Pe aceeași temă
Ateneul Român a devenit, duminica trecută, pentru câteva minute, scena de unde au fost rostite câteva adevăruri despre viitorul economiei ţării, adresate atât cabinetului reşapat din Palatul Victoria, cât şi actorilor politici. În esenţă, nimic nu poate înlocui o politică bugetară prudentă şi coerentă, au spus, la unison, atât şeful Băncii Centrale Europene (BCE), Jean Claude Trichet, cât şi Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR).
Mesajul are greutatea lui, deoarece la Bucureşti o remaniere a dus la schimbarea ministrului de Finanţe, ceea ce a produs îngrijorare de la Bruxelles la Washington. Reacţia pieţelor financiare a predat politicienilor două lecţii. Prima a fost aceea că ministrul Finanţelor este omul cheie din orice cabinet, cu atât mai mult cu cât schimbarea survine înainte ca ţara să aibă un buget pentru anul viitor. A doua lecţie este că, atunci când o ţară se află sub aparatura de resuscitare a economiei, manevrată de Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi de Uniunea Europeană, orice schimbare de guvern îngrijorează, deoarece consumă timp, iar ritmul în care faci reformele este un element esenţial pentru ca o economie să-şi revină din colaps.
Aniversarea a 130 de ani de existenţă a BNR poate fi un pretext minunat care să justifice, elegant, pentru calmarea pieţelor financiare internaţionale, prezenţa la Bucureşti a echipei de negociatori a FMI, însă coincidenţa şi febrilitatea agendei lui Jeffrey Franks arată clar că Fondul vrea să se asigure că noua echipă pune osul la treabă. Pe agenda noului ministru al Finanţelor se distinge prioritatea alcătuirii proiectului bugetului de stat pentru 2011, acompaniat de aceea a bugetelor pe următorii ani.
De altfel, Gheorghe Ialomiţianu a declarat pentru revista 22 că strategia bugetelor multianuale a fost transmisă deja ministerelor, pentru ca acestea să-şi formuleze propriile bugete de cheltuieli, finalizarea bugetelor multianuale fiind o chestiune care se va rezolva cu maximă urgenţă. Deocamdată, esenţial este faptul că strategia nu include modificări în fiscalitate, spune Ialomiţianu. Deci nu ne aşteptăm la majorarea impozitelor şi taxelor.
Nici în chestiunea taxării drepturilor de autor şi a convenţiilor civile nu se va modifica pragul actual, de 16,5%, susţine noul ministru al Finanţelor, care ne-a explicat că informaţia potrivit căreia fiscalitatea pe munca profesiilor liberale ar putea fi majorată până la 35% este interpretarea unui document de lucru, care a fost analizat în trecut, însă care nu va fi aplicat. „Singura modificare pe care o vom face este aceea anunţată, a plăţii unice, la un singur ghişeu, iar suma contribuţiilor va reprezenta 16,5% din veniturile încasate din contractele de drepturi de autor sau din convenţii civile. Ceea ce a apărut în presă a fost o variantă de lucru, care nu va fi aplicată“, ne-a declarat Ialomiţianu.
Este de aşteptat ca Ministerul Finanţelor să-şi schimbe strategia de împrumut, deoarece actuala formulă, în care dependenţa excesivă de piaţa internă creşte costul finanţării deficitului fiscal, este o povară care accentuează criza. Franks a declarat, de altfel, că în viitor finanţarea deficitului se va face cu obiectivul atingerii unui echilibru între costuri şi maturitatea titlurilor de stat, ceea ce indică faptul că România va ieşi în pieţele internaţionale de capital. Pentru asta este nevoie însă ca tensiunile politice să se atenueze, deoarece ele pot mări artificial costurile împrumuturilor. Este posibil ca desantul echipei FMI să aibă şi un scop de negociere cu actorii scenei politice româneşti a unei perioade de calm, fără de care economia ţării nu iese din recesiune.
Tot pe agenda ministrului Finanţelor se va găsi şi schiţa negocierilor pentru un nou acord cu FMI, aşa cum a sugerat Franks, care va avea rolul de plasă de siguranţă. „Guvernul României şi-a exprimat interesul pentru un nou aranjament, însă este prematur să discutăm deoarece mai sunt mai multe luni din actualul acord. Vom negocia cu guvernul şi pe măsură ce se apropie de final actualul acord“, a spus Franks. Deşi nimeni nu dă prea multe detalii despre acesta, este de aşteptat ca România să încheie un acord cu Fondul de tipul celui parafat de Polonia, în care instituţia financiară deschide o linie de creditare pentru ţara noastră, din care autorităţile de la Bucureşti să ia bani doar în caz de necesitate. Deocamdată, perspectiva anului viitor este înnegrită de nevoia de a plăti echivalentul a peste 13 miliarde de euro doar pentru împrumuturile anterioare ajunse la scadenţă, din care doar costul dobânzilor este de 2 miliarde de euro.
Deocamdată, orice strategie economică trebuie să ţină seama de faptul că România nu a abandonat proiectul de a adopta moneda unică europeană, deşi încă nu este clar dacă o va putea face respectând calendarul iniţial. Ideea a răzbătut atât din discursul lui Isărescu, cât şi din cel al şefului BCE.
Trichet a vorbit pe scena Ateneului şi despre importanţa păstrării independenţei băncii centrale. Unii analişti au interpretat acest mesaj în registrul, oarecum jos, al păstrării salariilor angajaţilor BNR la acelaşi nivel, în dezacord cu politica generală de austeritate impusă tuturor salariaţilor din spaţiul public. Ar putea fi însă un mesaj pentru politicienii care visează un scenariu unguresc, în care am putea alunga Fondul, cu acordul lui cu tot. Într-un asemenea scenariu, singura şansă de a plăti salariile şi pensiile este tiparniţa de bani a băncii centrale. S-a mai întâmplat asta în anii 90, iar consecinţele au fost dramatice pentru România şi s-ar putea spune, cu o oarecare îndrăzneală, că acestui tip de strategie economică obtuză îi datorăm faptul că suntem cei mai săraci dintre europeni.
Nici zgomotul comentariilor politicienilor, nici furia sindicatelor nu pot repune economia pe un drum sănătos, dimpotrivă, toată această agitaţie face victime, a lăsat să se înţeleagă Isărescu.
„Ori de câte ori dezbaterea publică coboară din câmpul înfruntării libere între ipoteze ştiinţifice corect fundamentate în ringul argumentelor gălăgioase sau de autoritate, indiferent de rezultatul imediat, în ultimă instanţă, se produc victime la toate nivelurile societăţii“, a spus Isărescu.
Într-adevăr, tensiunile politice şi sociale au paralizat aproape orice iniţiativă de reformă care ar fi putut emana dinspre Palatul Victoria, ceea ce s-a resimţit prin menţinerea unui cerc vicios al risipei. Presiunile politice şi sociale au creat o imagine de nesiguranţă şi au provocat mărirea costului la care statul s-a împrumutat pentru a-şi plăti facturile, urcând astfel, inutil, datoria publică. Astfel, în plină criză, statul se vede nevoit să cheltuiască o mare parte din banii pe care-i ia din piaţa financiară pentru a-şi achita împrumuturile.
Nu este doar vina zgomotului politic, ci şi a unei dubioase strategii de finanţare pe termen scurt a deficitului fiscal, centrată excesiv şi primejdios aproape numai pe piaţa internă. Acest comportament păgubos, de a pune un petec pe datorie de dragul de a avea bani mâine, pentru salarii, dezvăluie şi nesiguranţa celor de la Trezoreria statului privind încasările bugetare. A devenit clar că Ministerul Finanţelor nu are capacitatea de a alcătui scenarii complexe care să prezinte o radiografie a economiei, asupra căreia are totuşi o privire de ansamblu. Deocamdată, singura privire lucidă spre viitorul economiei ţării o aruncă specialiştii din banca centrală.
Deşi pare o tehnicalitate, faptul că statul se împrumută excesiv doar din piaţa internă, pe termen scurt, face victime colaterale. În primul rând, menţine un nivel înalt al dobânzilor pe piaţa bancară internă, cum am mai spus. Victimele în acest caz sunt toţi clienţii băncilor, cărora li se măresc dobânzile.
În al doilea rând, obiceiul poate pune o presiune asupra inflaţiei, aşa cum s-a mai întâmplat în anii 90. Suntem toţi afectaţi de creşterea preţurilor.
Nu în ultimul rând, coagulează energiile şi banii băncilor, canalizându-le spre o singură direcţie, amânând astfel momentul în care acestea reiau finanţarea firmelor şi a populaţiei. Este mult mai simplu, mai sigur şi mai puţin costisitor să finanţezi statul decât să rişti banul pe afacerile cuiva. //
* * *
Franks: acordul continuă
Jeffrey Franks consideră că remanierea guvernului nu va aduce schimbări importante ale politicilor economice şi nu va influenţa negativ costurile de finanţare a deficitului bugetar. Declaraţia sa este menită să injecteze calm în pieţele financiare, deoarece România pregăteşte lansarea unui împrumut în euro în luna viitoare, urmând ca în anul 2011 să iasă mai consistent pe pieţele externe, pentru finanţarea deficitului.
Tănăsescu: Ialomiţianu e corect
Noul ministru al Finanţelor cunoaşte problemele complexe ale ministerului pe care îl conduce nu doar din perspectiva informaţiilor pe care le avea ca membru în comisia de specialitate a parlamentului, ci ca practician, deoarece a condus multă vreme Direcţia de Finanţe Publice din Braşov. Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, ne-a spus că a colaborat bine când conducea Ministerul Finanţelor. „E un finanţist corect“ spune Tănăsescu.
