De același autor
„Statele Unite ale Europei“ – să fie aceasta soluţia radicală şi finală la criza actuală şi la cele care se anunţă? Vorbele aruncate, nu demult, de preşedintele Băsescu ne pot face să reflectăm. Ideea nu e nouă, desigur, iar zilele acestea ea pare a fi susţinută mai ales de unii economişti, precum Robert Mundell, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1999, care a declarat, cu ocazia unei conferinţe a „nobeliştilor“, ţinută pe insula Lindau de pe lacul Konstanz, că „Europa trebuie să meargă înainte spre un echivalent al Statelor Unite“.
Logica e simplă: s-a ajuns prea departe pe calea integrării – moneda euro, spaţiul Schengen, Parlamentul European, integrarea fostelor ţări comuniste etc. – pentru a se mai putea da înapoi. Dacă desfiinţăm „Europa“ ne paşte revenirea la taxe vamale în interiorul UE, limitarea circulaţiei dintre state, revenirea la sistemul vizelor pentru Europa Centrală şi de Est, desfiinţarea fondurilor europene – pe scurt, la naţionalismul economic şi politic care a generat catastrofele europene din trecut. Deja vedem cum Danemarca sau Spania încearcă să introducă excepţii în ceea ce priveşte controlul frontalier, într-un caz, şi libertatea pieţei muncii, în celălalt. În plus, pentru ţări ca România, asta ar însemna şi dispariţia presiunilor pentru modernizare administrativă, pentru reformă în justiţie şi pentru respectarea drepturilor omului şi a democraţiei. O desfiinţare sau o reformare „în jos“ a Uniunii este inacceptabilă.
Dar nici statul pe loc, se pare, nu mai e cu putinţă. Devine tot mai clar că, în absenţa unor mijloace de constrângere, statele din zona euro tind să nu respecte Pactul de stabilitate. Atunci când Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania, Italia, Franţa au deficite mult mai mari decât ar avea dreptul, e evident că euro nu se poate simţi bine. Există o disproporţie între o politică monetară comună, controlată de BCE, şi politici fiscale naţionale, pentru care este responsabil fiecare guvern naţional şi fiecare parlament naţional. Într-un sens mai larg: nu poţi continua prea mult pe drumul unei integrări economice viabile şi fiabile atât timp cât, din punct de vedere politic, Comisia Europeană şi Parlamentul European rămân subordonate, de facto, Consiliului European, adică guvernelor naţionale. Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune.
Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă.
Nu se poate? E o utopie, un vis? Aşa vor spune mulţi. Se va vorbi despre riscul nivelării şi uniformizării culturale. Dar diversitatea culturală şi naţională europeană nu are niciun motiv să fie afectată de un sistem (con)federal mai mult decât este afectată de actualul sistem, ci, dimpotrivă, ea poate fi încă mai bine protejată. Vor profita ţările puternice, precum Germania sau Franţa? Nu mai mult decât acum, deoarece şi ele va trebui să renunţe la o parte mare a suveranităţii naţionale. Dimpotrivă, cred că ele vor avea mai mult de pierdut sub raportul orgoliului şi vanităţii naţionale decât ţările mici, care şi aşa s-au consolat cu o relativă pierdere a suveranităţii. Nu vor accepta niciodată ţări, precum Franţa sau Germania, să nu mai fie suverane? Dacă elitele politice vor dori-o, vor accepta. Problema este ca aceste elite să aibă şi curajul, şi determinarea să voiască proiectul şi să-l pună în practică.
Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Va trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, va trebui să dispară pur şi simplu. Alţii, din alte departamente, va trebui să fie reduşi ca număr, responsabilităţi şi venituri (directe sau indirecte). Nu le va fi chiar aşa de rău celor rămaşi, dar sigur că unii vor suferi în vanitatea rănită şi în veniturile împuţinate. De aici şi o mare parte din rezistenţa lor la schimbări.
Dar nu e şi aşa destulă birocraţie europeană? Tocmai neclaritatea instituţională actuală măreşte birocraţia, care ar deveni în mai mare măsură inutilă într-un sistem (con)federal clar şi bine ierarhizat. În fond, Statele Unite sunt mai puţin inutil birocratizate decât UE.
Şi, în fine, obiecţia fundamentală: niciodată o asemenea diversitate, fondată pe istorie şi tradiţie, precum cea europeană, nu va putea fi înglobată într-un stat unic şi democratic, fie el şi federal sau confederal. Răspund că n-avem încotro şi trebuie deci să încercăm. Ceea ce ştim sigur este că trecutul e trecut, iar prezentul devine imposibil. Însă, în privinţa viitorului federal, de unde ştim de pe acum că şi el e imposibil, când putem acumula argumente şi pro, şi contra, câte vrem? Simplu: fiindcă unii dintre noi aşa credem. În ultimă instanţă, a judeca fezabilitatea sau utopismul unui proiect politic viitor e o afacere de credinţă, în mare măsură. Lucrurile stau în felul în care se exprima cândva Theodor Herzl despre ideea sionistă: „dacă o vreţi, nu este o poveste.
Dacă nu o doriţi însă, ea este şi rămâne o poveste“. //
Citeste si despre: Statele Unite ale Europei, utopie politica, deziderat strategic, optiune politica, avantaje economice.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/04/foto pag 6 interviu.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2019/07/Ursula von der Leyen.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/01/Trump.jfif)
Comentarii 10
Salomeea - 09-02-2011
Fara extinderea competentelor federatiei, aceasta va ramane o companie care apara intereselel unei plutocratii.
RăspundeSalomeea - 09-02-2011
Federatia functioneaza dupa logica unei firme. Nu are de-a face cu acele competente societale, care vor ramne tot o povara a guvernelor locale. Daca UE va deveni o entitate politica va trebui sa se ocupe si de aspectele sociale, pentru a impaca cearta economicului cu cea a politicului. In caz contrar, aceasta federatie ,va consfinti un regim plutocratic, asa cum am comentat deja.
RăspundeSalomeea - 09-02-2011
Statele Unite ale Europei sau legitimarea actualei plutocratii
Răspundekiril - 09-02-2011
E prea tarziu pentru alte "State Unite" indiferent ale cui, iar Europa exista deja in forma actuala. Reformarea in jos a fost chiar intrarea Romaniei, inainte de criza, cand orice extindere parea a fi avantajoasa. Criza va testa actuala structura si nu cred ca Romania va depasii aceasta incercare numai pentru ca "s-a ajuns prea departe pe calea integrarii".
RăspundeChitu Constantin - 09-01-2011
De pierdut, cu siguranta, ca tot satele mici vor pierde. Nu-mi inchipui ca Germania sau/si Franta sa nu negocieze alcatuirea aceste federatii europene potrivit interesului tarilor lor. Totul se invarte, azi, in aceasta Uniune Vamala Europeana, numita eufemistic Uniunea Europeana, in jurul monedei unice. Nefericirea e ca stabilitatea acestei monede e amenintata de dreptul guvernelor, deocamdata suverane, in alcatuirea bugetelor si a deficitelor lor. Fondurile structurale reprezinta o latura secundara a problemei financiare. Pilonul subred al actualei forme asociative, europene, in esenta ei o asociere vamala, il constitue dreptul guvernelor la fiscalizare si, prin asta, dinamitarea stabilitatii monetare. Problemele astea de libera circulatie sau de libera exprimare, de multi-culturalism si alte asemenea aspiratii colective si individuale, n-au decat o miza secundara. Miezul disputelor si al dilemelor europene de azi il constituie moneda si fiscalitatea care-o ameninta. Daca se incearca crearea unui stat federal europen, fiscalitatea devine o problema, sau un drept, al acestui virtual stat. Dar un drept presupune si-o obligatie. Cand dobandesti dreptul de fiscalizare, trebuie sa-ti asumi si obligatiile ce decurg din aceasta prerogativa statala. Ori, asta inseamna ca viitorul guvern federal european sa-si asume protectia sociala, plata pensiilor, sanatatea publica, functiunea de invatamant, apararea, functiunea de securitate si de ordine publica s.a.m.d. Inteleasa astfel, problema e in defavoarea statelor mari ale Europei. Pentru statele mari, europene, varianta optima e cea de acum; adica de uniune vamala; situatia in care statele mari se misca, printre cele mici, ca lupul intre oi.
Răspundem - 08-31-2011
Din perspectiva globala, Europa este o tara care nu este inca unificata, dar aceasta unificare nu se va face prin unformizare ci prin diversificare. Uniformizarea in Europa nu are o baza sociala ca in America - marea masa nu v-a respecta o legislatie fara specific local. A te lua dupa un impostor care nu stie pe cine sa imite intra la categoria plata cu ora.
Răspundesanda sanda - 08-31-2011
"Va trebui sã se consoleze mulþi parlamentari" "unii, precum cei de la externe sau de la armatã, va trebui sã disparã pur ºi simplu" "Alþii, din alte departamente, va trebui sã fie reduºi ca numãr" Stimate domnule Cornea, constat cu regret, din perlele de mai sus, ca sunteti un agramat. Cat despre aceasta exprimare: "În fond, Statele Unite sunt mai puþin inutil birocratizate decât UE" , cred ca frizeaza pleonasmul, daca nu cumva intalnit si contrariul, adica state util birocratizate
RăspundeArpad - 08-31-2011
Dupa observatiile mele Europa s-a mutat, la propriu si la figurat, in America. Europenii au fost aceia care au constituit "nucleul dur" al Statelor Unite transformandu-le intr-o tara a libertatii, in puterea mondiala care este astazi dar mai ales intr-o natiune, lucrul cel mai important. Intre timp Europa geografica si-a urmat linistita somptuosul declin ajungand astazi un corp economic distrofic, fara cap, fara suflet politic. Ma intreb in ce cred cei ce si-au pus speranta in Uniunea Europeana. Proaspat intratii, e de inteles, sunt plini de interes, asteapta ei insisi, incapabili de miscare, ajutorul mult visat, precum castigul la lotto, in sintonie cu mentalitatea asistentiala emanata de aceasta Ileana Cosanzeana tomnatica si, pe alocuri chiar zbarcita, cu pretentii de primadona. Rarele ei clipe de trezie sunt ocazionate doar de placerea rautacioasa de a huidui Statele Unite, sosite cu infuzia de oxigen la patul pacientei. Infuzie inutila, de altfel. Trecute sunt vremurile Uniunii Carbunelui si Otelului cand cateva state, cele mai laborioase si mai civilizate, au hotarat sa-si desfiinteze frontierele comune, fara frica de borfasi; regulile de convietuire nu mai trebuiau precizate pentru ca la cunostea si le respecta fiecare de veacuri. Erau reguli comune dar nu impuse si controlate (pardon, monitorizate) de Bruxelles. In proiectia spengleriana, politic incorecta desigur, continentul nostru se afla in perioada cezarica tarzie: invaziile barbare, apararea din ce in ce mai anevoioasa a frontierelor, coruptie endemica, incert si spalacit amestec de obscurantism cu credinte exotice. Huntington e o Cassandra. Care State Unite ale Europei ?
Răspundejudex - 08-30-2011
Analiza plina de bun simt, dle Cornea...Diversitatea europeana nu poate avea loc intr-un cadru proiectat de purtatorii de manecute cazati zilele astea la Bruxelles (N.B.: si nici nu cred ca acestia sunt, de fapt, actorii principali), nu cu mult mai priceputi - desi ceva mai cinstiti - decat omologii damboviteni. Din acest motiv, cel mai pagubitor lucru pentru Ro este practica unui europenism de periferie, incarcat de complexul de inferioritate al elitei noastre politice si culturale. In schimb, procesul de insailare a unui cadru economic comun acceptabil pentru viitoarea entitate pare pe un drum bun, chiar daca vedem azi doar brazdele viitoarei recolte. Din acest punct de vedere, as retine doar ca pagubele produse tarii de coruptia interna sunt mult superioare crizei importate odata cu adoptarea capitalismului. Una peste alata, SUE pare singura cale de modernizare accesibila Ro in acest moment.
Răspundevlad - 08-30-2011
Buna Seara! Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper – un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai. Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova. Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare. M-am gândit aşadar să vin cu o propunere: Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi luăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri. Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta_whisper sau un e-mail, tot la asculta_whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe. http://www.radiowhisper.com Multumesc, Cu stimă Vlad!
Răspunde