inteleg. Dar ca un text e greu de interpretat, ca nu au avut timp alocat ca sa fie invatati sa interpreteze (!) ca textul nonliterar ii poate deruta, iar compunerea e dificila ... Conditiile au fost aceleasi pentru toti elevii iar subiectele grele sunt chiar de preferat deoarece permit elevului sclipitor sa se departajeze de cel doar bun, muncitor, indopat. Profesorii trebuie sa se organizeze, sa nu mai permita politrucilor de la minister si nici chiar celor de la sindicate sa promoveze inspectori aserviti politic, comisii profesionale alcatuite din mediocritati.
Răspundesarmis - 06-29-2014
@Gladiatorul Ideile generale ale analizei facute de d-na profesor Carmen Stoica sunt foarte aplicate si pertinente si lasa loc intelegerii unora dintre prinipalele cauze ale nivelului destul de slab al educatiei noastre. Sunt discrepante importante intre programele scolare si manuale pe de-o parte, si modul de realizare al evaluarilor acestea nationale. Nu stiu cat de bine poate intelege acest lucru un parinte care si-a facut datoria de a se autoeduca intr-un mediu educational din trecut si care mai ia contact cu actualul sistem in mod indirect si filtrat subiectiv prin copilul scolarizat avut in grija, eventual. Mai exista si incompetenta privind deciziile de la varf, apoi deciziile cu iz de vendetta, de genul: vom face un examen de foc, sa ii dam pe toti copiii de pamant pentru a inchide gura sindicalistilor (oricum corupti), profesorilor (oricum umiliti cu salarii de 800-1200 Ron, exceptandu-i pe respectabilii veterani cu vechime si grade, care oricum nu sunt nici ei remunerati echitabil), apoi societatii - care trebuie sa creada ca suntem foarte dobitoci, ca nu mai sunt profesionisti in niciun domeniu. E usor sa dai de pamant un examen: dai un text dificil, care depaseste nivelul de intelegere al majoritatii, ambiguizezi putin sau mai mult cerintele si modul de corectare, etc. Lumea cu minte stie ca profesorul este de fapt cel care este prezent in fata copiilor, ca el ii invata cat poate in conditiile date - dovada se regaseste si in textul de mai sus: toti profesorii au emotii pentru copiii pe care ei ii incurajeaza sa creada in bine si in adevar, in inteligenta si cultura, chiar daca ei stiu cu durere ca acestor copii li se vor da palme in cap foarte devreme. Apoi, meditatiile sunt vechi si omniprezente in orice sistem de oriunde - sa fie putine exceptii, dar si acolo vor fi cei care vor avea dreptul sa opteze pentru o pregatire in particular, care sa le dea siguranta si avant in ce-si propune fiecare. Da, trebuie impozitate, dar si profesorul ar trebui sa poata sa traiasca cu familia lui din salariul de baza - nu e asa, dupa cum stiti. Meditatiile nu au cum sa fie cauza unei situatii atat de dramatice si complexe precum cea din educatie.
RăspundeAlina Popescu - 06-29-2014
@Gala Foarte rau ca nu ati inteles referirea la "unii medici" si mai ales la ingineri din comentariul apartinind @Gladiatorului! Semnalati o cacofonie(inexistenta) si duceti in derizoriu un comentariu bine articulat; intr-adevar este nevoie de modificari profunde in invatamintul national.
RăspundeGladiatorul - 06-29-2014
@ Gala: 1) "Cu care", cacofonie?! 2) Nu ma leg de toti. 3) Frustrat eu?! Da' de unde ati scos-o? In rest, s-auzim de bine.
RăspundeGala - 06-29-2014
Nu am inteles de ce va legati de ingineri si medici.Faptul ca vorbiti corect romaneste este foarte bine,desi aveti o cacofonie in text(cu care),dar asta nu va invredniceste sa faceti aprecieri care denota un pic de frustrare.
RăspundeGladiatorul - 06-28-2014
Interesanta scrisoare, doamna Stoica. Dar va rog sa-mi spuneti daca cele prezentate de dumneavoastra reprezinta cauza sau efectul problemelor invatamantului romanesc. Dupa parerea mea ele nu reprezintza nicidecum cauza metehnelor din invatamant. Acestea sunt doar efectul. Cauzele, indiferent ce mi s-ar spune, se afla in "curtea" profesorilor. Nu, nu a celor de muzica, de desen si de educatie fizica. Nu sunt licentiat dar ma mandresc cu romana pe care o vorbesc si cu care depasesc pe unii medici, ca sa nu mai vorbesc de ingineri. Nu am luat meditatii la limba romana. Tot ce am invatat, am invatat de la o maestra stapana pe materia predata si pe caracter (nu a dat o ora de meditatie in toata cariera). Pai azi este concurs national de meditatii. Romana, matematica, engleza, franceza sunt materii necunoscute in scoli si predate in particular de "marii formatori de constiinte". Am luat meditatii la matematica pentru ca m-am autodeclarat imbecil cu ecuatiile, dar aveam media 7 la final de an si trimestru. Astazi avem o industrie a meditatiilor deosebit de dezvoltata si deloc benefica. Asta este, cred, adevarata cauza a esecului invatamantului din Romania. Avem nevoie de o revizie capitala in invatamant.
RăspundeFelix - 06-28-2014
Tocmai ce ma jucam cu ideea de a ma intoarce in tara. Sa imi expun copilul la asa ceva??
Răspundedana - 06-28-2014
Cel mai revoltator mi se pare ca daca doi copii scriu acelasi lucru, unul primeste punctajul si celalalt nu, in functie de bunul plac al profesorului care corecteaza! Nimeni nu reglementeaza lucrurile astea? De ce nu exista un protocol strict, ca in medicina, ceva de la care sa nu te abati in situatia in care mai multi profesori corecteaza o multime de teze?
Răspunde