Se poate face ceva in fata crizei externe?

Nimeni nu poate preciza cat vor mai dura reverberatiile internationale ale crizei financiare declansate in segmentul de risc inalt al pietei imobiliare din SUA si nici care va fi amploarea acestora. Motivul particular al incertitudinilor in problema il constituie faptul ca aceasta criza a izbucnit intr-un segment extrem de sofisticat al pietelor financiare, cu instrumente complicate si grad ridicat de intermediere si speculatie, care pur si simplu nu exista decat intr-o parte a angrenajului financiar mondial, respectiv pe pietele celor mai dezvoltate tari, si nu in rest. Asta si explica de ce pana acum - sa zicem, intr-o prima faza a impactului international al crizei - tarile mai putin dezvoltate, in particular cele numite emergente, n-au prea fost atinse de turbulentele specifice ale crizei cu pricina. Nu se stie insa daca reverberatiile nu vor depasi zonele cele mai expuse deja atinse. Si, daca da, atunci totul s-ar putea transforma intr-o criza financiara sa-i spunem "clasica", cu risc de generalizare, in care, exact ca in cazurile clasice, cele mai afectate sa devina tocmai verigile cele mai slabe din angrenajul mondial. Faptul intereseaza in mod acut tarile emergente, care au aparut pana acum intr-un fel ferite de intemperiile declansate in SUA, dar care ar putea deveni, in cazul mentionat, principalele victime. Evident, victime fara vreo vina!

Aceste tari ar trebui sa se considere ca se gasesc la cotele de alerta. Avalansa de avertismente cu privire la vulnerabilitatile lor - avertismente care vin acum din partea centrelor financiare internationale (organisme internationale, agentii de rating sau institute de analiza) - pot fi tot atatea semnale de rau augur ca, aflat la stramtoare, capitalul international ar putea cauta o iesire in afara zonelor de unde a izvorat criza. N-ar fi prima data cand cei puternici incearca sa iasa din criza pe seama celor mai slabi.

Romania, ca si alte tari emergente, nu poate decat urmari cu sufletul la gura ce se va intampla in lunile ce urmeaza. Indiferent cum este apreciata cresterea economica obtinuta in ultimii ani - si prea pozitiv nu ar putea fi apreciata, avand in vedere bazarea ei disproportionata pe import si pe activitati in afara economiei reale, ambele aspecte neconferindu-i durabilitate si sustenabilitate -, este neindoios ca Romania a cunoscut o perioada fasta. Astfel incat criza financiara internationala intervine intr-un moment crucial.

Criza externa poate oferi o oportunitate. Continuarea expansiunii, in conditiile in care tarile vizate a fi ajunse din urma lancezesc sau dau inapoi, ar putea grabi recuperari altfel cu mult mai dificile, daca nu imposibile.

Criza externa poate insa tot atat de bine sa taie capul unei Romanii care abia reusise sa-l scoata la suprafata. Vulnerabilitatile economiei din Romania sunt imense. Unele sunt istorice, niciodata "rezolvate" sau macar estompate. Altele - culmea! - sunt tocmai cele create de cresterea economica de tipul celei obtinute in ultimii ani, care a accentuat dezarticularea economiei, prin subtierea sectorului real al economiei si umflarea gogoasei de deasupra acestuia, prin marirea prapastiei dintre productie si consum si care a adancit dezastruos deficitul extern. Toate aceste dezechilibre si dezarticulari nu ar putea fi corectate insa decat tot prin crestere economica. Oprirea acesteia ar fi rapid ruinatoare si totul, de fapt, atarna de un fir de par, caci acesta s-ar putea rupe, daca, in contextul crizei financiare mondiale, capitalul international nu s-ar mai implica in Romania din simplul motiv al vulnerabilitatilor pe care aceasta le prezinta.

Criza externa ca oportunitate sau, dimpotriva, nesansa este pentru Romania o problema reala, concreta. Incotro va inclina balanta depinde de Dumnezeu, de modul in care criza financiara internationala se va derula in continuare. Este esential daca reverberatiile crizei vor ramane in spatiul select al sofisticariilor financiare de unde aceasta a izvorat sau se vor extinde in zonele financiarului "clasic", sa-i zicem rudimentar, devenind periculoase, prin generalizare, tocmai pentru cei slabi, fara vreo legatura cu sursele crizei.

Oricum, nu prea depinde nimic de Romania. Cel putin prin faptul ca aceasta a dovedit clar ca nu este in stare sa-si croiasca vreun drum, totul fiind lasat la voia intamplarii si fiind rodul unor conjuncturi, si nu al vreunei strategii!

Romania nu a reusit nici sa-si disciplineze expansiunea, spre a n-o lasa sa dezarticuleze economia, nici sa se pregateasca economic cand i-a fost bine pentru atunci cand ar putea sa-i fie mai rau si deci cu atat mai putin ar putea acum, in fata unei crize internationale cu care nu are nicio legatura, sa faca ceva pentru a valorifica oportunitatile si sa evite nesansele perioadei. Ar fi un ghidonaj prea fin, care depaseste total capitalismul clientelar din Romania.